De ce nu va candida Ilie Bolojan? Crin Antonescu, ”candidatul scos din joben” de mafia transpartinică

Marele paradox al politicii: candidatura lui Ilie Bolojan e susținută de USR, în timp ce propriul lui partid și coaliția de guvernare i-au refuzat-o. Toate datele arată că Marcel Ciolacu, Kelemen Hunor și mare parte din PNL nu l-au vrut candidat pe Bolojan cu agenda lui reformistă, și preferă orice altă soluție care ar menține un status-quo profund corupt. Cu Crin Antonescu la Cotroceni, Ciolacu are o garanție că nu-l va deranja nimeni în marile afaceri de corupție legate de Nordis, nepotul ”farmacist” și afacerile Sorinei Docuz. Chiar și Nicușor Dan ori Victor Ponta, oameni de sistem, sunt mai buni decât imprevizibilul Bolojan pentru mafia transpartinică.

Crin Antonescu e cea mai bună soluție pentru PSD-PNL-UDMR pentru că a fost validat în timp: a fost co-autor la tentativa de lovitură de stat din 2012, e apropiat al grupării mafiote cunoscute informal drept grupul de la Monaco, iar recent a izbucnit din nou împotriva luptei anticorupție. Rinocerul perfect vândut pe post de candidat pro-european.

Apariția candidaturii lui Crin Antonescu e o dovadă a existenței acestei mafii transpartinice al cărei scop e simplu: accesul la resursele financiare și impunitatea totală.

Cine ”l-a scos din joben” pe Antonescu, după cum s-a exprimat plastic nonconformistul primar liberal Ioan Popa? Kelemen Hunor, aliatul fidel al lui Marcel Ciolacu, imediat după anularea alegerilor prezidențiale. Deși dispăruse la propriu de pe scena publică de aproape zece ani, Crin Antonescu a fost redescoperit pe filiera Ciolacu – Kelemen Hunor – Hubert Thuma (șeful PNL Ilfov, condamnat definitiv la închisoare cu suspendare pentru corupție). În PNL se vorbește apăsat si de implicarea lui Eduard Hellvig, fostul sef al SRI. Aceeași grupare a construit și fundamentul pentru evitarea cu orice preț a candidaturii lui Bolojan: prevederea ca nici un președinte de partid din coaliție să nu candideze pentru a nu dezechilibra coaliția. O capcană politică, evident, în care Bolojan a intrat din două motive. În primul rând, nu avea în plan o candidatură, iar în al doilea rând era preocupat de evitarea unei crize economice și avea nevoie ca Ciolacu să își asume ordonanța cu măsuri de austeritate.

Dar a venit momentul care a resetat jocul politic: demisia lui Klaus Iohannis. Bolojan a ajuns la Cotroceni și puținii lui susținători au început să-l vadă drept soluția reală pentru un mandat reformist la Cotroceni. Mica reformă pe care o demarase la Senat l-a propulsat în sondaje și a ajuns politicianul cu cea mai mare încredere și cel mai mare potențial de a-l învinge pe Călin Georgescu. Mai mulți lideri din PNL au început să discute în interior despre înlocuirea lui Crin Antonescu, respins categoric de mulți dintre votanții PNL și PSD.

Pentru rocadă era nevoie însă de acordul coaliției.

Marcel Ciolacu s-a opus. Joi, presat public de Elena Lasconi, Ciolacu a închis jocul: ”Candidatura la prezidențiale a domnului Ilie Bolojan este imposibil de realizat. Ca lider al PNL, Ilie Bolojan a semnat un acord politic de guvernare prin care enunță clar că nu va candida la prezidențiale, fapt întărit în ultima perioadă prin mai multe declarații publice”. Ciolacu s-a folosit exact de capcana pe care el și Kelemen i-au întins-o lui Bolojan în decembrie.

Care e, de fapt, motivul real pentru care șeful PSD s-a opus candidaturii lui Ilie Bolojan, deși sondajele arată că bihoreanul beneficiază de cea mai mare încredere publică?

Ciolacu, Kelemen Hunor și mare parte din PNL se tem de schimbări și de o justiție independentă. Ei sunt performanți în actualul sistem de putere, profund corupt și detestat de majoritatea populației. Bolojan la Cotroceni ar fi militat pentru o reformă a statului, așa cum a făcut-o în toate instituțiile pe care le-a condus. Deși Bolojan nu a vorbit niciodată public de agenda lui pe justiție, PSD, UDMR și mare parte din PNL se tem că exista un risc ca el să repornească lupta anti-corupție prin numirea unor procurori-șefi independenți și profesioniști.

Or, pentru Marcel Ciolacu asta ar fi o catastrofă politică. Marile lui vulnerabilități sunt suspiciunile de corupție. Iată afacerile documentate de G4Media în ultimii doi ani:

– relația cu Nordis, niciodată menționată în declarațiile de avere: zboruri cu avioane private, cazări de lux
– fonduri din PNRR pentru firma de energie a nepotului
– numirea în fruntea Agenției Medicamentului a unui buzoian care îi cedase în prealabil o companie farma nepotului
– contractele din bani publici ale Sorinei Docuz, apropiata premierului, cu Primăria Sectorului 3 și firma lui Erbașu care reface Universitatea București

Motivul e similar pentru Kelemen Hunor/UDMR și gruparea Hubert Thuma – Lucian Bode din PNL: afaceri din bani publici cu suspiciuni de corupție precum mafia gunoaielor din Ilfov ori contractul cu BMW pentru poliție.

Reforma instituțiilor bugetare e o altă sperietoare pentru PSD, PNL și UDMR. Uitați-vă la mica reformă pe care Bolojan a vrut să o facă la Senat: imediat a ieșit la suprafață rețeaua transpartinică de pile de partid mufate la sinecuri. O reformă reală a statului, fie ea și parțială, e o amenințare pentru aceste partide a căror sursă de putere e tocmai căpușarea instituțiilor statului și drenarea resurselor publice.

Pentru toate aceste motive, Ciolacu l-a respins pe Bolojan. Îl preferă pe Crin Antonescu, un politician leneș, vulnerabil, manevrabil și permeabil la corupție. O garanție că nimic nu se schimbă, că sistemul se perpetuează. Ce mai contează că numele lui e sinonim în străinătate cu tentativa de lovitură de stat din 2012? Antonescu e o soluție mai proastă și decât Iohannis, care – în ciuda agendei interne catastrofale – a avut o agendă externă corectă.

Pentru Ciolacu sunt preferabile și soluțiile Victor Ponta și Nicușor Dan. Ponta e omul aceluiași sistem, doar un alter ego al lui Ciolacu. Ponta însuși detestă lupta anticorupție, dacă ar ajunge la Cotroceni e puțin probabil să vedem vreo cruciadă împotriva corupților.

De Nicușor Dan îl leagă o înțelegere de anul trecut, când Ciolacu a manevrat astfel încât Gabriela Firea să nu îl poată învinge la alegerile pentru București. De altfel, Nicușor Dan și-a anunțat deja susținerea pentru ca Marcel Ciolacu să rămână premier. El a declarat în mai multe rânduri în acest an că șeful PSD trebuie să rămână la guvern pentru a nu crea instabilitate. Nu l-a atacat nici o secundă pe temele sensibile – suspiciuni de corupție, Nordis, nepot, Sorina Docuz. Iar dacă Dan va ajunge președinte, marja lui de manevră va fi redusă. Ca independent, nu are un partid în spate, nu are un vehicul politic care să îl sprijine în realizarea propriei agende. La fel ca la Primăria București, va fi probabil prizonierul coaliției PSD-PNL, care controlează majoritatea fondurilor primăriei prin oamenii numiți de Ciolacu și Hubert Thuma.

Azi, la ora la care public articolul, nu pare să mai existe nici o posibilitate de schimbare a situației. Bolojan nu poate candida independent, fără susținerea coaliției, pentru că ar risca să rupă guvernul, după cum au avertizat Ciolacu și Kelemen.

”Cu toată viteza în gard”, după cum a rezumat situația o persoană familiară. Char dacă asta înseamnă că la Cotroceni ar putea ajunge Crin Antonescu, un personaj cu o imagine groaznică în exterior. Nimeni din UE și din SUA nu a uitat anul 2012, România condusă de președintele interimar Antonescu a fost la un pas de prăpastie.

Cu Călin Georgescu probabil eliminat din cursă de CCR, mafia transpartinică se pregătește să-și propulseze un candidat docil la Cotroceni. ”România, înainte!”, sloganul lui Crin Antonescu, pare acum începutul unui banc din comunism: ”Tot înainte, că înainte era mai bine”.