De ce se rătăcesc unele păsări migratoare: Cum influențează ”meteo”-ul spațial GPS-ul intern al păsărilor ”vagaboande”

Mici grupuri păsări migratoare deviază de la drumul lor obișnuit și ajung să fie văzute în locuri total diferite de arealul lor de răspândire. Acești “vagabonzi” ai lumii animale, după cum sunt numiți de ornitologi, se rătăcesc din motive diverse, dar cercetările recente arată că printre explicații se numără chiar fenomene ce au loc pe suprafața Soarelui, la milioane de kilometri de Pământ, scrie Smithsonian Magazine. 

În prima săptămână a lunii septembrie 1958, sute de păsări rare din diverse specii migratoare au fost reperate în insulele britanice. Potrivit unui raport de la acea vreme, observatorii au văzut mai multe păsări care nu ar fi trebuit să ajungă în Marea Britanie, îndeosebi un „aflux remarcabil” de muscari mici. Foarte puține dintre aceste păsări vizitează de obicei Regatul Unit, deoarece se îndreaptă din Europa Centrală spre locurile lor de iernat din Asia de Sud.

Apariția a peste 30 de exemplare de muscari mici atât de departe de cursul lor migrator din acea toamnă i-a uimit la acea vreme ornitologi. Analiza hărților meteorologice privind furtunile recente nu a contribuit prea mult la explicarea fenomenului. Kenneth Williamson, un ofițer de cercetare a migrației pentru British Trust for Ornithology, a scris că fenomenul a fost extrem de greu de înțeles, având în vedere că vremea era „aproape perfectă pentru orientare”.

Acum, 65 de ani mai târziu, noi cercetări privind navigația aviară le oferă oamenilor de știință o altă bănuială despre ce s-ar fi putut întâmpla. Aceștia au descoperit că vremea de pe Pământ nu este singurul lucru care poate face ca păsările să se abată de la curs – și „vremea” din spațiu pare să aibă un impact asupra GPS-ului intern al păsărilor. 

„Vremea spațială” descrie o serie de fenomene imprevizibile și imposibil de controlat, variațiile fluxului de energie de la Soare: pete solare, erupții și ejecții de masă coronală, explică Eric Gulson-Castillo, absolvent al Universității din Michigan care a condus un studiu privind efectele perturbărilor spațiale asupra migrației păsărilor.

Aceste explozii de energie solară perturbă câmpul magnetic al Pământului, dar oamenii pot sesiza fenomenul doar atunci când sistemele tehnologice sunt afectate. Furtunile solare și alte fenomene meteorologice spațiale cauzează descărcări de electricitate statică care pot copleși sateliții și pot distruge liniile electrice. În 1989, de exemplu, o furtună geomagnetică a dus la o pană de curent de nouă ore în Quebec.

Chiar dacă oamenii nu au magnetorecepție (capacitatea de a simți câmpurile magnetice), multe animale dau dovadă de asemenea abilități – majoritatea păsărilor se numără printre acestea, iar cercetările recente sugerează că zburătoarele ar fi chiar capabile de a “vedea” liniile câmpului magnetic al Pământului, scrie Scientific American.

Pentru a înțelege mai bine fenomenul, Eric Gulson-Castillo și coautorii săi au comparat câteva categorii de date o serie de date colectate în perioada 1995 – 2018: prin suprapunerea mișcărilor marilor stoluri de păsări migratoare cu o hartă a perturbărilor geomagnetice de pe întreaga planetă, analizate de observatoare din Statele Unite, studiul a făcut mai multe descoperiri interesante.

Cercetătorii au constatat o scădere semnificativă a numărului de păsări care migrează – aproximativ 10% – în timpul unor perturbări geomagnetice puternice. În plus, păsările care au ales să călătorească în aceste condiții s-au comportat ciudat: Mai mult decât de obicei, ele au ales să nu se lupte cu vântul și, în schimb, au plutit în derivă acolo unde acesta le împingea. Acest comportament atipic este, în opinia cercetătorilor, motivul pentru care unele păsări ajung să se abată de la cursul lor obișnuit.

Înțelegerea acestor fenomene este importantă pentru a prezice comportamentul păsărilor migratoare, care pot influența considerabil ecosistemele prin care trec. Spre exemplu, unele studii arată că păsările care se abat de cursul lor pot transporta semințe și introduce specii de plante în ecosisteme aflate la mii de kilometri distanță de zona lor de origine.

În orice caz, descoperirile studiului indică că astfel de fenomene sunt inevitabile și nu depind în totalitate de activitatea umană. Erupțiile solare tind să crească în frecvență și intensitate o dată la 11 ani – atunci când polii magnetici ai Soarelui se inversează, potrivit datelor NASA, citate de CBS News.

Totuși, aceste noi descoperiri nu neagă celelalte motive pentru care păsările migratoare pot devia de la cursul lor, unele dintre ele cauzate de oameni, în special când vine vorba de efectele încălzirii globale asupra habitatelor păsărilor, scrie The New York Times.