De la nuci la alge kelp: Alimentele „carbon-negative” care ajută la inversarea schimbărilor climatice

Consumul de alimente cu emisii reduse de carbon contribuie la scăderea acestora, însă unele alimente absorb, de fapt, carbon din atmosferă, lăsând un impact pozitiv asupra climei, transmite BBC.

Știm cu toții că producția majorității alimentelor generează emisii de gaze cu efect de seră, contribuind la schimbările climatice. Aceste emisii provin din numeroase surse, precum combustibilul ars de tractoare, fabricarea îngrășămintelor sau bacteriile din sistemul digestiv al vacilor. În total, producția alimentară este responsabilă pentru un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră provocate de om.

Cu toate acestea, există alimente care captează mai mult dioxid de carbon (CO₂) decât emit, fiind adesea denumite „alimente cu emisii negative de carbon”. Aceste produse contribuie la îmbunătățirea climei. Dacă am consuma și produce mai multe astfel de alimente, am putea reduce amprenta de carbon a dietei noastre și, în anumite cazuri, chiar restaura ecosisteme.

Când plantele cresc, ele absorb CO₂ din atmosferă, însă, în mod obișnuit, când noi sau animalele le metabolizăm, CO₂-ul este eliberat din nou în aer.

Având în vedere emisiile continue, este esențial să eliminăm permanent carbonul din atmosferă, stocându-l în oceane, roci, sol sau copaci. Există câteva produse alimentare și metode de producție care reușesc acest lucru. De fapt, este deja posibil să avem o dietă complet negativă din punct de vedere al emisiilor de carbon, deși, în prezent, acest lucru ar necesita schimbări semnificative în modul în care majoritatea oamenilor se hrănesc.

Alge marine (Kelp)

Pe măsură ce algele brune, precum kelpul, și alte macroalge cresc, acestea absorb CO₂ din atmosferă. Fragmente de kelp se rup și ajung pe fundul oceanului, unde o parte din carbon rămâne stocat. Aceste eliminări de carbon sunt însă relativ mici per kilogram de kelp. Astfel, pentru ca alimentele bazate pe kelp să fie negative din punct de vedere al emisiilor de carbon, lanțul de aprovizionare trebuie să fie foarte eficient în ceea ce privește emisiile (transport, ambalare și procesare minime).

Kelpul provenit din surse locale are, așadar, potențialul de a fi negativ în privința emisiilor de carbon (deși acest procent este redus la ora actuală). Totuși, simpla cumpărare de kelp poate stimula restaurarea extinselor păduri de kelp distruse, aducând un beneficiu ecologic ce depășește simpla reducere a schimbărilor climatice.

Produsele bacteriene

Bacteriile care oxidează metanul sunt un grup de bacterii prezente în multiple medii, care consumă metan pentru energie. Metanul este un gaz cu efect de seră puternic, fiecare kilogram cauzând un efect de încălzire de 30 de ori mai mare decât CO₂ pe o perioadă de 100 de ani.

Dacă mâncăm aceste bacterii, le metabolizăm și eliberăm CO₂. Prin urmare, consumul produselor care conțin aceste bacterii transformă un gaz cu efect de seră puternic (metanul) într-unul semnificativ mai puțin agresiv climatic (CO₂). Bacteriile au nevoie de alte elemente nutritive, precum azotul și fosforul, însă cercetările arată că pot folosi fluxuri de deșeuri reciclate, bogate în nutrienți, precum resturile alimentare sau gunoiul de grajd.

Este foarte posibil ca produsele obținute din aceste bacterii – de pildă, pulberi proteice sau înlocuitori de carne – să fie negative în privința emisiilor de carbon, deși momentan nu există astfel de produse în magazine. Cu toate acestea, în 2023, compania finlandeză Solar Foods a lansat în Singapore o înghețată ce conține o proteină obținută din alt tip de bacterie, demonstrând astfel că ar putea exista o piață și pentru alimentele pe bază de bacterii.

Afine și țelină

În zonele de tundră umedă, carbonul organic se poate acumula mai rapid decât se descompune. Câteva produse pot fi cultivate pe turbării menținute umede, precum afinele, merișoarele și țelina. Prin urmare, aceste alimente pot fi negative din punct de vedere al emisiilor de carbon dacă lanțurile lor de aprovizionare sunt și ele foarte eficiente în materie de emisii.

În mod normal, acest lucru nu e valabil pentru afinele proaspete, deseori ambalate în plastic și transportate cu avionul în jurul lumii din țări precum Peru, fapt care le conferă o amprentă de carbon foarte ridicată. Deși există produse provenite din turbării cu emisii negative de carbon, acestea sunt rare și greu de găsit în comerț, însă rămân un domeniu de urmărit.

Nuci, măsline și citrice

Plantarea de arbori pe terenuri agricole contribuie la stocarea carbonului. În ultimele două decenii, suprafața globală destinată arborilor care produc nuci s-a dublat, mare parte din extindere având loc pe teren agricol. Chiar și luând în calcul lanțul de aprovizionare, un produs din nuci disponibil azi pe piață elimină, în medie, circa 1,3 kg de CO₂ pentru fiecare kilogram.

Acest proces de stocare a carbonului continuă până când arborii ating maturitatea, de regulă în jurul vârstei de 20 de ani. Dacă, la sfârșitul ciclului lor de viață, copacii sunt folosiți în producția de materiale lemnoase cu durată lungă de viață, carbonul poate rămâne stocat pentru intervale mult mai îndelungate.

Alimente obținute în mod regenerativ

Multe practici de agricultură regenerativă, precum evitarea aratului sau plantarea de garduri vii, pot crește cantitatea de carbon stocată în sol și vegetație. De exemplu, firma britanică Wildfarmed, specializată în agricultură regenerativă, raportează eliminarea a 1,5 kg de CO₂ pentru fiecare kilogram de grâu produs de fermierii cu care colaborează. Unele companii cu lanțuri de aprovizionare eficiente în privința emisiilor declară deja că produsele lor sunt negative din punct de vedere al emisiilor de carbon. De pildă, Gipsy Hill Brewery din Londra susține că produce bere cu emisii negative și a realizat o evaluare cuprinzătoare a ciclului de viață pentru a-și susține afirmația.

Totuși, pentru alimente cu emisii ridicate, precum carnea de vită, cercetările arată că practicile regenerative nu sunt suficiente pentru a atinge un nivel negativ de carbon. Mai mult, anumite practici regenerative pot duce la creșterea emisiilor în alte părți ale sistemului alimentar. De pildă, o fermă din Argentina, în care vitele pasc la intensitate redusă pe terenuri cu arbuști, și-a certificat carnea de vită ca eliminând 0,3 kg de CO₂ pe kilogram. Pentru a obține acest lucru, însă, a fost necesară folosirea a 500 mp (5.400 ft²) de pășune și teren agricol pentru fiecare kilogram de carne de vită. Dacă toate fermele de vite ar utiliza atât de mult teren, ar fi necesar să convertim alte trei miliarde de hectare (șapte miliarde de acri) – echivalentul Africii – în teren agricol pentru a satisface cererea actuală de carne de vită.

Necesitatea etichetelor de carbon

În prezent, este foarte dificil să identificăm alimentele cu emisii negative de carbon. Totuși, această provocare începe să fie rezolvată. Scheme de monitorizare și etichetare a amprentei de carbon, care iau în calcul întregul ciclu de viață al produselor, sunt în curs de implementare la nivel global. De pildă, în Noua Zeelandă, fermele sunt obligate să-și cuantifice emisiile de gaze cu efect de seră, iar în Franța, guvernul planifică o implementare națională a etichetării carbonului.

Odată ce aceste sisteme vor fi pe deplin funcționale și susținute prin legislație, va deveni mult mai simplu pentru consumatori să identifice alimentele cu emisii negative.

Alimente care economisesc teren

Chiar dacă alimentele cu emisii negative oferă un potențial considerabil, este posibil ca ele să rămână doar o mică parte din dieta noastră. Pur și simplu, nu există suficientă disponibilitate de produse cu potențial negativ, iar practicile regenerative nu pot compensa, în totalitate, emisiile mari ale unor produse. Prin urmare, sunt necesare și alte strategii pentru a atinge negativitatea emisiilor de carbon.

Dacă încetăm să folosim anumite terenuri pentru agricultură, acestea ar putea să se transforme în mod natural în păduri sau pajiști, absorbind carbon din atmosferă.

O metodă de a elibera terenurile este creșterea randamentelor agricole, obținând mai mult de pe aceeași suprafață. Cu toate acestea, aceste creșteri sunt, de obicei, de numai câteva procente anual și nu ar elibera suficient teren pentru a face un produs complet negativ din punct de vedere al emisiilor. Este necesară o soluție mult mai radicală.

Unele produse alimentare necesită atât de mult teren în comparație cu alternativele lor, încât renunțarea la ele poate determina emisii negative. Terenurile eliberate pot fi reîmpădurite, absorbând astfel carbonul din atmosferă. De pildă, carnea de vită necesită, în medie, 100 mp (1.100 ft²) pentru 100 g de proteină, în timp ce surse vegetale precum fasolea sau tofu folosesc doar 5 mp (50 ft²) pentru aceeași cantitate de proteină.

Un studiu bazat pe un model climatic de vârf a arătat că, dacă omenirea ar înceta complet consumul de produse de origine animală și ar trece definitiv la alimente de origine vegetală, s-ar putea elibera 3,1 miliarde de hectare (șapte miliarde de acri) de teren agricol, care s-ar reface sub formă de păduri și pajiști naturale. Această suprafață echivalează cu mărimea cumulată a SUA, Chinei, Uniunii Europene și Australiei.

La scară planetară, observată din spațiu, această transformare ar fi vizibilă. Vegetația restaurată și carbonul acumulat în sol ar elimina aproximativ opt miliarde de tone de CO₂ pe an, timp de circa 100 de ani. Acest volum uriaș de carbon capturat ar compensa toate emisiile asociate producției de alimente, făcând dieta noastră negativă în privința emisiilor de carbon.

În medie, emisiile alimentare pe cap de locuitor ar scădea de la circa 2.000 kg CO₂ echivalent (CO₂eq) pe an la -160 kg CO₂eq pe an.

Deși etichetarea carbonului și noile tehnologii sunt esențiale în tranziția spre negativitatea emisiilor, renunțarea la produsele cu utilizare intensivă a terenurilor (de regulă carnea de vită și lactatele) în favoarea celor cu utilizare redusă (în special alimente de origine vegetală) pare a fi cea mai eficientă soluție pentru a ne face dietele efectiv negative din punct de vedere al emisiilor