De la Finlanda la Marea Britanie, țările europene reduc finanțarea pentru ajutor extern, pe fondul schimbărilor politice și creșterii cheltuielor pentru apărare, punând sub semnul întrebării obiectivele climatice

Mai multe state europene, printre care Marea Britanie, Franța, Olanda și Belgia, reduc semnificativ finanțarea pentru ajutor extern, invocând creșterea cheltuielilor pentru apărare și prioritățile economice naționale. Această tendință amenință obiectivele stabilite la COP29 privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice, scrie Euronews Green.

Conform angajamentelor asumate la COP29, statele dezvoltate ar trebui să contribuie anual cu cel puțin 300 de miliarde de dolari pentru finanțarea climatică a țărilor vulnerabile până în 2035. Totuși, reducerea ajutorului extern ar putea periclita atingerea acestui obiectiv, mai ales că multe state au tendința de a include finanțarea climatică în bugetele generale pentru ajutor extern, în loc să aloce fonduri separate.

Deciziile politice din Finlanda și Suedia, unde partidele de extremă dreaptă au câștigat influență, au condus la o regândire a priorităților, iar conflictele din Europa, precum războiul dintre Rusia și Ucraina, au determinat multe state să aloce mai multe resurse pentru apărare.

De exemplu, premierul britanic Keir Starmer a anunțat reducerea ajutorului extern de la 0,5% din VNB la un minim istoric de 0,3% până în 2027, în timp ce Olanda a ales să canalizeze fondurile doar spre inițiative care aduc beneficii directe economiei sale.

Experții avertizează că această abordare ar putea avea efecte devastatoare pentru țările vulnerabile, cum ar fi Bangladesh, Tanzania și Zambia, care depind de fondurile europene pentru adaptarea la schimbările climatice și prevenirea dezastrelor naturale.

„Dezastrele cauzate de schimbările climatice nu respectă granițele”, spune Carsten Brinkschulte, CEO și fondator al Dryad Networks, o companie de tehnologie care combate incendiile de vegetație.

„Reducerea ajutorului, în special a finanțării care sprijină adaptarea și reziliența climatică, nu este doar o măsură mioapă, ci și neeconomică. Investițiile preventive în regiunile vulnerabile sunt semnificativ mai ieftine decât gestionarea consecințelor riscurilor climatice necontrolate”, afirmă el.

Unii experți propun ca alternativa la aceste tăieri bugetare să fie o redirecționare a fondurilor către domeniile unde sunt cel mai necesare sau să le trateze ca pe o investiție în țările vulnerabile și în eforturile de combatere a schimbărilor climatice.

Verousis afirmă: „În loc să reducă ajutorul, o soluție mai flexibilă ar fi reprioritizarea alocării acestuia. Guvernele ar putea să se concentreze pe creșterea eficienței, direcționarea mai precisă a ajutorului și valorificarea sprijinului organizațiilor internaționale și al băncilor de dezvoltare.”

„Această abordare ar permite o utilizare mai strategică a resurselor limitate, satisfăcând în același timp nevoile globale.”

Privirea ajutorului ca pe o investiție, în loc de o donație, ar putea, de asemenea, să schimbe perspectiva Europei asupra finanțării climatice.

„Reformularea ajutorului ca investiție este o opțiune”, spune Brinkschulte. „Un euro cheltuit acum pentru reziliența climatică economisește mai mulți euro mai târziu în răspunsul la urgențe, despăgubiri de asigurare și costuri de migrație. În plus, redirecționarea subvențiilor pentru combustibilii fosili – care sunt încă semnificative în multe țări – ar putea genera finanțare fără a crește presiunea bugetară.”