De ce umilința electorală a laburiștilor britanici e un avertisment pentru stânga politică din SUA

Victoria categorică a conservatorilor britanici conduși de Boris Johnson la alegerile desfășurate joi în Regatul Unit, precum și eșecul lamentabil al laburiștilor, care au înregistrat cele mai slabe rezultate electorale de după 1935, reprezintă un avertisment major pentru Partidul Democrat din Statele Unite în perspectiva scrutinului federal și prezidențial din luna noiembrie a anului viitor, cred mulți dintre analiștii americani. Ei își justifică opinia prin discursurile și inițiativele similare promovate de democrații americani și de laburiștii britanici, ambele formațiuni având în ultima perioadă tendințe vizibile de a se îndrepta spre stânga extremă a eșichierului politic. În acest context, înfrângerea de proporții suferită de partidul condus de Jeremy Corbyn este privită ca un precedent periculos, care ar trebui luat în seamă de liderii Partidului Democrat din Statele Unite, în cadrul căruia aripa radicală câștigă tot mai mult teren în fața moderaților.

Partidul Conservator, condus de premierul Boris Johnson, a câștigat categoric alegerile generale din Marea Britanie, obținând cel mai bun rezultat din 1987 până acum (cu 43.6% din voturi). Cu cele 365 de mandate obținute, inclusiv în fiefuri tradiționale ale laburiștilor (așa cum este Blyth Valley în fosta zonă minieră din nord-estul Angliei, care a votat cu tories pentru prima dată în istorie), conservatorii vor avea majoritatea absolută în Parlamentul de la Londra, ceea ce va ușura obținerea votului legislativului pentru acordul negociat de Johnson cu UE în vederea ieșirii din blocul comunitar la 31 ianuarie 2020.

Partidul Laburist a pierdut un număr record de 59 de locuri parlamentare, coborând la 203 (de la 262 de fotolii parlamentare obținute în 2017), cea mai usturatoare înfrângere din 1935 și până în prezent. De altfel, liderul laburiștilor, Jeremy Corbyn, a anunțat că va demisiona în urma acestui eșec istoric.

Este un sfârșit de drum umilitor pentru politicianul în vârstă de 70 de ani perceput ca un radical de stânga, care a păstrat permanent ambiguitatea în legătură cu Brexit, a târât Partidul Laburist într-o serie de scandaluri declanșate de pozițiile antisemite ale unora dintre liderii săi – și pe care șeful partidului a refuzat să-i sancționeze – și a provocat controverse prin simpatiile sale declarate pentru organizații teroriste internaționale, de la IRA irlandeză la Hamasul palestinian.

The Telegraph a vorbit  de cortina finală pentru „spectacolul de clown al lui Corbyn,” în timp ce BBC a scris că „după cea de-a patra înfrângere consecutivă pentru Laburiști – după câțiva ani în care s-au mutat și mai mult spre stânga – aceasta este o pierdere serioasă și istorică.”

Iar principalul vinovat nu este altul decât Jeremy Corbyn, un activist al cauzelor socialiste, care în 2015 a surprins pe toată lumea câștigând șefia partidului. A fost momentul care l-a propulsat pe acesta în prim-planul scenei politice britanice, cu sute de mii de tineri, mai ales din centrele urbane, care au văzut în el avangarda unei mișcări socialiste globale.

Așa cum a scris The Times of Israel, Corbyn a oferit inițial susținătorilor săi „o șansă de a furniza o agendă radicală de stânga, care să zguduie economia și să inverseze un deceniu de reduceri ale cheltuielilor publice făcute de către conservatori.” Ca dovadă a popularității sale tot mai crescute stă campania electorală din 2017, când mitingurile sale au atras mii de tineri entuziaști, în timp ce zeci de mii de participanți i-au scandat numele în timpul discursului ținut la faimosul Festival Glastonbury de la Pilton.

Ambiguitatea sa legată de Brexit, apetența pentru teoriile conspirației, eșecul de a răspunde acuzațiilor de antisemitism care au măcinat Partidul Laburist și simpatia sa pentru grupări teroriste au făcut însă ca liderul laburist să piardă treptat sprijinul activiștilor tineri și să-l transforme, în preajma alegerilor din 2019, în cel mai nepopular lider al opoziției britanice din ultimele decenii.

Avertisment pentru democrații americani

Pe de altă parte, viziunea politică al lui Jeremy Corbyn l-a ajutat să-și câștige numeroși adepți în Statele Unite, în special printre membrii radicali ai Partidului Democrat. Multe dintre pozițiile sale legate de exemplu de afaceri internaționale (Venezuela, Cuba sau Orientul Mijlociu) au fost îmbrățișate de activiștii tineri democrați, de multe dintre vedetele de la Hollywood și de figuri importante ale mișcării socialiste globale, între care Alexandria Ocasio-Cortez. Reprezentanta de New York în Congresul de la Washington a trimis de astfel un mesaj tweet de susținere a lui Corbyn chiar în ziua votului din Marea Britanie.

Unii analiști se tem însă că eșecul laburiștilor lui Corbyn la recentele alegeri ar putea reprezenta un precedent periculos pentru șansele democraților la alegerile de anul viitor. Discursurile și inițiativele politice ale celor două formațiuni au devenit, în multe privințe, similare în ultima perioadă, iar situația este agravată de faptul că radicalii din Partidul Democrat american câștigă tot mai mult teren. Am vorbit despre aceste lucruri în mai multe rânduri, inclusiv într-un material recent în care am relatat despre avertismentele fostului președinte Barack Obama împotriva democraților „revoluționari” care candidează la funcția de președinte al Americii, acesta atrăgând atenția că Partidul Democrat se îndreaptă prea mult spre stânga eșichierului politic.

Fostul președinte a afirmat că majoritatea alegătorilor americani nu doresc „să demoleze sistemul și apoi să îl refacă.” Obama nu a menționat niciun candidat pe nume și nici nu a criticat vreo propunere politică specifică, în schimb, el a folosit apariția pentru a îndemna democrații să „acorde atenție” alegătorilor în legătură cu probleme majore, precum îngrijirea sănătății și imigrația. Acești alegători, a spus Obama, nu au neapărat aceleași opinii cu ceea ce el a numit „anumite conturi de Twitter de stânga” sau cu „aripa activistă a partidului nostru.”

Comentariile fostului lider de la Casă Albă pot fi văzute ca o critică voalată a senatorilor Bernie Sanders și Elizabeth Warren, percepuți ca doi dintre cei mai radicali candidați din lista democraților. Ambii au cerut schimbări politice și economice de anvergură – Sanders a vorbit chiar de o „revoluție” -, promovând de exemplu politici care ar pune capăt asigurărilor de sănătate private, ar duce la anularea datoriilor la împrumuturile studențești și ar permite decriminalizarea trecerilor ilegale ale frontierei.

Obama, care a ocupat fotoliul de la Casă Albă din 2009 până în 2017, a declarat că America este „mai puțin revoluționară decât este interesată de îmbunătățiri.”

„Chiar dacă testăm limitele și suntem îndrăzneți în viziunea noastră, trebuie să fim înrădăcinați și în realitate,” a declarat Obama la o întâlnire a Democracy Alliance, un grup de donatori bogați din stânga politică americană.

La momentul respectiv, analiștii au afirmat că declarațiile lui Obama sunt o reflectare a diviziunilor care există între cele două tabere mari din interiorul Partidului Democrat, cu aripa radicală, progresistă câștigând tot mai mult teren în fața moderaților. De altfel, declanșarea anchetei privind procedura de punere sub acuzare și înlăturare din funcție a președintelui Donald Trump a fost considerată o victorie a radicalilor din formațiunea democrată în fața celor moderați, care au evitat luni de zile să adopte o astfel de decizie, despre care au afirmat că este riscantă și că, din cauza Senatului republican, nu va duce nicăieri.

Aplecarea spre stânga extremă a Partidului Democrat s-a intensificat după alegerile prezidențiale din 2016 și, potrivit comentatorilor, poate fi remarcată în agendele politice discutate și îmbrățișate de democrați, multe dintre ele depășind cu mult pozițiile adoptate de președinții și candidații democrați anteriori (de la interzicerea asigurărilor private la universități gratuite, la Taxa Ultra-milionarilor și Green New Deal), în opiniile populiste de stânga privind afacerile interrnaționale, în susținerea importantă pe care sondajele arată că o au senatorii Warren și Sanders, în declarații antisemite sau în popularitatea substanțială de care se bucură în rândul alegătorilor democrați obișnuiți Ocasio-Cortez și aliații ei din Congresul de la Washington (considerați printre cei mai radicali membri ai partidului).

În acest context, analiștii avertizează că susținerea democraților pentru inițiative politice radicale, à la Corbyn – și despre care inclusiv postul CNN a afirmat ca „l-ar face pe Bernie Sanders să arate ca Bill Clinton” – ar putea avea un impact negativ printre alegătorii americani. În peisajul politic actual din America, asocierea cu Partidul Laburist de la Londra este considerată acum nu doar riscantă, ci chiar „toxică.” Comentatorii cred că eșecul laburiștilor britanici si votul de blam pe care l-au primit aceștia, inclusiv de la propriul electorat, ar trebui să fie pentru Partidul Democrat din Statele Unite un semnal de alarmă de care ar trebui să țină cont în perspectiva confruntării electorale, care se anunță pe viață și pe moarte, cu președintele Trump si cu republicanii.

Surse: BBC, The Telegraph, CNN, Times of Israel

Foto: Jeremy Corbyn/ Facebook