De ce a convertit un fermier belgian de lângă Timișoara 1800 de hectare la producție bio

De ce Birda, mică localitate situată între Timişoara şi graniţa sârbă? La această latitudine, la nivelul Lyon-Bordeaux, se pot obţine cereale care nu se fac în Belgia sau în Germania, explică Nicolas Lefebvre. Originar din Namur, agricultorul belgian în vârstă de 40 de ani s-a stabilit în România în urmă cu vreo 15 ani. Terenurile sunt bogate şi scumpe, chiar dacă totul trebuie refăcut după 45 de ani de colectivism comunist şi ferme de stat, informează Ouest France, citată de Rador.

La acea vreme, Nicolas nu era singurul care îşi încerca norocul în „far-east-ul” românesc. Se estimează astăzi că 30% din terenurile agricole sunt exploatate de străini. Un fenomen pe care guvernul încearcă de altfel să-l frâneze acum.
Nicolas a trecut la etapa superioară. În 2015, după 10 ani de contracte, el încearcă o lovitură de poker cu sprijinul celor doi patroni ai săi, belgieni şi ei: să convertească la bio toată exploatarea agricolă şi pe cei 12 angajați ai săi.

O nebunie pe hârtie: 1.800 ha din care 1.600 cultivabile. Doresc să fie deasupra oricărei bănuieli creând o imensă insulă ecologică, protejată de garduri, cu o zonă periferică de parcele necultivate, păduri şi iazuri, pentru a păstra biodiversitatea, povesteşte agricultorul.

În regiune, nu există exemple de conversie la bio, care, chiar în 2020, nu ocupă decât 2,4% din suprafeţele agricole româneşti, potrivit Eurostat. Unul din cele mai slabe procentaje din Uniunea Europeană, în situaţie în care ţara este al 7-lea producător agricol.

Românii au încă dificultăţi sa creadă că plantele pot creşte fără îngrăşăminte şi pesticide, analizează Nicolas. Având în vedere nivelul de viaţă, debuşeele locale pentru grâul lui, mazărea, floarea soarelui sau inul sunt foarte limitate. Fulgii de ovăz recoltaţi la Birda se găsesc în mixturile de cereale vândute în Europa de Vest.

Sectorul bio romanesc trebuie însă să accelereze ritmul obţinerii de garanţii europene. De vină este imaginea ţării, nu prea grozavă. Toţi clienţii lui Nicolas au venit să vadă ferma; ea dispune de asemenea de toate certificările bio imaginabile. Fără a mai vorbi despre controale. Există între 3 şi 5 pe an, mult mau multe decât în vest. În fiecare an, toate culturile noastre sunt preluate şi pleacă la un laborator din Germania.

Rezultatul? După 5 ani, cifra de afaceri (secretă) ar fi „uşor mai mare” faţă de anii cu culturi convenţionale. România, viitor amortizor pentru culturile bio insuficiente din vest? Nicolas crede asta.

Sursa: Ouest France/ Autor: Autor: Benjamin Ribout/ Rador/ Traducere: Gabriela Sîrbu

Sursa Foto: Unsplash.com