G4Media.ro

☰

De ce să nu scriem despre Trianon (Op-ed)

De ce să nu scriem despre Trianon (Op-ed)

Analize • 3 Iunie 2020 • • 56 comentarii

Am primit mai multe invitații onorante de a contribui la diferite antologii – dintre care două cu adevărat impresionante – cu un text dedicat centenarului Trianonului. I-am întrebat, desigur, pe toți coordonatorii de volum, cine și ce mai figurează în culegere și mi-au răspuns cu toții că vor figura doar autori maghiari.

Mie mi se pare un lucru lipsit de sens. Decizia de la Trianon atinge în mod direct încă cel puțin opt națiuni în afară de cea maghiară.

Despre acestea, despre preocupările de odinioară și actuale ale acestora, intelectualitatea maghiară – cu excepția unei duzini sau două de experți – abia dacă are o vagă bănuială, ca să nu mai vorbim de așa-numita opinie publică. Cartea lui Bendek Jancsó, A román nemzetiségi törekvések története és jelenlegi állapota (I–II)[1] a apărut în 1896/1899, cartea de debut a academicianului Zoltán Tóth despre primul secol al naționalismului românesc din Transilvania (1697-1792)[2] a a apărut în 1946, iar continuarea despre perioada 1790-1848 în ediție postumă, în anul 1959. Acestea constituie până azi cele mai bune sinteze în limba maghiară.

Nu pune nimeni mâna pe ele.

Intelectualii maghiari nici măcar nu-și pun serios întrebarea, de ce au vrut să se desprindă românii mai întâi de Transilvania și apoi de Ungaria unită cu Transilvania (1848/49, 1867–1918). De ce țăranii români doreau să se alăture în masă armatei imperial austriece, granițelor militare, căpităniilor miniere ale Curții – așadar, într-un anumit sens Austriei – pentru a se salva de sub stăpânirea nobilimii maghiare transilvănene, iar atunci când au fost împiedicați să o facă, de ce a izbucnit sângeroasa revoluție țărănească românească din Transilvania?

Cartea răposatului academician David Prodan despre Răscoala lui Horia, lucrările sale anterioare despre Supplex Libellus Valachorum (1948) și despre istoria iobăgiei din Transilvania (din 1967, cu o continuare publicată în 1989) sunt, firește, necitite, căci sunt scrise în română, dar oferă răspunsuri extrem de relevante și complexe la întrebările de mai sus. Aceste lucrări explică, bunăoară, cum și de ce priveau austriecii cu bunăvoință, începând cu Iosif al II-lea, greu încercata țărănime românească din Transilvania, de ce și-au pus speranța în Viena conducătorii românilor ardeleni atât în 1848/1849, cât și după Compromisul austro-ungar, și cum a agravat această conexiune conflictul austro-ungar.

Care au fost obiectivele Partidului Național Român? Cine a fost bădăcineanul Iuliu Maniu (Gyula Maniu din Szilágybadacsony), cine a fost ilieneanul Gheorghe Pop de Băsești (Pap György din Illyefalva), cine a fost Ion Rațiu? Alexandru Vaida-Voevod? Cum și în ce măsură au determinat aceștia soarta Ungariei istorice? Și cine a fost Svetozar Miletić?

Ce a fost Procesul memorandiștilor?

Cititorii maghiari ar trebui să știe toate acestea și ar trebui să poată înțelege de ce tocmai Aurel C. Popovici, intelectual bănățean de frunte, consilier intim al succesorului la tron, arhiducele Franz Ferdinand, a scris exploziva lucrare Die Vereinigten Staaten von Groß-Österreich[3] (1906), manifestul Austriei-Mari centraliste, de ce tocmai el, care era unul din liderii Partidului Național Român? Să înțeleagă, de ce antimaghiarismul a luat forma antisemitismului pentru cei mai mari scriitori români transilvăneni – Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Octavian Goga? De ce disputa dintre cultura pastorală și nomadism a constituit motivul central al contrastant al caracterologiilor naționale române și maghiare? (Cf. Lucian Blaga: Spaţiul mioritic, 1936, dar vezi și operele din epocă, deopotrivă de metaforizante, ale unor Lajos Prohászka, Sándor Karácsony, Gábor Lükő.)

Dar pentru toate acestea nu e nevoie de cunoștințe de română. O duzină întreagă de cărți ale lui Nicolae Iorga, cel mai mare istoric (și multe altele pe de-asupra; prim-ministru o vreme; a fost asasinat de Garda de Fier) român – conservator, naționalist și de renume mondial – sunt disponibile în toate limbile de circulație. În orice caz, Iorga exprimă exemplar aspirațiile naționale românești. A fost la vremea sa (1871-1940) un cărturar cu o uriașă autoritate europeană, astfel încât familiarizarea cu opera sa nu deloc dificilă. Opera sa centrală în ordine intelectuală, scrisă în franceză, tratează istoria Imperiului Bizantin[4] și este frecventată și azi. (Și, firește, Istoria românilor, cu colecția sa documentară infinit de lungă. În mai multe limbi.)

Cum e posibilă înțelegerea Primului Război Mondial, a dezintegrării Monarhiei și a triumfului noilor națiuni fără aprofundarea operelor lui Iorga sau Masaryk – gânditori naționali cu statură europeană de factura cărora noi, maghiarii, n-am avut niciunul veodată, căci pe Gyula Szekfű sau László Németh îi cunoaștem doar noi?

Statul cehoslovac a editat înainte de 1938 treisprezece volume din opera lui Masaryk în maghiară (după 1989 au apărut alte două titluri), Revoluția mondială – cum numea el biruința națiunilor tinere asupra vechilor imperii supranaționale – e tradusă în toate limbile Pământului (și cunoaște două versiuni în maghiară), lucrarea sa dedicată istoriei spiritualității rusești a devenit clasică, iar statura sa în epocă (1850-1937) este comparabilă doar cu a unor Woodrow Wilson, Lenin sau Gandhi. Nu putem pretinde că aspirațiile națiunilor slave, ideile lor privind propria poziție și misiune ar fi fost secrete. Masaryk era considerat de o lume întreagă un gigant al spiritului, iar ideile sale erau influente în viața publică a întregii Europe.

N-am prea observat ca cineva să-l fi luat în serios în Ungaria ultimelor decenii. Deși el – alături de Iorga – era „marele adversar”, însă doar o umbră. Nici nu merită să-i mai notez pe Havlíček sau Šafařík, de care n-a auzit aproape nimeni.

Cine a fost Nicola Pašić, cea mai importantă figură a politicii balcanice? Cine a fost Stjepan Radić, care și-a început cariera dând foc drapelului maghiar în piața Jelačić (noi, maghiarii, scriem în continuare „Jellasics”) din Zagreb și a sfârșit împușcat de un atentator sârb monarhist? De ce? Ce legătură au toți aceștia cu ilirismul lui Ljudevit Gaj? Și ce legătură are ilirismul cu Napoleon și Herder? Anticipează mișcarea ilirică iugoslavismul? Înțelegem, oare, reforma lingvistică sârbocroată și mișcarea de cultivare a acesteia? Este ea asemănătoare reformei maghiarei și promovării acesteia? De ce a fost numit Novi Sad „Atena sârbească”?

De ce n-a existat un iredentism austriac? (Am scris despre acest lucru într-o suită de 4 studii compacte dedicate austro-marxismului, publicată pe www.merce.hu .) Cum de s-a trezit în sufletul celui mai austriac scriitor – Peter Handke – străvechea componentă a slavismului occidental (sloven) și cum a condus acest lucru la o pastișă târzie a iugoslavismului? (Pe care au înțeles-o nespus de greșit cei care l-au dojenit pe sălbăticitul Handke cu prilejul banal al acordării premiului Nobel.)

De ce au putut considera radicalii și francmasonii francezi că pacea de la Versailles (sau din „împrejurimile Parisului”, cum continuă maghiarii să o numească) a însemnat împlinirea opera anului 1848, înainte de toate prin refacerea Poloniei independente? Ideea romantică a Poloniei libere – unul din marile miraje eroice ale secolului XIX (Kościuszko), poezie întrupată (Mickiewicz, Słowacki, Krasiński, Norwid) – a fost una din marile surse de inspirație ale inechitabilului sistem de pace de la Versailles (criticat tăios la început, în afara claselor conducătoare maghiare și germane, doar de Internaționala Comunistă, de ce oare?). „Culminarea unor lupte seculare pentru libertate” … Cum se explică toate astea? De ce a fost Anschluss-ul o idee a social-democrației austriece de la 1848, și de ce nu era mâhnită Austria de desprinderea forțată a teritoriilor slave și de Ungaria?

Ceea ce în întreaga Europă doar noi, maghiarii, mai numim Trianon (și ceea ce Germania nu mai numește Versailles), acel ceva s-a născut din euforia renașterii naționale, sub semnul ideii de autodeterminare și independență naționale. Azi, etnicismul maghiar oficial năzuiește să se cupleze de ideea independenței, însă Trianon e consecința destrămării imperiului supranațional habsburgic, a acelui imperiu, față de care vechiul naționalism maghiar se împotrivea exact precum urmașii săi etniciști de azi se opun Uniunii Europene. Potrivit dreptului internațional, Trianon-ul a transformat Ungaria într-un stat național independent. Este acest lucru adevărat? S-a bucurat vreodată cineva de acest lucru, adică de independența maghiară reală?

Ar fi putut să rămână în picioare și integrală „Ungaria istorică” fără Austria – fără armata imperială și spațiul vamal comun? S-ar fi putut păstra „Ungaria istorică” imperială pe baze etnice? Ca stat independent în care majoritatea e nemaghiară? Căci tocmai aceasta este ideea „trianonistă” maghiară.  Integritate teritorială fără Austria. Ei bine, nici Mihály Károlyi și nici Oszkár Jászi nu gândeau altfel.

Așa să se fi petrecut lucrurile într-adevăr? De ce nimeni din străinătate n-a priceput vreodată acest lucru? Am încercat noi, vreodată, să înțelegem lipsa de înțelegere a străinilor? Am încercat noi să înțelegem ideea polonă, cehoslovacă, panromânească, pangermanică – deopotrivă federală și națională? Să înțelegem de ce numeau (cu sinceră însuflețire) revoluție mondială, eliberare sau izbăvire, tot ceea ce pentru noi însemna „Trianon”-ul.

Cum e posibil ca, în timp ce românii și slavii trăitori în Ungaria istorică încercau să ne explice încă din secolul XVIII doleanțele și visurile lor naționale, comentarorii maghiari vorbesc în continuare despre jocurile marilor puteri, reale și ele, dar imposibile dacă nu s-ar fi înșiruit în spatele lor peste cincizeci de milioane de central-europeni.

De ce nu punem mâna pe cărți?

De ce ne închipuim că putem extrage cunoaștere istorică din romane? De altfel, există un singur roman în care clasa conducătoare maghiară e înfățișată din exterior: Stindardele lui Krleža. (Operele alese ale lui Krleža au apărut în maghiară în 6 volume, în 1965, publicate în comun de editura Forum din Novi sad și Europa, din Budapesta. N-au fost ținute sub obroc. Și tot stau necitite.) Ce a făcut la Zagreb contele Khuen-Héderváry (ajuns apoi prim ministru maghiar/crăiesc) timp de douăzeci de ani (începând cu 1883), în calitate de ban al Croației? Cum este păstrat în amintire?

N-am sesizat în cuprinsul giganticei bibliografii dedicată problematicii naționale maghiare o amprentă reală a încâlcitei moșteniri a Monarhiei. E o bibliografie imensă care vorbește, în sensul care ne interesează aici, doar despre consecințele Trianonului și niciodată despre cauzele și esența acestuia. Corpusul istoriografic maghiar referitor la Austria o tratează ca pe o țară străină (Kafka, Rilke Canetti: scriitori străini), la fel de apropiată maghiarilor precum Belgia. Am văzut recent pe un blog o citare a lui Karl Kraus pornind de la un original în limba engleză.

Anii 1970/80 au consemnat tentative de a nu-i mai considera pe Freud sau Wittgenstein englezi, am încercat să extragem și să înțelegem de la ei ceva relevant pentru noi în materie de istorie a ideilor, dar acestea s-au rispit. (În mod ironic, ajutorul venea tocmai din Anglia, începând cu faimoasa carte a lui Allan Janik și Stephen Toulmin, Wittgenstein’s Vienna (1973) și sfârșind cu excelentul portret dublu propus de Ernest Gellner, Language and Solitude: Wittgenstein, Mallinowski and the Habsburg Dilemma, apărută postum, în 1998, unul din cele mai bune texte despre geneza antimodernismului modern.)

După aproape cinci secole de conviețuire cu germano-austriecii, azi aproape nimeni nu mai vorbește nemțește, iar tinerii mei prieteni vorbesc despre Uolter Bendjemin.

I-am întrebat pe mai mulți cine a semnat Compromisul din 1867 din partea austriacă. Cine era prim ministrul Austriei pe vremea lui Deák și Andrássy? Să fi participat doar maghiari la negocieri? Liniște. (Apropos, premierul austriac în cauză s-a numit Ferdinand von Beust. Wenzel Lustkandl le sună, probabil, mai cunoscut maghiarilor, pentru că este protagonistul, chiar dacă nu eroul, unui studiu juridic deopotrivă clasic și o bijuterie literară, semnat de Ferenc Deák, Adalék a magyar közjoghoz, din 1865[5].)

Dar cum să ne așteptăm din partea intelectualității maghiare la cunoașterea contextului central- și est-european, atunci când ultima editare a publicisticii esențială odinioară a lui József Eötvös, Reform és hazafiság,(I–III)[6] datează din 1978 și nu o citește nimeni, din câte se pare. Nu voi mai apuca o ediție serioasă a scrierilor unor Széchenyi, Kossuth, Kemény, deși sunt la rândul lor adevărați giganți. Cum să pretind intelectualilor maghiari cunoașterea lui Redlich și von Srbik atunci când propriile noastre mari izvoare istorice și spirituale sunt latente.

Cine a meditat asupra opiniei unor Széchenyi, Eötvös, Kemény privitoare la independența națională după 1849 (o respingeau radical și definitiv: Széchenyi își blestema întreaga carieră, spunând că nici Kossuth, nici Petőfi n-ar fi existat fără el și ofta după statutul superior pe care maghiarii l-ar fi putut avea în calitate de națiune conducătoare, aristocratică a Monarhiei), ca să nu mai întreb dacă știe cineva că revoluția pașoptistă maghiară nu a însemnat altceva, pentru transilvăneni, decât un război maghiaro-român?

Și ce conluzii – diferite -au tras de aici Kossuth și generația Compromisului? Dar erau de acord că Ungaria istorică nu poate fi păstrată decât sub forma unei structuri federale, fie cea a Monarhiei liberalizate, fie cea a Confederației Dunărene. Opțiunea statului „micro-maghiar”/ „maghiar restrâns” (descotorosit de naționalități, independent, definit etnic) nici n-a întrat în discuție în mod serios până în secolul XX.

Aveau dreptate? Căci toate structurile supranaționale s-au prăbușit: imperiile după Primul Război Mondia, și federațiile, la rândul lor, la începutul celui de Al Doilea Război Mondial și apoi după 1989. Atât Monarhia, cât și Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Iugoslavia au încetat să existe,  Confederația Dunăreană, utopia vechii stângi, nici n-a luat ființă, iar (re?)unificarea germană e la rândul ei un eșec. În ce anume consta orbirea acestor spirite vizionare?

De ce nu au fost iredentiști scriitorii poporani maghiari (Inclusiv István Bibó. Și de de erau iredentiști atâția dintre liberali? Vezi textul lui Lajos Hatvany, Das verwundete Land[7], din 1921. Și cazul lui Márai.)

De ce disprețuia László Németh atât tare elita maghiară transilvăneană?

De ce au virat în depresie Ferenc Deák și János Arany?

De ce credea toată lumea despre ultraconservatorul arhiduce Franz Ferdinand – începând cu social-democrații, pe atunci încă revoluționari, și terminând cu biserica catolică (laolaltă cu aproape întreaga opinie publică occidentală și conducătorii naționalităților) că supremația aristocrației maghiare trebuie înfrântă, fie și prin forța armelor?

De ce nu știau acest lucru atotputernicii și opulenții magnați?

Toate aceste întrebări – în măsura în care intelectualii maghiari ar fi preocupați, critic sau apologetic, de istoria națională – sunt menite să formeze obiectul dialogului intern al culturii maghiare. Așa, însă, rămîne doar modesta ofertă ce include complotul francez, trădarea comisă de evrei, sau „ia-mai-lăsați-mă-în-pace-cu-aberațiile-șovine-expirate”. Iar întrebarea cu adevărat promițătoare rămâne fără răspuns în absența perspectivelor istorice, respectiv fără comprehensiunea strădaniilor celorlalte națiuni. Această întrebare este: De ce polonezii, slavii sudici, cehoslovacii, adepții României Mari, autriecii unioniști care plănuiau edificarea unei republici democratice pangermane, de ce toți aceștia au avut un proiect național (de succes sau eșuat), și de ce n-au fost capabili maghiarii de unul la început de secol XX și cum se leagă acest lucru de tragedia Trianonului?

Nu se observă nici cel mai mic interes față de aceste lucruri (din nou, cu excepția unei mâini de cunoscători). Szekfű, Jászi, László Németh au fost ultimii care au încercat să reflecteze asupra semnificației răsturnării de destin de după Primul Război Mondial.

În Ungaria interbelică – într-o vreme când iredentismul, revizionismul, revanșa constituiau fundamentul viziunii oficiale asupra lumii – raporturile etnice, politice, antropologice și culturale, geografia economică din Bazinul Dunărean au fost considerate o problemă strategică a restaurării Ungariei istorice. Iar eforturile politice se concentrau pe disoluția statelor succesoare, pe slăbirea influenței și solidarității acestora (spre exemplu, prin sprijinirea separatismului croat – antisârbesc, al ustașilor), însă imensul material acumulat documenta doar faptul că vechile naționalități din Ungaria doreau să se rupă de statul maghiar (asemenea polonezilor de imperiul german, cel rus și cel autriac). Și indicau șovăiala cercurilor conducătoare maghiare – chiar și după Trianon! – cu privire la modul de abordare, cel puțin intelectuală, spirituală, a destinului teritoriilor amestecate, eterogene etnic, din Bazinul Dunărean. (Cercetările coordonate de contele Pál Teleki sunt inconcludente.) Figurile de prim rang ale maghiarimii din Transilvania – pe atunci sinonimă cu maghiarimea protestantă – au adoptat o poziții rigide extreme: Sándor Makkai considera statutul minoritar un blestem, în timp ce Dezső László vedea o binecuvântare în acesta. Tentativele de a înțelege „revoluția mondială” (națională) în sensul dat de Masaryk termenului, și încercările de comprehensiune istorică a popoarelor vecine erau extrem de rare încă de pe atunci, iar de atunci nu s-au înmulțit. Căci binecunoscutele (și de altfel întemeiatele) discursuri  despre prejudiciile suferite nu pot fi trecute în această categorie. Reflecțiile de după 1989 conțin elemente noi precum semi-reabilitarea deciziilor de la Viena (chestiune problematică chiar lăsând la o parte aici rolul acestora în sfârșitul tragic al Ungariei în Al Doilea Război Mondial și luând în considerare doar factorul etnic în sens restrâns), care s-au dovedit a fi – foarte fin formulat – niște fundături care nu duc nicăieri. (Slavă Domnului, nici măcar în prăpastie.)

Intelectualitatea maghiară de azi este pur și simplu nepregătită să judece mănunchiul de dileme reprezentat de Trianon. Nici nu mai amintesc aici jocul predilect și răspândit al căutării superficiale a unui țap ispășitor. Generații întregi au omis munca hermeneutică necesară (deși travaliul de documentare și sitematizare istoriografică curgea firav sub vălul ignoranței generale), iar valoarea experiențelor spirituale, a intuițiilor istorice provenite din teritoriile Monarhiei este aproape imperceptibilă. Eseistica dedicată temei proiectează în trecut, aproape fără excepție, realitățile etnice din perioada târzie a statelor succesoare, de parcă n-ar fi existat intermedierea de limbă germană între culturile Monarhiei, de parcă orașele noastre n-ar fi fost bi- sau plurilingve, de parcă umanismul goethean, herderian și humboldtian n-ar fi fost limbajul nostru comun, de parcă Széchényi, Eötvös, Masaryk și Lukács n-ar fi scris în germană, de parcă Krleža și Rebreanu n-ar fi vorbit maghiara ca și cum ar fi fost limba lor maternă, de parcă famiile burgheze maghiare, slovene și cehe n-ar fi corespondat în germană și nu și-ar fi redactat jurnalele pe nemțește în frumoasele lor caiete. De parcă Monarhia nici nu s-ar fi prăbușit.

Această complexitate cu adevărat dureroasă și tragică – căci una din cauzele tragediei paneuropene petrecută în timpul celui de Al Doilea Război Mondial este posteritatea infernală a dilemelor imperiale habsburgice rămase nerezolvate și nerezolvabile, care continuă azi sub mască „europeană” – rămâne necunoscută, deși acționează inconștient, însă la suprafață curge gargara superficială, românii zic una, maghiarii alta și așa mai departe ad insuportabil de plictisitorul infinitum.

Așa nu se poate, nu ne e permis să scriem despre baiurile Trianonului. Lucrurile au devenit incredibil de ridicole în zilele noastre, când vedem că Ungaria oficială și România oficială au făcut, deopotrivă, din ziua de 4 iunie, ziua Trianonului, o sărbătoare legală: zi de doliu într-o parte, sărbătoare în cealaltă, totul la nivel de „să vă stea în gât”. Șovinism primitiv de puberi. Nici măcar nu e o agitație eficientă. Frizează nepriceperea și ignoranța profanatoare. În ziare, bârfe seculare dezmințite deja de mii de ori. Ocări stricate și acrite.

De parcă în Europa ar trăi doar popoare fără de istorie. Orbire, distanțare egoistă, furie fără motiv. Iar în Ungaria se vede ura circulară împotriva străinătății. Dreapta vorbește despre Occidentul care a luat-o razna, iar „liberalii stângiști” despre Estul retrograd și înapoiat, autoritarist, penibil. Și înarmați cu aceste clișee se apucă să priceapă semnificația faptului că erau cu totul altele patria, cultura, statul, statutul limbii materne, sistemul legitimității și loialităților (nu doar național, ci în mare măsură supranațional în sens monarhist, religios și militar) pe care le-a spulberat tripla revoluție mondială (națională, democratică și comunistă) declanșată de Primul Război Mondial, unul revoluționar în mod originar datorită recunoașterii națiunilor fără stat (mă gândesc înainte de toate la statalitatea națională virtuală a cehilor și polonezilor), nerecunoscute până atunci. Factori incomprehensibili și necunoscuți, actori neînțeleși și dezagreabili de odinioară.

Trianonul doare pentru că am pierdut un lucru pe care nu îl cunoaștem, pe care nu îl iubim și care nu ne lipsește. Dacă nu va începe travaliul cunoașterii și iubirii îndreptat spre un lucru care este diferit, e cu totul diferit de viața noastră de azi și de prejudecățile și prezumtivele noastre cunoștințe contextuale derivate de aici, atunci e mai bine să nu spunem nimic despre Trianon, e mai bine să admitem că nu suntem nici demni, nici capabili să conversăm despre el. Nu este ușor de priceput paradoxul care ne spune că cea mai atașată de Monarhie și de Ungaria istorică păstrată în interiorul acesteia a fost mica nobilime maghiară, cea care în 1918 și-a pierdut definitiv puterea. Cea care n-a recunoscut nicodată dualismul și care declanșa isterii de masă și crize politice de fiecare dată când vreun capelmaistru militar dădea tonul, pe pământ maghiar, imnului imperial Gott erhalte (compus de Haydn), sau atunci când cineva îndrăznea să arboreze culorile imperiale (galbenul și negrul). Deopotrivă de complicat e și faptul că urmașii acestei mici nobilimi („burghezia creștinească”, funcționărimea catolică și corpul ofițeresc) erau iredentiștii care deplângeau extincția acelei structuri statale care ar fi putut fi prezervată de ceea ce detestau cel mai tare cândva: Monarhia integrală și armata care ținea în frâu elementele subversive (naționalitățile, țărănimea care aștepta reforma agrară și clasa muncitoare socialistă – și, desigur, șovinii maghiari pro-independență;  adică se urau pe sine).

Peste automistificarea de odinioară se așterne cea din prezent.

Minciunile pioase de odinioară – de care ne mai și amintim prost – se comprimă în factualități de granit, iar peste ideile de altădată cade damnatio memoriae. Ceea ce a fost amuțit cândva rămâne în continuare mut. Amnezicii ciripesc despre memoria națională.

Să nu vorbim despre Trianon, căci nu știm despre vorbim.

[1] Istoria strădaniilor naționale românești și starea lor de azi (nota trad.)

[2] Az erdélyi román nacionalizmus első százada (nota trad.)

[3] Statele Unite ale Austriei-Mari (nota trad.)

[4] Histoire de la vie Byzantine (nota trad.)

[5] Addenda la dreptul public maghiar (nota trad.)

[6] Reformă și patriotism (nota trad.)

[7] Țara rănităI (nota trad.)

Nota redacției: G.M. Tamás este un filozof, intelectual public și om politic maghiar. A fost deputat în Parlamentul de la Budapesta imediat după căderea regimurilor comuniste din Europa de Est, a predat la universități din Europa și SUA. Opiniile invitaților care publică Op-ed nu reprezintă poziția redacției  

Citește și

EXCLUSIV Câtă semnificație poate avea un cuvânt? Trianon

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Disclaimer:
- G4Media nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Acesta este un ajutor de stat mascat care distorsionează piața de media și este inacceptabil. De asemenea, G4Media nu acceptă bani de la partidele politice în afara campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare este normală în perioada alegerilor.

- G4Media nu a primit și nu acceptă reclame de la industrii precum jocuri de noroc, pariuri, alcool și tutun. Este strict opțiunea G4Media. Nu promovăm vicii care pot distruge sănătatea, viața sau cariera unor oameni.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

56 comentarii

  1. Personalil Critic atac s-a mutat la g4media? Stergem si site-ul asta de la favorite?

    • Te rog sterge-l. E evident ca n-ai ce cauta pe aici.

    • Desi e de la site-ul de stanga CriticAtac, articolul e decent, o opinie bine documentata. Mai mult, in ciuda afilierii de stanga a celor de la CriticAtac, elementele de identitate nationala si unitate nationala amintite de autor sunt de dreapta.

      Sau ai alte probleme cu CriticAtac?

    • Da, scoala de comunistoizi marxizati de la Cluj care traieste pe fonduri publice de o viata fara sa produca nimic decat maculatura ordinara imi repugna maxim. Ai ceva impotriva?

    • De ce as avea? Eu sunt cu Free speechu, diversitate de opinii, etc.
      Sunt de dreapta si il dezavuez la maxim pe Costi Rogozanu, dar totusi pot aprecia articolul de fata, in ciuda asocierii autorului cu Costi.

      Eram doar curios daca e ceva pe langa stangismul de la Critic Atac care te face sa dezaprobi articolul.

    • Ioane, daca te caut la boletin scigur scrie Janos acolo…

  2. Nu e nimic complicat.

    Statele multumite de deciziile de la Trianon celebreaza evenimentul, iar cele nemultumite declara zi de doliu.
    Fiecare cu ce-l doare.

    • Atat ai inteles din articolul asta? Te-ai obosit macar sa-l citesti pana la sfarsit?
      Fix impotriva acestui mod tamp, partizan si complet nenuantat de intelegere este articolul.

    • @stefan…desteptule.

      Eu am citit acest articol cu cateva ore inainte sa apara aici.
      (contributors.ro)

      Ceea ce conteaza e realitatea , nicidecum „wishful thinking” exprimate de niste smidocti ca matale (de ex.)

    • Realitatea nu se rezumă la atitudinea de partizanat de fotbal pe care o exprimă cele două comentarii ale dumneavoastră. Realitatea ține și de educație și de raportul de forțe în societate între cei care gândesc ca dumneavoastră și cei care gândesc ca dl. Tamaș. Comentariile dvs. se traduc așa: Nu vă mai pierdeți timpul cu nuanțe că e mult foarte simplu. Noi, oamenii „simpli” gândim ca la fotbal, ne certăm și grohăim, și viziunea noastră contează că e majoritară. Exact ăsta e motivul pentru care trebuie investit în educație, pentru a reduce modul ăsta de gândire, iar deciziile importante nu trebuie lăsate la mâna prostimii, ca să nu ne spargem capetele fără motive serioase. De amorsarea emoțiilor ostile se poate ocupa propaganda atunci când e cazul iar conflictul e deja o decizie luată. Ăsta era unul din avantajele sistemului habsburgic, că nu decideau toți agitații politica Imperiului. Din păcate unii care gândesc ca tine au produs un asasinat și au precipitat o criză dinastică, de unde primul Război Mondial care a precipitat eliberarea duhurilor naționaliste și a scos SUA în prim planul politicii mondiale, subțiind major forța imperiilor Europei. Evident că au ieșit și unele lucruri bune, iar pentru noi sunt avantaje. Nu cred că absolutismul monarhic KuK ar fi o soluție, dar chiar vrem să spargem iar oalele fără nici o miză?

  4. N-am auzit de acest domn maghiar pana acum. Wiki spune ca ar fi marxist/anarhist, etc, dar cine inghite tot ceea ce spune wiki ? Articolul pare nemaipomenit la o prima citire. In orice caz, nemaipomenit de documentat. Ia sa caut mai multe pe net despre acest domn..

    • Acest domn este absolvent al Facultatii de filozofie Babeș–Bolyai din Cluj. A plecat apoi in Ungaria in 1978. A fost unul din cei mai cunoscuti opozanti ai regimului comunist din Ungaria. A pus bazele partidului cu viziuni liberale SZDSZ (Uniunea Liber Democrata), partid care a dat primul presedinte al Ungariei democratice (Arpad Göncz). Vorbeste si in prezent perfect româneste. Scrie articole vehemente împotriva regimului Orbán. Este un om cu care poti sau nu fi de acord, dar este imposibil de ignorat.

    • Articolul lui este foarte bun si pe fond si este si foarte bine documentat. Viktor Orban ar trebui sa ia aminte.

  5. Incă odată mersi G4Media ca da spatiu acestor articole despre Trianon. Nu contează că suntem sau nu de acord cu aceste articole. Contează că se discută despre acest subiect tabu. Totusi nu pot să nu adaug ceva la articol. Am citit deunăzi un interviu cu istoricul maghiar Balázs Ablonczy care a publicat mai multe lucrări despre demitizarea Trianonului. Intrebat despre colaborarea cu istoricii români, a spus că istoricii români sunt mult mai deschisi pentru a colabora la demitizarea Trianonului, dar atomosfera nationalistă create de guvernernanti si putere face grea asumarea unor pozitii care nu se subscriu istoriografiei oficiale.

    • @Toth Zeno. Reproduc aici comentariul meu postat aseara pe pagina de Facebook a lui Kelemen Hunor, cenzurat la scurt timp, repostat azi in jurul orei 10, din nou cenzurat, cu intrebarea:
      – De ce a considerat KH ca trebuie sa ma cenzureze? (E vorba de ultimul text afisat de KH, despre Trianon, semnalat ieri de G4).
      „Ca etnic roman din Vechiul Regat am scris in ultimii 30 de ani, cred, de zeci de ori ca voi, etnicii maghiari, aveti tot dreptul sa nu fiti de acord cu Trianonul, sa va simtiti profund lezati cand coetnici de-ai mei va spun ca daca nu va convine cum sunteti tratati atunci sa plecati in tara voastra. Am spus de zeci de ori, inclusiv in ultimele zile, ca AICI e si TARA VOASTRA, nu doar a noastra, ca noi sa facem in asa fel incat voi sa va simtiti aici ACASA. Asta spun eu etnicilor maghiari. Nu la fel m-as adresa tie, Kelemen Hunor, pe care te consider dusman al romanilor, un raufacator, pentru ca tu estri cel care te-ai inhaitat cu mafia pesedista si ai contribuit la dezastrul in care ati lasat tara asta. Tie ti-as spune si eu: pleaca, dute oriunde, nu mai sta pe aici!

    • Nu prea tine. Nu stiu care sunt dovezile ca Kelemen Hunor (de altfel si el poet) este răufăcător. Dacă trimiti liderii unor minorităti peste granită atunci de fapt tot acolo suntem: „Afară cu Ungurii“. Ungurii din Transilvanioa cer de fapt doar o fărâmitură din cea ce au cerut românii Memorandistii. Atunci de ce lupta lor a fost dreapta, si a noastra e nedreaptă??? Astept o explictie argumentată ca cea a lui TGM. Cu cine se putea alia? Cu Orban Ludovic, care este copilul uni securist maghiar, care pentru un costum de la bunicul său a învătat catechismul Unitarian in limba maghiară, si acum se dă cel mai român dintre români? Care bea cafea cu Kelemen amical in pauzele parlmentare, alte dăti cântă operetă de Kalman Imre, si apoi ii face trădători pe liderii UDMR? E doar un exemplu. As putea continua.

    • Am avut colegi maghiari din Transilvania si ne-am inteles perfect. Am lucrat 1 an la Budapesta, acum vreo 20 de ani, si n-am simtit vreodata atitudine sovina, si nu m-am ferit vreodata sa arat ca sunt roman.
      Atitudinile sovine si extrem nationaliste vin in special de la cei care au contact extrem de limitat cu cei din partea cealalta. Din pacate acestia sunt cei pe care-i manipuleaza politicienii, si se ajunge la aberatii istorice precum masacre si razboaie.
      E de datoria celor care intelegem rational si nu emotional cum stau lucrurile, sa trimitem mesajul catre cei apropiati noua, care sunt susceptibili la manipularile extremiste. N-are totusi rost sa-i directionam catre un studiu precum cel al lui TGM – desi impresionant prin documentare si ratiune, depaseste rabdarea si poate chiar capacitatea de intelegere a omului de rand. Am putea arata ca notiunea de popoare distincte in Europa Centrala si in Balcani e stiintific gresita (analizele ADN arata ca suntem de fapt toti un amestec de populatii indigene peste care s-au suprapus in proportii variabile diverse elemente migratoare – diferentele nationale sunt doar lingvistic-culturale) dar ma tem ca iar mergem intr-o directie fara mari sanse de succes la omul de rand.
      Poate cel mai bun medicament e cunoasterea directa a celorlalti, un dialog nemijlocit. Turism de masa in ambele directii? Colaborare economica? Firme mixte? Nu-i un raspuns simplu. In orice caz, izolarea nu poate aduce nimic bun, e terenul pe care se dezvolta ideile sovine si extremiste.

    • @Stefan: Relatiile de Birou sunt altceva…
      Eu ma facut primul an de stagiatura la Arad, am avut colegi de Birou maghiari atat absolventi din acel an cat si mai colegi maghairi mai vechi, niciodata in acel An nu am avut probleme sau discutii pe subiect si nici NU am auzit discutii pe subiect(sotul meu ar fi inteles!)!
      Probleme sunt numai in asa zisul tinut secuiesc, unde maghiarii sunt majoritari, devenind si mai majoritari dupa Decembrie ’89 o data cu plecarea multor romani care nu s-au mai simtit conforbaitabil in acea atmosfera tensionata, gannditi-va cum e intr-o cancelarie de exemplu si amintiti-va Ziua de 15 Martie 1990 si apoi Ziua de 15 martie din fiecare An cand aceleasi discutii sunt greu de suportat, mai ales daca sunt 17 profesori maghiari si 5 romani… stiu multi romani care au plecat din zona..
      La Arad unde erau minoritari, era veselie si voie buna, eram tineri, probabil ca discutau intre ei, dar nu la birou si nu de fata cu romanii, care erau majoritari…la Brasov, unde sunt minoritari e la fel, relatiile sunt foarte OK…chiar daca sunt maghiari, e fix cum spuneti, relatia de Birou e OK, fiul meu are o prietena buna fosta colega de biou de la firma anterioara, o tipa foarte OK unguroaica si discuta desi nu mai sunt colegi… tipa e fata inteligenta, pasionata de calatorii ca si el, au discutii si povestesc ce-au mai vazut fiecare…si fiecare are familia lui, dar povestesc pe unde ajung de fiecare data… fiul meu mereu a avut si prieteni maghiari in facultate la Cluj… tipi inteligenti preocupati de lucruri interesante, nu de discutii contradictorii despre autonomia tinutului secuiesc…

    • @Toth Zeno.
      1. Daca ati inteles ca eu vreau sa-i dau afara din Romania pe unguri, ati intels gresit. Sunt printre putinii etnici romani care de multe ori am primit injuraturi de la nationalistii grosieri tocmai pentru ca am sustinut ca trebuie sa va bucurati de toate drepturile cuvenite pentru a va simti aici ca fiind ACASA.
      2. Pe KH insa l-as trimite oriunde, chiar si in puscarie, numai sa nu-l mai vad pe aici, dar nu pentru ca e maghiar, ci pentru ca a facut mult rau tarii inhaitandu-se cu Dragnea. Putea sa stea de o parte.
      3. Despre tatal lui Ludovic, Orban Moise, l-am cunoscut si stiu ca a lucrat putin timp in Directia Relatii Externe a Securitatii, dar stiu ca a fost destul de rapid dat afara pentru ca s-a certat cu unul mai mare in grad, il chema Aninoiu si era ambasador la Viena, unde pentru putin timp fusese trimis si Moise, tatal lui Ludovic. Nu a facut rau niciunui catatean roman si nici nu avea cum sa faca.

    • @Toth este suficient ca Kelmen Hunor a votat legile (in)justitiei, ca au colaborat pe fata cu PSD-ul la distrugerea statului de drept. Asta e suficient ca sa il consideri raufacator. In plus asupra lui planeaza suspiciuni de coruptie.Eu nu zic ca trebuie sa fie alungat din tara, dimpotriva, trebuie sa infunde puscaria daca se dovedeste ca a furat si sa i se confiste banii obtinuti pe nedrept.

  6. Un studiu de exceptie, cred eu, care ar trebui citit cu atentie mai ales de carturarii nostri de seama de azi. Felicit redactia G4 pentru initiativa de a-l publica si redau doar cateva mici citate care ies din comunul acestor zile (in ordinea din text):
    – „ca să nu mai întreb daca știe cineva, că revoluția pașoptistă maghiară nu a însemnat altceva, pentru transilvăneni, decât un război maghiaro-român?”
    – „Intelectualitatea maghiară de azi este pur și simplu nepregătită să judece mănunchiul de dileme reprezentat de Trianon.”
    – „Așa nu se poate, nu ne e permis să scriem despre baiurile Trianon-ului. Lucrurile au devenit incredibil de ridicole în zilele noastre, când vedem că Ungaria oficială și România oficială au făcut, deopotrivă, din ziua de 4 iunie, ziua Trianon-ului, o sărbătoare legală: zi de doliu într-o parte, sărbătoare în cealaltă, totul la nivel de „să vă stea în gât”. Șovinism primitiv de puberi. Nici măcar nu e o agitație eficientă. Frizează nepriceperea și ignoranța profanatoare. În ziare, bârfe seculare dezmințite deja de mii de ori. Ocări stricate și acrite.”
    -„Trianonul doare pentru că am pierdut un lucru pe care nu îl cunoaștem, pe care nu îl iubim și care nu ne lipsește. Dacă nu va începe travaliul cunoașterii și iubirii îndreptat spre un lucru care este diferit, e cu totul diferit de viața noastră de azi și de prejudecățile și prezumtivele noastre cunoștințe contextuale derivate de aici, atunci e mai bine să nu spunem nimic despre Trianon, e mai bine să admitem că nu suntem nici demni, nici capabili să conversăm despre el. ”
    -„Să nu vorbim despre Trianon, căci nu știm despre vorbim.”

    • @Asteptati degeaba, nu vad un publicist roman sa scrie documentat pe subiect!
      Mai grav e ca Romania NU are nici o personalitate de lImba romana sa scrie pe subiect, asa cum scrie dl Tamas!
      NU are nici un Istoric de talia unui Iorga sau pe-acolo, cu recunoastere internationala, cititi cum scrie dl Tamas despre marele Nicolae Iorga… ZERO la oameni de cultura recunoscuti si credibili ca valoare.
      In schimb, am citit ceva interesant, ceva ce Romania nu e-n stare sa faca: sa faca LUMINA, asa cum incearca Ungaria, sa puna la munca de exemplu celebrul Institut Levant, ala cu Buget urias condus de fostul presedinte Emil Constanitinescu, asa cum face Budapesta, de cei ei fac si noi NU, lasam doar vuvuzele de tot feklul sa discute pe subiect, fara ca Specialistii, istoricii sa faca asta!
      Subiectele nediscutate in societate nasc fantasmagorii, conspiratii si informatii false!
      Uite cum face Ungaria:
      https://azonnali.hu/cikk/20200109_despre-bomba-inteligent-segrega-ionist-istoricul-balazs-ablonczy-despre-trianon

  7. Respect autorului-de asemenea oameni avem nevoie ;felicitari,G4 !

  8. Un articol bun care oferă variație față de viziunile caricaturale în care ne place să ne batem propagandistic. Din păcate atât istoriografia română cât și cea maghiară au fost reduse la nivelul unei argumentații litigioase pentru tranșarea unei dispute de proprietate la un proces. Prea puțini sunt interesați de istorie. Majoritatea vor doar ca istoria să le fie un avocat bun la judecata care să stabilească al cui e pământul, în speranța că odată tranșată proprietatea, cealaltă parte poate fi expulzată și se va face liniște. Iar asta e foarte prost.

    În primul rând pentru că istoria nu poate fi redusă la statutul de consilier juridic. Nu ăsta e rostul ei. Treaba aia ține de dreptul internațional, de competența guvernării și de geopolitică. Istoria ar trebui să fie mult mai mult și ar trebui să se ocupe onest de spațiul multicultural și multietinic din fostul Imperiu Habsburgic și din Regatul Ungariei de dinainte de Mohacs, unde conceptul național avea greutate mult mai mică, sau însemna altceva decât înțelegem noi prin națiune. Fără acest studiu nu avem ce învăța din istorie, cel mult obținem niște steaguri sub care să ne batem.

    În al doilea rând pentru că nici după câștigarea procesului, cealaltă parte nu poate fi expulzată, și chiar dacă ar fi tot nu s-ar face liniște. Tratatele de la Versailles și Trianon sunt cea mai bună dovadă. România a câștigat acolo procesul, dar în ultimii 100 de ani n-a fost liniște iar expulzarea străinilor a rămas doar o mare iluzie.

    Ironia sorții e că singurul mod de a avea liniște e probabil reînvierea unor mecanisme multistratificate de cooperare și control similare cu cele introduse de austrieci care se confruntau cu aceleași probleme. Trebuiau să gestioneze un spațiu multietnic și încercau să facă asta prin mecanisme care să ocolească identitatea etnică și să promoveze alt fel de identități. Și Imperiu Otoman s-a descurcat la fel cu salata lui de populații. Europa Centrală rămâne și acum un spațiu multietnic, lucru care nu poate fi schimbat fără traume majore și fără a genera noi războaie. Deci nu avem altceva de făcut decât să învățăm lecțiile austriecilor și să lucrăm la fel. De altfel lor aproape le-a reușit.

    • Aproape perfect de acord. (Imi place insertia cu muzica lui Wagner.) Austriecilor le-ar fi reusit dacă nu ar fi fost prea ancorati in catolicism, si dacă nu erau vorbitori de germană si dacă Franz Ferdinand ar fi reusit refederalizarea imperiului (tot in defavoarea Ungariei Mari). Franz Iosif s-a supus orbeste militarismului prusac. E de mers la Bad Ischl unde este declaratia de război in original a lui Franz Iosif. (multiplicata apoi in 17 limbi). Ironia e ca la final scrie un lucru: „În această oră solemnă sunt conștient de întreaga semnificație a hotărârii mele și a responsabilității mele în fața Atotputernicului. am și am cântărit totul și, cu o conștiință senină, am stabilit calea către care îmi arată datoria. Am încredere în popoarele mele, care, de-a lungul fiecărei furtuni, s-au raliat întotdeauna în unitate și loialitate în jurul tronului meu și am fost întotdeauna pregătit pentru sacrificiile cele mai severe pentru onoarea, măreția și puterea Patriei. Am încredere în cei curajoși și devotați din Austria-Ungaria și am încredere în Atotputernicul care va da victoria în brațele mele.“ Altă ironie este că la executia din 1849, primul ministru de la 1848 al Ungariei Lajos Batthyány a rostit un Blestem la adresa lui Franz Iosif: „Cerul și iadul să îți distrugă fericirea! Fie ca tot neamul tău să dispară de pe fața pământului. Să fie Bătut de Dumnezeu în cei care sunt cei mai apropiați de inima Lui! Să-i fie viața doar distrugere și copiii să-i piară mizerabil! ” De unde să stie nenorocitul că prin acest lucru si-a blestemat si propriul popor.

  9. Am citit articolul de 2 ori, sa fiu sigura ca ceea ce citesc chiar e scris!
    Din cate am citit pana cum pe subiect, fix asta am inteles pana la acest articol: ca TOATA Istoria Ungariei si a Transilvaniei de pana la 1 decembrie 1918 scrisa de istoricii maghiari e o mistificare in favoarea Ungariei, prevestind, vezi Doamne, dezastrul dupa alipirea la Romania!
    Uite ce scriau istoricii maghiari:
    „Mai mult, după recunoașterea internaţională a apartenenţei Transilvaniei la România, s-a insinuat sau s-a spus de-a dreptul că românii vor duce la pierzanie această provincie frumoasă și bogată, „floarea” Ungariei de odinioară, văduvită de „opinca valahă”!

    Sa citesc cele de mai sus, scrise de un intelectual maghiar din Transilvania, recunosc ca e o surpriza…nu am mai citi astfel de opinii scrise de intelectuali maghiari…
    Ca le place sau nu, Istoria Transilvaniei si-a parcurs drumul in pas cu istoria Lumii… asta nu recunosc revizionistii si iredentistii maghiari, nici azi!
    Cam asa spune dl Tamas, om citit si bun cunoscator intr-ale Istoriei, daca am inteles eu bine!
    Oare, cum ar discuta dl Tamas cu Kelemen Hunor, cel cu „pamanturile noastre natale”, pamanturi aduse cu desagii pe spinarea cailor, din stepele mongole?!

    • Tocmai că nu asta spune articolul. Articolul spune că istoria scrisă de majoritatea istoricilor maghiari are un punct de vedere îngust, după cum și istoria scrisă de mulți din istoriografii celoralte etnii are un punct de vedere foarte îngust. Punctele de vedere nu sunt neapărat aliniate cronologic, pentru că identitățile celorlalți sunt puternic asociate conceptului romantic de națiune, cel care mai târziu a degenerat în Blut und Boden, în timp ce nostalgiile maghiare sunt centrate pe Regatul Ungariei pierdut la Mohacs și sunt ancorate în identitățile și regulile de loialitate ale evului mediu târziu sau începutului renașterii. Toate astea sunt fantezii, nu realități. De altfel și nostalgia germană după un Reich idealizat medieval era tot o proiecție imaginară, deși a produs muzica lui Wagner, pentru care le mulțumim, dar și genocidul nazist pentru care nu le mulțumim. Ce spune de fapt articolul, e că dacă istoricii vor să scrie cu adevărat istorie, ar trebui să analizeze din exterior și obiectiv toate aceste idei și construcții identitare care au mișcat evenimentele și nu să se agațe de studiul steril al aspectelor de drept internațional și detaliilor din culisele negocierilor care au ieșit prost pentru ei la Trianon. Fondul e în altă parte și trebuie văzut obiectiv. Asta înseamnă să privești holistic, din exterior. Poți să o faci cu empatie și bunăvoință față de actorii evenimentelor sau privind ca biologul în insectar dar trebuie păstrat un punct de vedere obiectiv. Altfel nu ajungem nicăieri. Cine are dreptate nu contează fundamental pentru studiul istoriei. Istoria face un post mortem al evenimentelor și încearcă să înțeleagă ceva din ele. Subiectul etic e secundar. O întrebare valabilă, de exemplu, ar fi: puteau entitățile pre-naționale să gestioneze evenimentele într-un mod care să fi prevenit dezvoltarea identității naționale pronunțate, cea care a dus la dezagregarea federațiilor și imperiilor multinaționale? E ceva de înțeles și de învățat de acolo, pentru UE de azi, de exemplu? Probabil că da. Dar la astfel de întrebări nu poți răspunde dacă te înfigi pe călcâie într-o poziție maghiară sau română sau cehă. Din punctul ăsta de vedere nici Iorga nu e o sursă foarte bună, fiind profund angajat în poziția națională. Dar e un autor bun per ansamblu. De unde și apelul de a citi mai multe poziții relevante în epocă înainte de a-ți da cu părerea. Asta presupune și ca unii maghiari să citească istoria lui Iorga, și ca unii români să citească niște texte maghiare. Acum, evident că asta nu poate fi activitate de masă, pentru toată lumea, dar pentru cei care își permit să scrie despre subiect ar trebui să fie de bun simț.

    • Relativ la cea ce spuneti de nonexistenta unui astfel de publicist. Oare de ce. Oare istoricii români sunt prosti? NU. Credeti că acel domn Ablonczy este cel mai iubit istoric în Ungaria? NU. Credeti că Tamas Gaspar Miklos nu este hulit zi de zi in presa controlată aproape in totalitate de Viktor Orban. Are vreo aparitie in ultimii 10 ani la televiziunea publica maghiară? NU. Dar nu sta pitit pe bani publici si scrie ce i se cere. Acesti oameni lipsesc în România. Care să îsi asume riscul să fie nepopulari, si să fie linsati de colegi (desigur doar in sens figurativ).

    • În mod ciudat, am ajuns să ne surprindă tocmai normalitatea. Dl Gáspár Miklós Tamás propune un set de întrebări într-o perioadă și pe o temă în care cei mai mulți au mai degrabă certitudini.

    • @ Lili,
      La ora la care am citit eu articolul d-lui Tamas, nu era nici un comentariu. Chiar m-am mirat. Dar eram in criza de timp, avand ceva urgent de rezolvat si, astfel, n-am avut ocazia sa fiu primul comentator al acestui articol de exceptie. Spun de exceptie, fiindca mi-a sarit imediat in ochi distantarea fata de opiniile unui Kelemen Hunor sau oricare altul , mai clara decat cei 1,5 m minim ceruta in aceste zile…pe motiv de COVID -19
      Uimit de cultura aratata in cadrul articolului dar si, mai ales, de nivelul dezbaterii abordate de autor, am cautat imediat pe google sa vad cine e acest Tamas. Ceea ce mi-a sarit in ochi a fost nu doar aprecierea de care s-a bucurat in vest si ca a predat in universitati din SUA si Europa ci si ca este cataloghat drept marxist. Din ceea ce am citit pana in prezent si, pot sa afirm ca am citit destule lucrari de istorie, este prima data cand constat o gandire independenta de linia oficiala dintr-un stat, care, aplicand principiul „sine ira et studio”, reuseste sa starneasca nu doar interesul ci si aprecierile din partea cititorilor.
      Cat priveste posibilitatea unui dialog al d-lor Tamas si Hunor, cred ca ar trebui sa recitesti fraza in care Tamas se refera exact la intelectualii maghiari din Transilvania zilelor noastre si sa tragi concluziile de rigoare.
      Iti dau un singur indiciu: relatiile celor doi susmentionati cu Victor Orban…..

  10. Un demers superb! O lista de lectura impresionanta! Nu vreau sa repet prin a reda citate dar, desi parerea mea intiala despre ziua Trianonului in Romania era aproximativ precum cea descrisa de autor (să vă stea în gât”), eu unul mi-am schimbat-o complet.
    Putem sa nu ridicam manusa, sa nu mai atatam focul! Sau, am putea folosi aceasta zi a Trianonului exact pentru demersuri inter-tari de mai buna intelegere si interopretare a transformarilor ce au dus la acea tripla revoluție mondială (națională, democratică și comunistă) declanșată de Primul Război Mondial si pentru care Trianonul a reprezentat doar unul dintre locurile de consfintire a rezultatelor.7
    Parca nu as mai semna legea respectiva daca as fi presedinte.

  11. Cu sentimentul comiterii unui act de impietate in fata acestui text si cu cele mai sincere scuze pentru aceasta,nu pot sa nu-mi amintesc ca asa inculti,necunoscatori si mai stiu eu cat de prosti ,nu romanii au fost cei care au dat afara din scoli pe copiii altora ; credeti,domnule Toth Zeno,ca acei copii (adulti acum) ar mai raspunde indemnului de a citi autori maghiari ? nobil indemnul dumneavoastra …sa speram ca nu e tardiv

  12. Apreciez articolul, in sensul in care e autocritic la adresa politicienilor de la Budapesta (cu conexiuni pe la Moscova).
    Din pacate Ungaria continua sa hraneasca himerele nationaliste. E suficient sa intri pe un forum maghiar sa vezi ce idei circula ca sa te enervezi si sa-i injuri. Prapastia se adanceste …
    Cred ca cea mai mincioasa e aia ca ne-am creat limba – vezi doamne expresia bunicii cu: lua-te-ar bruma! ar fi implantata prin cine stie ce cenaclu conspirationist. Poate nu au simtul ridicolului, dar tin minte ca asta am auzit si de la un alt domn de peste Prut … cand l-am intrebat de romanitatea sud-dunareana a tacut.

    PS: felicitari Lucian Boia pentru decoratia din partea guvenului VO(ma)

  13. Un articol echilibrat si sustinut de un important material biografic. Felicitari domnului Tamas ca poate scrie destul de impartial.
    Intr-adevar, pentru natiunea maghiara 4 iunie 1920 a capatat semnificatia unei tragedii nationale iar comportamentul liderilor maghiari, in special in perioada interbelica a accentuat asta. De aia printre maghiari o atitudine detasata precum a domnului tamas este destul de rara

  14. Mulțumim pentru că ne-ai luminat. Acum poți să te întorci în gaura din care ai apărut.

  15. ”Trianon-ul a transformat Ungaria într-un stat național independent. ”
    GÁSPÁR MIKLÓS TAMÁS

    Romania, iata un argument fericit ca pe 4 iunie, alaturi de romani, minoritatea maghiara sa sarbatoreasca si sa se bucure !

    (acest citat ar trebui introdus ca nota explicativa in toate documentele oficiale de celebrare a Unirii si a Pacii de la Paris ; retoric vorbind poate se vor intreba si maghiarii cu mentalitati de sec. XIX din cauza cui a fost necesar un tratat de pace )

  16. Felicitari domnule GÁSPÁR MIKLÓS TAMÁS pentru acest articol.
    Am sa pastrez in memorie acest citat foarte frumos: „Trianonul doare pentru că am pierdut un lucru pe care nu îl cunoaștem, pe care nu îl iubim și care nu ne lipsește.” Este valabil, cu usoare adaptari necesare, pentru multe natiuni europene. Fiecare „a pierdut” ceva ce pare ca ar trebui sa ne fie drag si pentru care, evident, sunt vinovati dusmanii.

    • Cred ca acest aczl al ungariei revizioniste e caz patologic, nu am auzit fostele mari Imperii tanjind dupa fostele colonii… nici macar Austria nu plange dupa fostulIimperiu, cat plange in schimb Ungaria revizionsita, ungurii veniti din stepele Mongoliei plang dupa „pamantul stramosesc” din Transilvania!!
      Care „pamant stramosesc” cand stramosii vostri sunt din Asia, chiar l-ati adus din stepele mongole si l-ati plantat in Transilvania?!

    • Cred ca acest caz al Ungariei revizioniste e caz patologic, nu am auzit fostele mari Imperii tanjind dupa fostele colonii… nici macar Austria nu plange dupa fostulIimperiu, cat plange in schimb Ungaria revizionsita, ungurii veniti din stepele Mongoliei plang dupa „pamantul stramosesc” din Transilvania!!
      Care „pamant stramosesc” cand stramosii vostri sunt din Asia, chiar l-ati adus din stepele mongole si l-ati plantat in Transilvania?!

    • Păi tocmai aici e clue-ul. E mult mai ușor să tânjești după ceva ce n-ai avut și cu care nu ți-ai bătut capul. La fel și noi cu mitul interbelic. Imperiile mari înseamnă sacrificii pentru clasele conducătoare. Nu se construiesc și nu se administrează ușor. La un moment dat intervine oboseala și oamenii se gândesc că ar trăi mai bine într-un mediu pașnic și omogen. Dar maghiarii n-au avut un stat adevărat între Mohacs și primul război mondial. Durerile de cap ale Reich-ului le-au dus în primul rând germanii și austriecii, căre au obosit de tumbele pe care trebuiau să le facă pentru a ține casa de Habsburg în picioare. „Alles Erdreich ist Österreich untertan” s-a transformat într-un efort supraomenesc pentru a păstra controlul în America Latină, în Spania, Protugalia, nordul Italiei și în final a dus la umilințele de la Austerlitz și tranșeele din războiul mondial. Efortul a încetinit dezvoltarea statului care a devenit omul bolnav al Europei. Maghiarii au luptat să aibă din nou o țară, fără a avea responsabilitatea de a o ține în picioare, așa că nu aveau cum să obosească. La fel și dizidenții din comunism, foarte supărați pe sistem, dar mâncând totuși o pâine garantată în sistemul de stat. Pâinea era amară, dar vedem cu toții câți din ei s-au săturat de libertate când au trebuit să câștige o pâine albă pe picioarele proprii.

    • @lili daca nu incercam sa intelegem partea cealalta, n-o sa terminam niciodata cu razboaiele.
      Daca le vorbim de „pamantul stramosesc”, pai sa stii ca intr-un fel (de care probabil nici ei nu-si dau seama) cam au dreptate: stramosii lor chiar au trait pe pamanturile astea, impreuna cu ai nostri, chiar cu mult inainte de 1000 de ani. Pentru un motiv simplu: stramosii nostri si ai lor sunt, in cea mai mare parte, aceeasi: https://en.wikipedia.org/wiki/Hungarians#Paternal_haplogroups.
      Sub 6% din ADN-ul maghiarilor de azi e de origine fino-ugrica si hun-mongola. Restul e mix-ul tipic central-european si balcanic: germanic, slav, daco-traco-iliric, grec etc. Vorbim limbi diferite, ne afiliem unor culturi/natiuni diferite, dar genetic suntem foarte apropiati. Asa ca asta cu cine a fost primul e o aberatie care ar trebui sa dispara din discursul public: toti am fost primii, nu exista nici o persoana in spatiul asta cu o descendenta etnica clara si pura.
      Marea majoritate avem de fapt un substrat genetic substantial (peste 50%) pre indo-european; o buna parte din stramosii nostri faceau parte din culturile Cucuteni, Vinca-Turdas etc. Limbile lor s-au pierdut, peste cultura lor s-a asternut valul indo-european; ce-ar fi sa-i plangem acum ca au fost cotropiti de daci?
      Nu ne putem face un viitor ramanand incrancenati in trecut. Daca nu face nimeni primul pas, o sa continuam sa ne pierdem energiile cu aberatii, si poate mai rau, cu razboaie. Hai sa incercam noi primii sa uitam nedreptatile trecutului si sa ignoram provocarile malitioase ale prezentului.

  17. @lili Probabil că noi suntem niste mogoli sângerosi, cu apucături asiatice. Dar strămosii nostrii au lăsat ceva după ei nu doar morti si morminte. Poate nu am plânge pentru pămâmtul strămosesc. dacă nu ar trebui să vedem asta.

    https://kronikaonline.ro/erdelyi-hirek/megmenekulhet-erzsebet-kiralyne-egykori-furdohelye

    Si e doar un exemplu. As putea să umplu pagini cu mostenirea arhitecturală a strămosilor nostrii (români, sasi sau maghiari) care au fost sistematic distruse in Romania. As putea dar nu vreau. Am noroc ca să fiu bihorean si astfel prin domnul Bolojan si arhitectii din Oradea să pot da si contraexemple. In acelasi timp echivalentul acestuia in Cehia arata astfel

    https://commons.wikimedia.org/wiki/File:The_Singing_Fountain_and_Colonnade,_Marianske_Lazne_(Marienbad),_Czech_Republic..jpg

    • Hai să terminăm cu povestea cu stepele asiatice. E o imagine bună pentru caricatură și propagandă, dar nu așa se construiește atașamentul față de locuri. Oamenii se leagă de locurile unde trăiesc câteva generații și pe care le populează cu elementele lor de cultură materială. N-are rost să facem comparații între puterea legăturii în funcție de data exactă la care au venit strămoșii noștri. Problema e că acolo unde sunt multiple populații care s-au dizlocat reciproc e greu să găsești o soluție practică de conviețuire. A se vedea Israelul unde evreii au revenit după ce au fost dizlocați de romani care la rândul lor au fost dizlocați de arabi care au fost dizlocați de cruciați și tot așa până la mandatul britanic. Dacă vrem pace ne trebuie soluții și bunăvoință din toate părțile, altfel toți vor urla în continuare că Ierusalimul sau Ardealul sunt ale lor. Ce facem acum? Ne apucăm să restaurăm regatele canaaniților că au fost acolo înaintea iudeilor? Dar îaintea lor cine a fost? N-a fost nimeni sau nu știm noi? Și canaaniți de unde luăm? Întâietatea istorică e doar unul din multiplele argumente care pot conduce la o soluție. La fel și majoritatea demografică. Pentru Transilvania cea mai bună soluție ar fi o combinație de infrastructură, proiecte comune și un efort activ din partea României pentru preluarea învățământului în limba maghiară și participarea în circuitul cultural maghiar ca să reducă influența Budapestei. Istvan trebuie să simtă că autostrada și fibra optică vin de la București iar educația bilingvă pe care o primește prin grija statului reprezintă un avantaj academic și pe piața muncii. Dacă tratăm limba cu reticență, vom avea mereu maghiari care vorbesc prost sau deloc română. Minoritățile se enclavizează când se simt boxate și nu doar în România.

    • Concesionarea Bailor Herculane SA ( catre un baron neo-comunist) s-a facut de catre infractorii PSD care au fost sustinuti de foarte multe ori in lupta de distrugere a justitiei de catre escrocii parsivi din Udmr.
      Deci iata, la aceasta stare jalnica au contribuit din plin si maghiarii votaci ai miscarii Udmr (fascisto-iredentiste ).

      Mai nou in Bihor, udemeristul Pasztor este suspectat de sabotaj al aeroportului de la Oradea în favoarea Debreținului! Daca suspiciunile vor fi demonstrate in instanta s-ar dovedi negru pe alb ca Udmr este o organizatie care saboteaza statul roman, culmea cu finantare de la statul roman.

      Nu mai faceti pe victimele si prin spate ponegriti si faultati Romania de fiecare data cand apare o oportunitate.
      In Romania minoritatea maghiara are drepturi egale cu romanii.
      Inspirati adanc si spuneti multumim, multumire care ar trebui sa vina firesc in raport cu oprimarea si discriminarile implementate de Regatului maghiar timp de sute de ani fata de romanii transilvaneni .

    • @Tudor De acord, dar oare cine ridica non stop aceste trimiteri la stepele asiatice. Stiu, nu dumneata. Revenind la ideile descrise. Suna frumos, dar problema e ca discutam doar noi aici pe commenturi. Cei care au banii si resursele nu fac nimic. Cã doar nu din cauza declaratiei lui Kelemen Hunor nu se pot implementa programele de care vorbiti. A crede – ca cel care mai jos imi raspunde fara nume, ca Romania nu merge pentru ca e UDMR (un partid cu 5%) cu PSD – e autoprostire. Nu merge pentru ca avem o clasa politica (si aici intra din pacate si USR si PLUS) care nu au nici o viziune. Nu au curaj, nu sunt sinceri, etc. Nu stiu daca s-a uitat cineva ce a facut ieri primul ministru al slovaciei. In loc sã cânte din surle si trâmbite ca noi vam tras-o la Trianon, a invitat 100 de lideri ai minoritatii maghiare din slovacia si a stat la o discutie deschisa cu ei. Pe la noi presedintelui sas si primului ministru 50% sange maghiar refurbushed în român sadea au facut un singur gest. Au hotãrât ca pentru linistea lor sufleteascã sã ne lase in pace dupã ce in plina pandemie ne-au gasit pe noi si au scotocit toate cererile maghiarilor pe care cu surle si trambite sa le respinga. Ca deh, asa sta bine unei majoritati etnice de peste 90%. Ce proiecte, ce viziune? Ce efort, când nici in birou nu se pot abtine de baut si fumat. Stiti, cineva a scris aici de ADN-ul Central European. Pai cam asa e Ausrtiacul e mai mult ceh decat neamt, ungurul mai mult slav si neamt ca fino-ugric, iar romanul nu prea are de a face cu marele stramos daco-roman. Ne despart limbile. si anumite viziuni despre cum ar trebui sa arate statele create pe teritoriile fostei monarhii. Doar atât. Si in loc sa ne punem mintile la contributie si sa vedem cum ar trebui recreata o zona economica si culturala comuna, ne inchiedem in statele noastre nationale si le vedem mai sfinte ca tara Domnului. Pana nu facem gesturi care pentru unii sunt dureroase pentru altii doar taie din elanul victorios dupa 100 de ani de stagnare (ca de dezvoltare nu poate fi vorba) vom arata doar cu degetul unii la altii. Cine a oprit aceste state ca din 2018 pana azi sa pregateascã un fel de Central Europe 10 sau cate state au rezultat din monarhie? Si sa facem din acesta un V4 largit? Sa stabilim ca de acum anual sau de x ori pe an vom discuta cu sa dezvoltam aceasta regiune central europeana. Singur fiecare stat din aceasta regiune e prea slab pentru a tine piept dominantei franco-germano-beneluxeze. NIci Italia nu a reusit sa intre in acest monolit. Unde e un Schuman sau un Adenauer. Avem doar fanfaroni Orban&Orbán.

    • Nu e vorba despre asta, nu am afirmat niciodata asa ceva, admir Budapesta pe care am vazut-o de 3 ori, o bijuterie alaturi de Paris si Viena(preferatele mele, cu Parisul pe locul 1), foste capitale de Imperiu(MERSI, capitale de imperiu, imi aminteste mereu sotul meu!), eu am scris pe acest forum ca in 2017 impreuna cu familia am facut un Tur de Art Nouveau, incepand cu Arad, Szeged, Novi Sad, Zrenjanin si incheind la Timisoara(toate orase ale fostului Imperiu austro-ungar!), am laudat ca in timp ce la Arad(primul an de stagiatura dupa terminarea facultatii!) si Timisoara(care in 2021 trebuia sa fie Capitala europeana, s-a amanat am inteles!) eram in multe locuri in pericol sa ne cada caramizi in cap, in celelalte orase nicaieri nu am vazut asa ceva: Szegedul ne-a impresionat, la fel Novi Sad si Zrenjanin-orase din Serbia(fiul meu citeste foarte mult si el a propus pentru mine acest Tur, imi place Art Nouveau, am vazut anterior Budapesta, Viena, Amsterdam si Parisul, mi-as dori Riga!!)!
      O singura data am ajuns la Budapesta cu masina, de 2 ori cu avionul, dar pe acel drum cu masina la intoarcere am spus; pe tot drumul in Ungaria nu am vazut nici o mamaie cu batic in cap, adica nu am vazut saracie!!!
      Am vazut orase sau orasele curate, prospere, nu am vazut saracie!
      Comentariile mele sunt despre ideile si actiunile Ungariei si ale liderilor maghairi vis-a-vis de subiectul Transilvania, respectiv autonomie, etc…
      La fel am laudat Galeria de Arta Maghiara(Magyar Nemzeti Galéria) de la Budapesta, pe care am vazut-o in 2004, cand acum vreo cativa ani am vizitat MNAR si documentandu-ne am fost surprinsi sa citim ca putin peste 100.000 de vizitatori ajung la MNAR(format din MNAR-sediul central in fostul Palat Regal plus Muzeul Colectiilor plus Muzeul Zambaccian!) in timp ce Magyar Nemzeti Galeria e vizitata anual de peste 4 Milioane vizitatori, am si comentat acum cand s-a anuntat deschiderea Muzeelor, ca oricum distanta sociala si numarul permis limitat nu creeaza probleme la Muzeele din Romania, unde putina lume merge sa le viziteze(G4media a cenzurat!)… cititi pe subiect, e trist… cat priveste Oradea, e Numarul 1 in TOPul nostru turistic, alaturi de Sibiu, Brasov si Bucurestiul turistic!
      Fiul meu impreuna cu sotia lui au vizitat toate orasele Ungariei, au facut Ungaria-Cehia-Slovacia, sunt incantati de Ungaria, dar eu nu am contestat niciodata asta, nu inteleg ce ati inteles dvs!
      Insa, fara suparare, asa arata toate marile foste capitale de Imperii, adica frumoasa Budapesta ca si Parisul si Viena si Londra(nu am vazut Londra!) sau Moscova sunt bijuterii dpdv arhitectonic, ca BANII Imperiului au fost multi!
      Si in Romania daca ne uitam, printre cele mai frumoase obiective turistice sunt cele din vremea Regatului Romaniei!
      Iar dupa ’90 ZERO, adica NIMIC in 30 de ANI!
      TOATE!

    • @lili Era chestia cu stepa mongoleza si pamântul strãmosesc. Eu nu am fost si nu voi ajunge niciodata in Mongolia. (desi recunosc am trasaturi asiatice, ce sa nu mai vorbesc de fiica mea care in China probabil ar trece neobservata). Dar oricum pamant stramosesc pentru mine e ceva foarte vag. Având in vedere ca am si sange austriac si secuiesc si romanesc si desigur in primul rand maghiar. Mi-a fost dat sa vizitez locul in care s-a nascut strabunicul meu in Lungau – Salzburg asa ca pentru mine si acolo e putin pamant stramosesc, si in muntii Matra din Ungaria, si in Bihor si in Covasna (mai precis Targu Secuiesc)

  18. Un articol fulminant ! Că place unora sau altora, că nu !

  19. Trianon si Imperiul Austro-Ungar sunt istorie.

  20. un eseu foarte bine articulat, foarte bine documentat, trimiterile ma depasesc..

    în esenta am inteles doua lucruri,

    ca trebuie sa ne detasam de perspectiva ca istoria trebuie sa fie o stiinta politica, politica fiind cu „enteresul si iar enteresul”..

    si al doilea lucru, ca ideea Ungariei Mari a fost o iluzie, o poveste care nu putea cuprinde naratiunile minoritatilor de pe teritoriul imperiului..

    sa nu uitam ca Ungaria a fost declansatoare a primului razboi mondial, mai fara voie, dar ea a fost creatoarea mecanismului care a condus-o aici….

    si ca in calculele pe care politicienii maghiari si le-au facut au intrat si cele privind o armata provenind din 16 milioane de locuitori..

    or mai bine de jumatate erau maghiari in acte, dar cu sufletul in alta parte…sufletul este cel descris de bravul soldat Svejk..

    maghiarismul salbatic de dupa 1866 nu putea sa nu lase urme…ce distanta uriasa era intre Bucovina, administrata de austrieci si Transilvania, administrata de maghiari!

    eu cred ca resentimentul de azi legat de Trianon are o legatura cu prezentul azi…au austriecii vreun resentiment fata de deciziile luate in tratativele de pace de dupa XXI?

    resentimentul maghiar porneste de la o realitate de ordin geopolitic cu consecinte legate de calitatea vietii….din 1918 incoace Ungaria coboara in clasamentul pe natiuni la PIB, in timp ce tarile vecine urca! ceea ce nu este cazul Austriei!

    un singur lucru m-a nedumerit: Rebreanu antisemit? el care scrie Itic Strul dezertor? sau explicatia data de oficialitatile politice de la Bucuresti rascoalei din 1907, asa cum le citim in romanul in cauza?

    a fost o placere sa-l citesc pe domnul Gáspár Miklós Tamás ….

  21. !Toth Zeno

    va rog sa acceptati scuzele mele pentru jignirea care a fost adusa comunitatii din care faceti parte de catre &lili dovada a unui mental barbar…

    acest tip de discurs nu poate fi acceptat nicicum….este tocmai opusul a ceea ce a sustinut domnul Gáspár Miklós Tamás

    a fi in idee, a-l intelege pe celalalt pentru asta militeaza domnul Gáspár Miklós Tamás

    asta inseamna, pentru mine, sa ma straduiesc sa-i inteleg pe unguri, nicidecum sa-i jignesc..

    daca este loc pentru bisericele noastre, ortodoxa, catolica, protestanta, daca este loc pentru cimitirile noastre, ale romanilor, ale ungurilor, de ce nu ar fi loc pentru romani si unguri in viata, vii si traitori in acelasi spatiu?

    deocamdata nu stiu ca populatia din acest spatiu sa concureze China sau India, ca sa spunem ca nu mai putem rasufla unii din cauza altora!

    • Referinta mea la „pamanturile noastre” invocata multa vreme de liderii UDMR dupa ’89(au renuntat de la o vreme s-o mai trambiteze!) are la baza o declaratie relevanta a lui Marko Bela care in anii ’90, la aniversarea zilei de 15 Martie, Marko Bela, cu o obrăznicie rar întâlnită, spunea că „în sfârşit am RECAPATAT pământurile NOASTRE, pădurile NOASTRE în care cântă păsările NOASTRE şi cei care vin aici şi mănâncă pâinea noastră TREBUIE să vorbească limba noastră”!

      Intreb: canta „muta-ti cuibul” pasaricile aduse din stepele Asiei de stramosii maghiarilor, care naiba sunt „pasarile noastre”?!?!
      Au adus copacii in desage, au adus pasaricile in desage?!
      Pamantul STIM ca l-au adus, ne-au tot spus-o!!!!

    • Vă multumesc pentru aceste rânduri deosebite. Pe de altă parte domna „@lili“ este o doamnă desăvârsită, deci sunt sigur ca e vorba numai de o formulare nefericită. Chiar acum un sfert de oră am citit un articol al unui istoric maghiar despre Trianon, in care si-a exprimat parerea ca generatiile actuale si viitoare trebuie să caute si sa gaseasca calea de a trece peste aceste eterne discutii. Eu vad lumea la fel ca propria gospodarie. Când vreau să fac ordine, atunci prima dată mă gândesc cum voi reorganiza totul, urmează pentru scurt timp o dezordine totală, dar apoi repun lucrurile după noile criterii si 5 ani nu mai trebuie sa ma ocup de acest aspect. A venit momentul după 100 de ani ca si aceste state să facă ordine in propria ogradă. Ar trebui sa existe un dialog. A dialoga insa cere in primul rand „open mind“. Nu merge cu, am nenumarati colegi si prieteni maghiari, cu care ma inteleg bine. Trebuie intrat mai adânc pentru a intelege ca acesti maghiari se autocenzureaza zi de zi (la fel ca multi români cu bun simt). Datoria politicienilor ar fi să creeze un mediu in care oamenii să poată discuta civilizat despre subiecte tabu si apoi sa faca la fel ca mine inainte de a face ordine: să găsească o solutie care să facă functionala o societate ca cea din Transilvania nu pentru 5 ci pentru 50 sau chiar 100 de ani. Artizanii României Mari au crezut ca in 100 de ani maghiarii vor disparea (ca evreii sau sasii) . Nu a mers, am scazut cam 5-10% si atât. Ne vom stabiliza undeva pe la 5% iar in Transilvania undeva pe la 20%. E clar că nu merge cu „noi vă spunem vouă maghiarilor ce e bun pentru voi“. Cine are copil (eu am crescut 3) stie despre ce vorbesc. Chiar si un parinte trebuie să facă compromisuri cu copii dacă vrea ca acestia să se simtă bine acasă. Si tot asa, din proprie experienta pot spune ca am crescut sub un tată autoritar, fapt ce face ca oridecâteori sunt la parinti sa caut cu ochii usa de iesire. In schimb copiii mei de abia asteaptă să vină acasă. Acum pe vreme de pandemie zi de zi ma intreabă când pot să vină acasă deja fără a fi izolati. Asa ar trebui sa fie statele bune. Momentan România nu poate fi o tară bună nici pentru cei de etnie majoritară, acestia fiind nevoiti să plece de aici. Si e vorba de generatiile care ar trebui sa asigure viitorul tarii. România de azi gândeste la fel ca Ungaria Mare. Nici maghiarii de acum 150 de ani nu au vazut unde va duce miopia si ignoranta lor. Ar fi bine ca cei care azi cântă: „Noi suntem ai pe veci stăpâni“ să cugete la acest lucru. O tara care in 30 de ani a pierdut 4 milioane de suflete ar trebui să cugete ce nu functionează.

    • @lili Unde se găseste acea declaratie a lui Markó Béla? Că eu nu stiu de ea. Am ceva indoieli legate de veridicitatea ei, mai ales că fratele meu a fost coleg de clasă cu băiatul lui la Târgu Mures.

    • @Toth Zeno: Am citit despre acea Declaratie a lui Marko Bela intr-un interviu pe ADEVARUL cu Lucian Bolcas, DECLARATIE care NU a fost niciodata Contestata de Marko Bela sau alti UDMRisti!!
      Din acest motiv am citat-o, daca as fi gasit declaratii ale lui Marko Bela sau ale altor lideri UDMR care sa conteste acea afirmatie a lui Lucian Bolcas, nu as fi mentionat-o!
      Ma gandesc, insa, ca imediat liderii UDMR ar fi sarit in sus sa o conteste, suna rau de tot!
      Daca Dvs gasiti, retrag postarea, eu nu am gasit!