De la ce râu la ce mare? Studenții nu știu, dar sunt de acord cu sloganul/Un studiu publicat de un politolog american în Wall Street Journal

Atunci când studenții care simpatizează cu palestinienii scandează „From the River to the Sea – De la râu la mare”, știu ei despre ce vorbesc? Am angajat o firmă de sondaje pentru a chestiona 250 de studenți din diverse medii din SUA. Majoritatea au spus că susțin scandarea, unii cu entuziasm (32,8%), alții într-o măsură mai mică (53,2%).

Dar numai 47% dintre studenții care îmbrățișează sloganul au fost capabili să numească râul și marea. Unele dintre răspunsurile alternative au fost Nilul și Eufratul, Caraibe, Marea Moartă (care este un lac) și Atlanticul. Mai puțin de un sfert dintre acești studenți știau cine este Yasser Arafat (12 dintre ei, adică peste 10%, au crezut că a fost primul prim-ministru al Israelului). Întrebați în ce deceniu israelienii și palestinienii au semnat Acordurile de la Oslo, mai mult de un sfert dintre susținătorii cântecului au afirmat că nu au fost semnate niciodată astfel de acorduri de pace. Nu este nicio rușine să fii ignorant, cu excepția cazului în care nu scandezi în favoarea exterminării a milioane de oameni.

Oare învățarea unor fapte politice de bază despre conflict ar putea modera opiniile elevilor? Un student latino-american la inginerie de la o universitate din sudul țării a declarat că susține „cu siguranță” „de la râu la mare”, deoarece „palestinienii și israelienii ar trebui să trăiască în două țări separate, unul lângă altul”. Arătându-i-se pe o hartă a regiunii că un stat palestinian s-ar întinde de la râul Iordan până la Marea Mediterană, fără a lăsa loc pentru Israel, el și-a redus entuziasmul pentru lozincă la „probabil că nu”. Dintre cei 80 de studenți care au văzut harta, 75% și-au schimbat în mod similar punctul de vedere.

Un student la arte de la un colegiu de arte liberale din New England (nord-estul țării) a susținut „probabil” sloganul, deoarece „palestinienii și israelienii ar trebui să trăiască împreună într-un singur stat”. Dar când a fost informat despre sondajele recente în care majoritatea palestinienilor și israelienilor respingeau soluția unui singur stat, acest student și-a pierdut entuziasmul. La fel au făcut și 41% dintre studenții din acel grup.

Un al treilea grup de studenți a susținut că scandarea a cerut ca Palestina să înlocuiască Israelul. Șaizeci la sută dintre acești studenți și-au redus sprijinul pentru acest slogan atunci când au aflat că acesta ar implica subjugarea, expulzarea sau anihilarea a șapte milioane de evrei și două milioane de arabi cetățeni ai Israelului. Alți 14% dintre elevi și-au reconsiderat poziția când au citit că mulți evrei americani au considerat scandarea ca fiind amenințătoare, chiar rasistă. (Acest argument a avut un efect mai slab asupra studenților care se autoidentificau ca fiind progresiști, în ciuda presupusei lor sensibilități față de discursul ofensator).

În total, după ce au învățat o mână de fapte de bază despre Orientul Mijlociu, 67,8% dintre studenți au trecut de la susținerea „de la un râu la altul” la respingerea lozincii. Acești studenți nu văzuseră niciodată o hartă a Orientului Mijlociu și știau puține lucruri despre geografia, istoria sau demografia regiunii. Cei care speră să încurajeze extremismul depind de ignoranța politică a publicului lor. Este timpul ca profesorii buni să se alăture luptei și să combată prejudecățile prin educație.

Ron E. Hassner este profesor de științe politice la Universitatea Californiei, Berkeley.