De ce rămân oamenii la locuri de muncă pe care le urăsc? Teama de necunoscut îi împiedică să-și asume riscuri

Pentru unele persoane, este greu de înțeles de ce oamenii pe care îi cunosc se plâng în mod constant de locul de muncă și totuși nu iau nicio măsură pentru a schimba situația spune Forbes.

Aceștia continuă la nesfârșit să spună că sunt maltratați, sau subevaluați, sau prost plătiți, sau plictisiți, sau au intrat în burnout, sau că nu le plac oamenii cu care lucrează. Și totuși, zi după zi, ei continuă să se prezinte la locul de muncă, continuă să îndure și continuă să își încaseze salariul stabil.

Acesta este motivul pentru care majoritatea oamenilor rămân la acele locuri de muncă, salariul și/sau avantajele/beneficiile.

Ei preferă să sufere pentru ceva garantat decât să își asume responsabilitatea personală pentru viitorul lor. Așa că, chiar dacă firma pentru care lucrează are o cultură slabă, un model de afaceri stricat sau valori teribile, ei vor rămâne acolo. Le este atât de teamă de necunoscut sau de a lucra în altă parte sau de a-și crea propria companie, încât vor rămâne pur și simplu.

Așadar, de ce rămân acești oameni când alții vor pleca sau chiar vor continua să creeze companii?

Riscul îi sperie pe oameni. Pentru mulți oameni, cunoscutul este mai presus de necunoscut. Dacă ai o situație profesională proastă, este un risc să mergi în altă parte… „Dacă e și mai rău?”. Problema cu această convingere este că te va ține pe loc.

Să înveți lucruri noi este greu. Unii oameni rămân acolo unde sunt pentru că este greu să înveți ceva nou. Este atât de trist și totuși atât de adevărat. Cei mai mulți oameni nu își părăsesc locul de muncă pe care poate chiar îl urăsc pur și simplu pentru că gândul de a trebui să învețe un nou proces, un nou set de abilități, un nou orice este terifiant și obositor pentru ei.

Oamenii vor stabilitatea de mai târziu în detrimentul fericrii de acum. Una dintre cele mai mari săbii cu două tăișuri ale slujbelor bine plătite este ceea ce se numește, tradus din engleză, „a trăi cu cătușe de aur”. Salariul tău este atât de bun, beneficiile sunt atât de bune, planul de pensionare este atât de bun, totul este atât de bun încât ești dispus să stai într-un asemenea cerc vicios urându-ți viața timp de opt ore pe zi doar pentru că, pe hârtie, ‘trăiești viața’.

Îți place să te plângi. Un alt adevăr trist, dar unii oameni adoră să fie nefericiți. Aceștia găsesc plăcere în a se prezenta la serviciu și a rosti fraza: „Urăsc ziua de luni”. Au învățat să-și iubească mizeria și, oricât de mult ar vorbi despre demisie, nu o vor face niciodată. Le vor spune celorlalți angajați, membrilor familiei lor și celor apropiați, că locul de muncă sau compania lor este nașpa. Dar nu vor pleca. De ce? Pentru ei este mai ușor să se plângă decât să se ocupe de adevărata problemă.

Nu dezamăgesc. Unii dintre cei mai talentați și mai inteligenți oameni ajung să aibă slujbe pe care le disprețuiesc doar pentru că nu vor să-și dezamăgească părinții. Sau familia lor. Sau pe prietenii lor. Sau pe oricine altcineva. De ce? Pentru că ei cred că valoarea lor este legată de numele de marcă al companiei pentru care lucrează… este atât de cool să lucrezi pentru Google sau Apple sau Disney. Nu și dacă slujba e nasoală.

Trăieșc o viață pe care nu și-o poți permite. Este uimitor cât de mult prioritizează oamenii să aibă lucruri materiale înainte de a-și stabili cariera sau stilul de viață pe care și-l doresc. Își găsesc un loc de muncă pe care nu îl iubesc, dar care este plătit destul de bine și, înainte de a-și da seama, au o mașină scumpă, o chirie mare și un stil de viață din care nu pot scăpa. Vor să facă altceva, dar până acum au acumulat prea multe cheltuieli lunare sau poate chiar datorii. Iar o schimbare a stilului de viață este de neconceput pentru ei.