De ce și-a făcut Dacian Cioloș partid

Noul partid anunțat de Dacian Cioloș scoate din amorțire cam toată Opoziția, pune la lucru imaginația PSD și complică puțin viața lipsită de griji a președintelui Klaus Iohannis, care se vedea până mai ieri candidat unic al dreptei, fără alternativă. Marea întrebare este însă de ce și-a făcut fostul premier partid, fragmentând și mai mult Opoziția, în loc să intre în unul din cele două existente? Apoi, care este ținta finală a planurilor sale? Cum dorește să joace în următorii doi ani, când România va trece prin patru șiruri de alegeri: europarlamentare în vara anului viitor, prezidențiale în iarnă, locale și generale în 2020?

Cei mai nemulțumiți de intenția lui Dacian Cioloș de a înregistra un nou partid par să fie liberalii. Aceștia se simt trădați a doua oară, după reținerile fostului premier de a fi asociat cu PNL în campania din 2016. Ei cred că Cioloș le datorează în bună măsură evoluția în cariera de ministru al Agriculturii, apoi cea de comisar european și cea de premier și că ar fi fost frumos să accepte oferta de ocupa o funcție în conducerea partidului, de exemplu președinte al Consiliului Național.

Liberalii l-ar fi pus și în fruntea listei de europarlamentare, numai să meargă la ei. Și-ar fi înghițit, pe scurt, toate cuvintele grele aruncate în cârca „tehnocratului” Cioloș de care s-au dezis de atâtea ori (reciproca e valabilă), pentru a-i stoarce totuși toate resursele politice de credibilitate de care dispune. Cu un Cioloș pus sub control în PNL, s-ar fi diminuat și riscul apariției unui contracandidat de pe dreapta la Klaus Iohannis în cazul în care președintele nu va ajunge șeful Consiliului European și va dori un al doilea mandat la Cotroceni.

De ce n-a ales atunci USR? Cu Nicușor Dan a avut deja o experiență neplăcută. Fostul președinte al USR i-a refuzat primirea în partid anul trecut cam pe vremea asta. Nicușor Dan se temea că cineva venit din afara partidului îi va prelua construcția, identificată până la acel moment cu el. Nici după instalarea noului președinte, Dan Barna, apele nu s-au limpezit cu totul în USR. Sigur, există mai multă disponibilitate la noua conducere față de Cioloș și echipa lui, dar exista un risc real ca grupul de „nicușoriști” din USR să forțeze ruperea partidului din cauza venirii fostului premier. Or, Cioloș ar fi devenit în această situație „omul care a rupt USR”, așadar un politician care divizează, în loc să unească energii.

În fine, încă un motiv care cred că a contat în decizia fostului premier de a-și face partid este eternul reproș că n-a fost validat încă prin vot. Cioloș a ocupat mereu poziții numite, dar n-a trecut prin botezul votului, în absența căruia nimeni nu se prea poate numi politician autentic. Or, fostul premier dispune de rezerve de credibilitate pe care le-ar fi măsurat cu precizie într-un sondaj de opinie, potrivit informațiilor obținute de G4Media.ro.

Potrivit sondajului, există un mare orizont de așteptare pentru forțe politice noi, cam 40% dintre cei chestionați declarând că ar vota un nou partid. Susținătorii lui Dacian Cioloș sunt convinși că partidul său atrage, potrivit acelorași sondaje, numeroși alegători noi, care spun că n-au votat nici nu PNL, nici cu USR (cam o treime). Acesta este, de fapt, argumentul principal în favoarea unui nou partid: Cioloș are capacitatea să adune voturi pe care PNL sau USR nu le mai pot lua.

Puse la un loc, ar rezulta un procent mai mare decât cele câteva procente pe care PNL sau USR le-ar câștiga prin cooptarea fostului premier. Aceasta rămâne deocamdată doar o teorie. Până la validarea ei în practică mai este un drum lung de străbătut. Convertirea exasperării, euforiei sau așteptărilor din societate în vot și acțiune politică s-a dovedit o acțiune teribil de dificilă și impredictibilă. Unele experiențe reușesc (vezi cazul USR), altele eșuează lamentabil (vezi partidul lui Macovei).
Însă cel mai mare risc de acum încolo este fragmentarea dreptei și proiectarea imaginii de partide care nu reușesc să se înțeleagă între ele în opoziție împotriva inamicului comun și atunci ce pretenții să mai avem de la ele când vor ajunge la putere? Dacă nu va reuși să cadă la o înțelegere eficientă cu USR și eventual cu PNL, Cioloș va fi acuzat că a pulverizat opoziția și a ajutat indirect PSD într-un moment critic pentru România, când partidul lui Dragnea se comportă tot mai autoritar, ca partid stat.

Șansele ca partidul lui Cioloș și USR să ajungă la o înțelegere poate chiar la europarlamentare, în cazul în care sondajele indică riscul ca noua formațiune să submineze șansele celeilalte de a intra în PE, par destul de mari în acest moment. Mai rămâne de văzut cum se vor prezenta cele trei partide la prezidențiale și cine vor fi candidații lor. Din răspunsurile ezitante date de Dacian Cioloș în interviul acordat duminică seara la Realitatea TV se înțelege că fostul premier l-ar putea contracandida pe Klaus Iohannis dacă va intra în cursă pentru al doilea mandat și nu va merge la Consiliul European din decembrie 2019.

Aici pândește al doilea mare risc. PSD va căuta să exploateze în mod previzibil rivalitatea potențială dintre Dacian Cioloș și Klaus Iohannis, să-i crească vizibilitatea fostului premier în defavoarea președintelui. Nu întâmplător, care credeți că a fost singurul post de televiziune care a transmis în direct evenimentul de vineri, când Dacian Cioloș a depus actele la tribunal? Ați ghicit. Antena 3 va continua sa-i dea portanță nu pentru că ar avea vreo înțelegere absconsă, ci pentru că așa speră aliații din presă ai PSD sa-l coboare pe Klaus Iohannis în sondaje, să împrăștie voturile Opoziției și să adâncească faliile căscate între partidele de dreapta, deja divizate.

În concluzie, Partidul Mișcarea România Împreună pare un proiect prezidențial, iar la prima vedere complică lucrurile în opoziție. La o privire mai atentă, vom observa ca apariția formațiunii lui Cioloș scoate PNL și pe Klaus Iohannis din zona de confort. A apărut competiția într-o opoziție cam osificată și refractară la ideea de reformare. Președintele mai poate fi sută la sută sigur că reprezintă unica opțiune a electoratului anti-PSD. La fel, nici liberalii, care se uitau cu dispreț la „hipsterii” din USR, nu mai pot fi siguri că își vor păstra poziția de principal partid de opoziție. O fuziune sau alianță între partidul lui Cioloș și USR i-ar putea trimite pe locul trei.

Dar toate acestea se vor întâmpla dacă și numai dacă sondajele noului partid se vor dovedi corecte, iar Dacian Cioloș va reuși să trezească un număr semnificativ de noi alegători. Altfel, trebuie subliniat din nou, Cioloș va avea partea lui de responsabilitate (majoră) când se vor număra morții Opoziției după încă un război pierdut cu PSD.