De ce utilizarea pesticidelor pune în pericol resursele de pește / Ce este ”Primăvara Tăcută”

Profeția „Primăvară Tăcută” cum că pesticidele pot „potoli saltul peștelui” a fost confirmată, conform oamenilor de știință care investighează colapsul resurselor de pește din Japonia. Ei afirmă că efecte similare s-au produs probabil și în alte zone de pe tot globul, scrie The Guardian, citat de Rador.

Studiul pe termen lung a demonstrat o prăbușire imediată a volumului de insecte și plancton dintr-un lac mare, după introducerea pesticidelor neonicotinoide în culturile de orez. Aceasta a fost urmată rapid de colapsul populațiilor de Hypomesus olidus și țipari, care fuseseră stabile vreme de decenii, dar se bazează pe aceste animale minuscule pentru a se hrăni.

Analiza arată o corelație solidă, dar nu poate proba o legătură cauzală între colaps și insecticide. Însă oameni de știință independenți au declarat că alte posibilități au fost excluse și că studiul oferă „probe convingătoare”.

Studiul este primul care relevă efectul colateral al insecticidelor asupra peștilor. Nocivitatea pentru albine este bine cunoscută, dar studii anterioare din Europa au făcut legătura între neonicotinoide și colapsul brusc al altor specii de apă dulce, între care rusalii, libelule și melci, precum și cu diminuarea populațiilor de păsări de câmp care se hrănesc cu insecte, între care grauri și rândunici. S-a arătat de asemenea că insecticidele dezorientează păsările cântătoare migratoare.

Rachel Carson a scris „Primăvară Tăcută” [„Silent Spring”], cartea ei influentă privind pericolele insecticidelor, în 1962. În raportul lor, cercetătorii japonezi afirmă: „Ea a scris: «Aceste spray-uri, prafuri și aerosoli sunt aplicate acum aproape universal în ferme, grădini, păduri și case – chimicale non-selective care au puterea de a ucide orice insectă, cele ‘bune’ și cele ‘rele’, de a potoli cântecul păsărilor și saltul peștelui în pârâuri.» Impactul ecologic și economic al neonicotinoidelor asupra apelor dulci ale Japoniei confirmă profeția lui Carson.”

„Această perturbare apare probabil și în alte locuri, întrucât neonicotinoidele sunt în prezent cea mai utilizată clasă de insecticide la nivel global”, o industrie de peste 3 miliarde de dolari pe an, au afirmat ei.

Profesorul Olaf Jensen de la Universitatea Rutgers din SUA, care nu face parte din echipa de cercetători, a declarat: „Acest studiu, deși pe bază de observație, prezintă probe convingătoare. Un loc cu pește care a fost sustenabil vreme de decenii a intrat în colaps în decurs de un an după ce agricultorii au început să folosească neonicotinoide. Este o reacție apreciabilă și uimitor de rapidă.”

Studiul, publicat în revista Science, a analizat date din zona lacului Shinji colectate pe parcursul deceniului de dinaintea introducerii neonicotinoidelor în 1993, punct de la care pesticidele au începută să se scurgă în lac, și în perioada de după aceasta. Cercetătorii au constatat că există în apă o concentrație de neonicotinoide care depășește frecvent nivelurile la care e toxică pentru nevertebratele acvatice.

Musculița Chironomus plumosus, o sursă importantă de hrană pentru peștele Hypomesus olidus, a fost una dintre speciile cele mai grav afectate. A dispărut complet din 39 de locuri de unde s-au recoltat probe în 2016, deși în 1982 se găsea în aceleași locuri din abundență. O altă sursă importantă de hrană, o specie abundentă de zooplancton, Sinocalanus tenellus, s-a prăbușit cu 83%.

Cercetătorii au constatat reducerea cu 90% a capturii de Hypomesus olidus în deceniul care a urmat introducerii neonicotinoidelor, comparativ cu deceniul anterior. Capturile de țipari au scăzut cu 74% în aceeași perioadă.

„Mai multe explicații alternative pentru colaps au fost evaluate și respinse: specii invazive, hipoxie sau variații în repopularea cu pește nu pot explica plauzibil observațiile”, a declarat Jensen. Mai mult chiar, capturile de Salangidae, o specie de pește care nu se hrănește cu nevertebratele afectate, au rămas neschimbate.

Studiul arată că neonicotinoidele pot afecta lanțuri trofice întregi, a declarat el. Despre lipsa studiilor privind colapsuri similare, Jensen a spus: „Există chestiunea că nu se vede o problemă dacă nu o căutăm anume.”

Matt Shardlow, de la asociația Buglife, a declarat: „Japonia a avut o experiență tragică cu insecticidele neurotoxice. În câmpurile cultivate cu orez, unde aerul vibra cândva de la bătaia miliardelor de aripi de libelule, aceste insecticide au impus o tăcere aproape totală.”

„Anihilarea musculițelor și efectele colaterale asupra peștilor servesc drept o nouă dovadă privind nebunia groaznică a [folosirii] neonicotinoidelor”, a declarat el. „Să sperăm că acesta e un apel de trezire la realitate pentru țările asiatice și că vor acționa rapid pentru a interzice chimicalele în culturile de orez.”

„Este totodată extrem de îngrijorător că nivelurile neonicotinoidelor în râurile din estul Angliei sunt foarte similare, după cum a scris recent Buglife, cu nivelurile raportate de această cercetare”, a declarat Shardlow. „Din nefericire, deși este clar răul care trebuie să fi fost făcut sănătății râurilor din Regatul Unit, efectul exact al neonicotinoidelor nu a fost cuantificat încă.”

Sursa: The Guardian/ Rador/ Traducere: Andrei Suba