De ce se luptă Ciolacu și Ciucă pe data alegerilor: conflict sau butaforie?

Nu s-a stins bine euforia rezultatului bun obținut de Alianța PSD-PNL pe listele comune la europarlamentare, că drumurile celor doi lideri s-au și despărțit, cel puțin în declarații. Lansat deja neoficial în cursa spre Cotroceni încă din campania pentru locale, Nicolae Ciucă a descoperit abia acum că luna septembrie nu este bună pentru alegeri prezidențiale deoarece începe școala. Cel puțin acesta este motivul invocat oficial de liderul PNL, dar neoficial explicația este cu totul alta.

Liberalii se tem că, dacă prezidențialele vor avea loc în septembrie, o bună parte din alegătorii anti-PSD vor fi încă în concedii. Urmează trei luni de vacanță. Cum să faci campanie pe plajă, unde sunt mutați temporar alegătorii tăi? Apoi, primarii liberali nu vor avea niciun interes să tragă în alegerile prezidențiale decuplate de cele pentru Parlament. Din toate motivele de mai sus, Nicolae Ciucă vrea să mute alegerile înapoi în noiembrie sau decembrie pentru a beneficia de potențialul maxim de voturi din bazinul său electoral.

De cealaltă parte, Marcel Ciolacu îi amintește că au avut o înțelegere în coaliție atunci când au decis comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare. Liderul PSD susține că, dacă alegerile vor avea loc în decembrie, el nu va participa la scrutin. Dar cum s-a ajuns la devansarea alegerilor prezidențiale? Undeva prin luna martie, Marcel Ciolacu a anunțat într-o conferință de presă că s-a decis în coaliție ca alegerile locale să aibă loc împreună cu cele europarlamentare și ca alegerile prezidențiale să aibă loc în septembrie.

Tot cam pe atunci s-au intensificat zvonurile referitoare la o posibilă plecare a lui Klaus Iohannis de la Cotroceni cu câteva luni mai devreme în cazul în care va ocupa o funcție importantă în afara țării. Prin urmare, cei mai mulți au făcut o legătură între devansarea alegerilor prezidențiale și posibilitatea ca președintele Iohannis să-și încheie mai repede mandatul.

Realitatea este că Marcel Ciolacu nu a făcut decât să profite de o conjunctură favorabilă pentru a-i forța pe liberali să accepte organizarea alegerilor în momentul considerat optim pentru candidatul PSD. Electoratul PSD-ist este mai prezent în țară decât cel liberal în lunile de vară. Primarii pesediști, chiar dacă n-au nici ei vreun interes să tragă într-o campanie care nu este a lor, sunt mai disciplinați decât liberalii. Pe scurt, cu alegerile mutate în septembrie, candidatul PSD are teoretic o șansă de a răsturna aritmetica electorală, potrivit căreia în turul doi pierde în fața candidatului susținut de partidele anti-PSD.

Aceasta ar fi socoteala din capul lui Marcel Ciolacu atunci când i-a pus pe liberali în luna martie în fața faptului împlinit, notificându-i că alegerile prezidențiale nu vor mai avea loc în decembrie, ci în septembrie. Atunci liberalii n-au avut nicio reacție. Ciolacu tocmai le făcuse cadou lista comună la europarlamentare menită să-l salveze pe Ciucă de la decapitare după alegeri. Sigur că toate obiecțiile ridicate acum de Ciucă erau valabile și în martie. Se știa și atunci că școala începe în septembrie, doar că liderul PNL n-a comentat atunci pentru a nu-și supăra partenerul de alianță.

Acum comentează deoarece a înțeles mai bine, ajutat de alți liberali cu experiență, în ce capcană l-a târât Ciolacu. Liderul PSD apelează pe bună dreptate la înțelegerea din martie care nu a fost pusă în discuție de liberali la momentul respectiv. Nicolae Ciucă a ajuns pentru prima dată în poziția de a rupe o înțelegere luată în coaliție, un gentleman agreement, și se comportă ca un politician sadea. Cel puțin asta rezultă din declarațiile publice, dar atenție mare!

În politica din România contează prea puțin ce spun politicienii la televizor. Este multă butaforie și joc de scenă acolo. Mai ales în ce privește modul de funcționare al Alianței PSD-PNL de până acum, marile decizii sunt luate și cunoscute doar de cei doi lideri. Or, noi nu știm în acest moment dacă Marcel Ciolacu va candida sau nu la prezidențiale. Liderul PSD încă ezită, deși presiunea partidului de a intra în cursa pentru Cotroceni crește de la o zi la alta.

Dacă va intra în cursa pentru prezidențiale, ce va face Marcel Ciolacu? Va căuta să intre cu George Simion în turul doi pentru a-și maximiza șansele de a fi ales președinte sau va prefera să intre cu Nicolae Ciucă? Există vreo înțelegere între cei doi de a candida la președinție, iar indiferent cine câștigă, celălalt are asigurată funcția de premier? Ce șanse are PSD să formeze un guvern stabil după alegeri fără alianța cu PNL și viceversa? Ciucă și Ciolacu par condamnați să candideze și obligați ca indiferent de rezultat să rămână împreună.

Unii spun că nu este chiar așa și că, dacă Marcel Ciolacu va câștiga, de pildă, alegerile prezidențiale din septembrie, PSD va deveni partid prezidențial. Până în noiembrie sau decembrie se va umfla suficient de mult, purtat de valul victoriei, cât să guverneze singur sau în alianță cu UDMR și o facțiune din AUR, dar fără liberali. Cine n-ar vrea să ia toată puterea pentru el? Posibil, dar această variantă nu garantează stabilitate și nici o guvernare solidă. Deci Ciolacu are nevoie mai departe de liberali și de loialitatea lui Ciucă.

Dar dacă Ciolacu caută acum motive pentru a NU intra în competiție? Dacă va încuraja o mică furtună într-un pahar cu apă generată de liberali și va muta data alegerilor cu scuza că vrea să evite o criză politică de care România nu are nevoie acum? Dacă are deja o înțelegere cu Nicolae Ciucă, pe care îl ajută din nou politic cu condiția să-i garanteze că îl va numi din nou premier dacă va câștiga alegerile? Dar cine poate garanta așa ceva, oricât de parolist s-a dovedit până acum generalul?

Avem mai multe semne de întrebare decât răspunsuri din simplul motiv că politica românească se face mult în spatele cortinei, iar deciziile importante sunt cunoscute de câțiva oameni. Din acest motiv, nu putem spune cu certitudine în acest moment dacă Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă au intrat în conflict real pe data alegerilor prezidențiale sau se ceartă teatral, pentru a-și ameți partidele din care fac parte.