De ce să pleci din România, de ce-ai rămâne? Cum răspund șase tineri studenți la cele două întrebări

Aproape toți tinerii din România se confruntă, mai devreme sau mai târziu, cu următoarele întrebări: să plec sau nu din țară? Dacă plec, mă voi mai întoarce? Care sunt șansele să primesc în România o educație conformă cu standardele de performanță recunoscute în lumea civilizată? Dacă voi rămâne în țară, funcțiile și pozițiile pentru care voi concura mai târziu vor fi împărțite pe criteriul meritului sau pe alte criterii – nepotism, servilism etc.? Am și alte motive să rămân în țară, în afara celor de natură afectivă – părinți, prieteni, locurile copilăriei, limba maternă?

De ce aleg tinerii să plece din România? Migrația tinerilor este un fenomen pe care sociologii l-au denumit „brain drain” (fuga creierelor). Nu este un fenomen specific țării noastre, dar în România se înregistrează cea mai mare rată din Europa în materie de emigrație a tinerilor, conform unui studiu realizat de Pro Juvenes. Aproape jumătate dintre tinerii români, mai precis 47%, spun că vor să emigreze, se arată într-un sondaj prezentat pe Edupedu.

Aceasta fiind situația, ne-am gândit să formulăm trei argumente pentru care tinerii ar trebui să să rămână în România și trei pentru care ar trebui să emigreze.

Pentru a rămâne în țară:

1. România este o țară care se dezvoltă. Chiar dacă a intrat în modernitate cu un decalaj de mai bine de un veac față de societățile occidentale, iar în secolul trecut a experimentat aproape 50 de ani regimul comunist, România are toate șansele să recupereze decalajele sociale, economice și politice. Pentru a fi în stare să le recupereze, România are nevoie de tineri educați, profesioniști și determinați. Contextul internațional – apartenența la Uniunea Europeană și NATO – este favorabil procesului de dezvoltare și occidentalizare al României. Dacă situația politică și economică nu va lua o turnură cu totul neașteptată, nivelul de trai din  România va crește în următorii ani.
2. Fiind o economie liberă de mai puțin de trei decenii, piața din România este deschisă ideilor noi și creative ale tinerilor antreprenori. Tinerii antreprenori pot importa și pune în practică idei de afaceri care funcționează în Occident. Astfel, Occidentul poate funcționa ca un laborator în care ideile de afaceri sunt testate, iar cele care funcționează, aduse în România. Costurile procesului de „încercare și eroare” (mai multe se pot citi aici) ar fi diminuate considerabil, ceea ce ar aduce o siguranță în plus afacerilor începute aici.
3. Odată ce aleg să plece din țară, tinerii lasă în spate familia, prietenii și limba maternă. Decizia de a emigra implică, în cele mai multe cazuri, înstrăinarea de acele elemente care ne-au modelat viața și ne-au oferit confort psihologic.

Pentru a emigra:

1. Nivelul de trai și condițiile de viață sunt mai ridicate în Occident, iar salariul mediu poate fi și de patru ori mai mare decât în România, conform datelor Eurostat. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, migrația în interiorul Europei nu mai întâmpină nicio barieră. Într-o oarecare măsură, nici măcar lingvistică, fiindcă limba engleză s-a extins pe întregul continent. În plus, există nenumărate aplicații pe internet cu ajutorul cărora poți învăța să conversezi în orice limbă gratuit.
2. Infrastructura, educația și sistemul de sănătate sunt superioare în Europa Occidentală. Drumurile publice și transportul în comun, elementele care fac posibilă cooperarea oamenilor, sunt mult mai bune decât în România. Educația, rămasă cu mult în urmă aici, este valorificată în societățile europene. Iar cei care depun efort pentru a învăța sunt răsplătiți pe măsură mai târziu – salarii bune, status social, recunoașterea performanței. Condițiile din spitalele europene, aparatura și grija personalului medical sunt, de asemenea, superioare celor din România.
3. Cetățenii și rezidenții sunt tratați cu respect de instituțiile publice. Încrederea și respectul sunt doi piloni esențiali pe care o societate civilizată se sprijină. Atunci când instituțiile publice nu operează în interesul cetățenilor, ci în interesul birocrației și al decidenților politici, sistemul public nu mai este funcțional, iar de acest fapt suferă înșiși cetățenii.

Pentru că nu am vrut să ne limităm doar la argumente generale, am întrebat mai mulți tineri, cu toții la fel de promițători, despre planurile lor de viitor. Le-am adresat două întrebări și i-am rugat să răspundă. Întrebările au fost: 1) plănuiești să pleci din țară pentru a-ți face o carieră în străinătate și 2) care sunt motivele pentru care ai luat decizia de a pleca sau de a rămâne în țară?

Andrei Precupescu, student în anul IV la Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj:

În momentul de față aș dori să rămân în țară. Am luat această decizie fiind convins că România, cu toate problemele prin care trece, se află totuși pe o pantă ascendentă. Și simt că la această evoluție pot contribui și eu. Fiind în

domeniul medical, văd zi de zi cât de mare e nevoia țării de a avea oameni calificați, oameni cu o expertiză bogată în acest domeniu, dar totodată oameni cu coloană vertebrală care merg zi de zi la locul de muncă cu dorința de a ajuta. Și consider că trebuie să ne ajutăm conaționalii, în primul rând. Cred și sper că România va deveni o țară cu valori, principii și poziții asumate, o țară în care să fim mândri că trăim.

Maria Francesca Cristea, studentă în anul III la Universitatea din București, Facultatea de Științe Politice:

Nu am în plan să părăsesc definitiv România. Îmi doresc să pot urma un master sau un program de doctorat în străinătate din curiozitatea de a încerca noi sisteme educaționale și de a interacționa cu un mediu multicultural. De asemenea, consider că oportunitatea de a lucra, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp în altă țară, este un factor esențial pentru dezvoltarea personală și profesională. Îți poate dezvolta aptitudini precum adaptabilitatea, comunicarea și îți poate lărgi orizontul prin contactul pe care îl vei avea cu echipa din care faci parte.

Aș dori să mă specializez în politici publice. Îmi doresc să revin în țară și să transmit tuturor celor interesați toate cunoștințele acumulate prin experiențele pe care vizez să le am. În opinia mea, dezvoltarea unei societăți depinde foarte mult și de oamenii care se întorc  în țara și împărtășesc cu ceilalți informațiile învățate. Mai mult, aceștia pot crea contexte de dezvoltare pentru cei care nu au oportunitatea de a beneficia de astfel de proiecte. Cred că, până la un anumit punct, este datoria noastră morală, a oamenilor implicați, să dezvoltăm societatea în care trăim prin ideile sau experiența cu care putem veni.

Tudor Podar, student în anul III la Universitatea Tehnică din Cluj, Facultatea de Calculatoare și Tehnologia Informației:

După terminarea studiilor îmi propun să rămân în țară. Iau în considerare însă posibilitatea de a urma un program de studii în străinătate pe o perioadă definită, de tipul celor semestriale, precum Erasmus sau sub forma unor școli de vară.

Motivația alegerii mele este determinată, în primul rând, de dorința de a fi alături de familie si de prieteni. Totodată, decizia de a-mi continua activitatea în cadrul unei organizații politice de tineret mă face răspunzător de angrenarea cât mai multor tineri valoroși în viața comunității noastre.  Fiind student la Facultatea de Calculatoare și Tehnologia Informației în cadrul Universității Tehnice din Cluj Napoca, mă consider avantajat, dat fiind faptul că domeniul IT a cunoscut o dezvoltare continuă în Cluj. În plus, Clujul se situează pe locul întâi în ceea ce privește calitatea vieții în România, datorită politicilor liberale adoptate de administrația locală.

Mădălina Boț, studentă în anul III la Universitatea din București, Facultatea de Științe Politice:

Atunci când îmi era adresată această întrebare în perioada liceului, răspundeam fără cea mai mică ezitare că viitorul meu nu este în România, pe principiul individualist de „am rezultate excelente, merit ce este mai bun”. Cumva, țara ce a contribuit la consolidarea ideii mele de excelență devenise incompatibilă cu aspirațiile mele. Drept dovadă, am aplicat în Marea Britanie și am fost acceptată la London School of Economics, o universitate de prestigiu. Am rămas aici, din varii motive.

La Facultate de Științe Politice, în primii doi ani de licență, am continuat pe același principiu – „la master plec”. Și acum, în al treilea an de facultate, dorința de a părăsi România are aceeași intensitate, însă un cu totul alt fundament: statul în care m-am format merită expertiza mea. Nu acum, când încă mă aflu într-o fază incipientă a specializării mele, ci atunci când va sosi momentul. Ce poate fi mai frumos pentru o veșnic iubitoare a literaturii și viitor avocat pentru drepturile omului – pe care sper să le studiez în Geneva sau la Oxford – decât să îl ia pe Don Quijote de braț și să mai doboare niște mori de vânt?

Teodor Ioan Diaconu, student la Universitatea Tehnică din Munchen, Facultatea de Inginerie Electrică:

Auzisem că facultatea pe care voiam să o fac a decăzut față de vremea părinților și a bunicului meu (toți ingineri

energeticieni, ca și mine) – din păcate și din cauza mediului românesc, devenit destul de îmbâcsit de politicieni și personalități butaforice. Nu am plecat pentru a scăpa de ai mei sau din alte motive asemănătoare sau pentru a avea o șansă mai mare să rămân acolo.

Da, de la bun început am vrut să mă întorc și încă mai vreau. Cred că România mai are o șansă să-și revină și că cei care ne-am școlit în străinătate într-un mediu neisteric (dacă e un cuvânt corect, dacă nu l-am făcut eu acum) avem datoria să ajutăm România să nu rateze această (ultimă?) șansă.

Victor Meșter, student la Universitatea din Aalborg, Facultatea de Inovarea Managementului, Cunoașterii și Antreprenoriatului:

Deși am plecat cu gândul de a pune bazele unei cariere în străinătate, recent am luat hotărârea de a mă întoarce în țară.

Această decizie vine în urma a trei realizări majore și a unui motiv personal.

În primul rând, în străinătate competența nu este factorul unic de departajare când vine vorba de angajare. Naționalitatea joacă un rol crucial. Atât timp cât nu ești de aceeași naționalitate ca majoritatea angajaților, prezinți un risc major pentru companie, dat fiind că s-ar putea să ai probleme de integrare în echipă și de serviciile pe care le oferi majorității clienților. La final de zi, în ochii companiei nu vorbești limba și nu stăpânești cultura locală precum o face un nativ.

În al doilea rând, România pare atractivă acum pentru un novice. Dată fiind criza pieței de muncă, companiile din țară sunt în căutare de tineri pregătiți, atât ca knowledge, cât și ca skill-uri. Mai mult decât atât, sunt pregătiți să ofere salarii competitive și să investească în dezvoltarea ta personala, mai mult decât ar fi dispusă o companie în străinătate unde, din cauza dizlocării de populație tânără din Estul Europei către Vest, nu există un deficit al forței de muncă.

În al treilea rând, studiez managementul inovării, al cunoștințelor ți dinamica antreprenoriatului. În materie de studii, acest domeniu este relativ nou în România, în special prin prisma faptului că în nicio facultate din țară nu se studiază acest subiect. Este în interesul meu să vin într-un mediu în care sunt printre puținii care pot dezvolta acest domeniu. Am un avantaj competitiv.

În final, mai este și aspectul personal. Este adevărat că omul se poate adapta în orice mediu, dar întrebarea mea este de ce? Nu vreau să mă adaptez la o viață unde îmi las familia, prietenii și țara în urmă. Sunt oamenii care mă ajută să mă trezesc cu zâmbetul pe buze și sunt locuri unde îmi place să fiu. Dacă a avea parte de ei înseamna să stau o jumătate de oră în plus în trafic în fiecare zi sau să nu am acces la cea mai buna infrastructură (sănătate, drumuri etc.), îmi asum acest preț. Cel puțin pe moment. Nimic nu rămâne neatins de schimbare. Va veni și momentul nostru.

Sursă foto: Pexels.com

NOTĂ: Robert Ciobanu este bursier al Fundației Konrad Adenauer în parteneriat cu G4Media.ro