De ce sunt decisive Congregațiile Cardinalilor de dinaintea Conclavului

Analiză Corriere Della Sera preluată de Rador:

Ultima dată, momentul decisiv a fost pe 9 martie 2013, cu trei zile înainte ca alegătorii să intre în Capela Sixtină. Cardinalul de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio, s-a ridicat și ţinând în mană o bucată de hârtie a ținut un discurs de câteva minute, în care a spus că „Biserica este chemată să iasă din ea însăși și să meargă spre periferii, nu numai spre cele geografice, ci și spre cele existențiale”. 

El a spus: „În Apocalipsă, Isus spune că El stă în prag și cheamă. Evident, textul se referă la faptul că El este în afara ușii și bate pentru a intra… Cred însă că uneori Iisus bate dinăuntru, ca să-l lăsăm să iasă afară.” Apoi a concluzionat: „Gândindu-ne la următorul Papă: un om care, prin contemplarea lui Iisus Hristos și adorarea lui Iisus Hristos, ajută Biserica să iasă din ea însăși spre periferiile existențiale…”

Intervențiile cardinalilor în timpul întâlnirilor premergătoare Conclavului sunt, în general, secrete. În acest caz cunoaștem conținutul deoarece cardinalul cubanez Jaime Ortega, șocat, i-a cerut arhiepiscopului de Buenos Aires textul notiţelor. De fapt, toată lumea rămăsese şocată deoarece acolo, în acele câteva rânduri din discursul lui Bergolio, se afla programul pontificatului. Acesta este motivul pentru care „congregațiile generale” sunt importante, potrivit Rador Radio România.

În perioada dintre moartea Papei și alegerea succesorului său, Biserica este guvernată de adunarea cardinalilor. Primele întâlniri s-au concentrat pe cele mai urgente probleme practice însă după înmormântarea pontifului, lucrurile vor începe să devină mai serioase. Între timp alegătorii învaţă să se cunoască, îşi vorbesc, se studiază. 

Fiecare, inevitabil, vine cu propriile planuri, numai că deseori planurile eșuează: în cele din urmă, se alege o persoană, omul căruia trebuie să i se încredințeze puterea absolută, conform canonului 331 din Codul de drept canonic: „Episcopul Bisericii Romei (…) în virtutea funcției sale, are puterea supremă, deplină, imediată și universală asupra Bisericii, o putere pe care o poate exercita întotdeauna în mod liber”.

În timp ce Scaunul Apostolic este vacant, Colegiul Cardinalilor,„nu are nicio putere sau jurisdicție asupra chestiunilor care țin de Supremul Pontif”. Este vorba doar despre gestionarea tranziției. Procedurile sunt stabilite în Constituția Apostolică Universi Dominici Gregis, promulgată de Ioan Paul al II-lea în 1996 și actualizată de Papa Benedict al XVI-lea în 2013.

Toți cardinalii, alegătorii și non-alegătorii, participă la congregațiile generale, deși cardinalii care nu votează în conclav deoarece au peste optzeci de ani au dreptul de a se abține. Prima congregație generală s-a întrunit în dimineața zilei de 22 aprilie, a doua zi după moartea lui Francisc, în Sala Sinodului.

Reuniunile „trebuie să se țină zilnic”, fără excepții sau pauze, „chiar și în zilele în care se celebrează înmormântarea defunctului Pontif”. Deja Scaunul este deja vacant, aşa că nu pot exista alte posturi vacante: „Trebuie făcut acest lucru pentru a-i permite Cardinalului camerleng să asculte opinia Colegiului și să îi transmită comunicările considerate necesare sau adecvate; precum și pentru a permite cardinalilor să-și exprime opinia asupra problemelor care apar, să ceară explicații în cazurile în care au îndoieli și să facă propuneri.”

Toți cardinalii prezenți deja de la început, și pe măsură ce ajung la Roma, pronunță înaintea tuturor formula deja stabilită a jurământului: „Noi Cardinali ai Sfintei Biserici Romane, ai Ordinului Episcopilor, ai prezbiteri și ai diaconilor, promitem, ne obligăm și jurăm, toți și fiecare, să respectăm întocmai și cu sfințenie toate normele cuprinse în Constituția Supremă a lui Pontifului Ioan Paul al II-lea și să păstrăm cu scrupulozitate secretul asupra a tot ce are de-a face în vreun fel cu alegerea Pontifului Roman, sau care prin natura sa are legătură cu alegerea Pontifului”. Fiecare cardinal își spune apoi numele, „și promit, mă oblig și jur” și adaugă, cu mâna pe Evanghelie: „Așa să mă ajute Dumnezeu pe mine și aceste Sfinte Evanghelii, pe care le ating cu mâna mea”.

Pe lângă congregațiile generale, adunarea cardinalilor, există și „congregațiile particulare”: compuse din cardinalul camerleng și trei cardinali aleși prin tragere la sorți din trei în trei zile, care se ocupă doar de „chestiuni de importanță minoră, care apar zi de zi, sau clipă de clipă”. În rest, în aceste zile totul este hotărât de congregațiile generale. Adunarea cardinalilor a fost cea care a stabilit ziua și ora transferului trupului lui Francisc la Basilica Sf. Petru și data înmormântării. 

Congregațiile generale vor stabili data conclavului, conform prevederilor Constituției lui Ioan Paul al II-lea: „Din momentul în care Scaunul Apostolic este legitim vacant, trebuie să se se aştepte cincisprezece zile întregi înainte de a începe Conclavul; De asemenea, las Colegiului Cardinalilor puterea de a anticipa începutul Conclavului dacă toți alegătorii Cardinali sunt prezenți, precum și puterea de a prelungi, dacă există motive serioase, începerea alegerilor pentru încă câteva zile. Totuși, după cel mult douăzeci de zile de moartea papei, toți cardinalii alegători prezenți sunt obligați să înceapă alegerile”.

Universi Dominici Gregis stabilește, printre altele, că „votul în Congregațiile Cardinalilor, atunci când sunt implicate chestiuni de o importanță mai mare, nu trebuie dat verbal, ci în secret”, și aşa se va întâmpla şi atunci când se va decide dacă Cardinalul Angelo Becciu va putea, sau nu să participe la Conclav.

Sursa: IL CORRIERE DELLA SERA / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel