De la „Taxi Driver” și „The Exorcist” la „Schindler’s List: Cine este Juliet Taylor, câștigătoare a Premiului Onorific Oscar pentru cariera ei de peste patru decenii ca director de casting

Juliet Taylor nu își recunoaște meritele pentru Meryl Streep, scrie The Associated Press.

În cei peste 40 de ani în care a fost director de casting în spatele atâtor filme clasice, „Annie Hall”, „Heartburn” și „Sleepless in Seattle” pentru a numi doar câteva, ea i-a oferit lui Streep primul său rol pe micul ecran.. Ea a dat multor vedete marea lor șansă. Dar Streep, a spus ea, a fost întotdeauna menită pentru faimă – tânăra actriță de teatru a fost subiect de discuție în New York de îndată ce a apărut pe scenă. Taylor a fost pur și simplu norocoasa care s-a nimerit să facă castingul pentru filmul „Julia”.

Totuși, modestia nu este în contradicție cu a fi un bun director de casting, o profesie a observației, negocierii și nuanțării care funcționează mai ales departe de ochii publicului. Acesta este motivul pentru care Taylor are ceva emoții pentru duminică, când va primi un Oscar onorific în cadrul ceremoniei anuale de decernare a premiilor Governors Awards de către Academia de Film, într-o sală plină de nume mari de la Hollywood.

Recunoașterea este așteptată de mult timp pentru Taylor și colegii ei. La începutul acestui an, Academia de Film a anunțat că va adăuga un nou Oscar competitiv pentru directorii de casting începând cu filmele lansate în 2025.

„Sunt atât de multe lucruri pe care oamenii nu le știu despre distribuția actorilor”, a spus Taylor. „Un lucru este că noi negociem toate contractele și distribuim un film în cadrul unui buget.”

Castingul nu a fost întotdeauna arta care este astăzi. În sistemul studiourilor, era mai degrabă o muncă de organizare decât una creativă. Dar Taylor și-a început cariera în 1968, într-un moment de schimbare, îndrumată de unul dintre pionierii din spatele mișcării: Marion Dougherty, care a căutat talente în piese de teatru off-Broadway și a transformat castingul într-un proces mai selectiv, mai uman. A fost, de asemenea, o profesie condusă de o mulțime de femei. Dougherty obișnuia să glumească spunând că acest lucru se datorează faptului că nu erau plătite prea mult.

Primul film la care Taylor a condus castingul a fost „The Exorcist”, un început riscand din multe privințe. Regizorul William Friedkin nu se înțelesese bine cu Dougherty la „The Night They Raided Minsky’s” și a sunat la birou cu o cerere ciudată.

„A spus: „Am auzit că ai o asistentă foarte bună. Vrei să o lași să-mi distribuie filmul?”” a spus Taylor. „Nu știu dacă a făcut asta ca ceva ce nu era frumos de făcut. Asta a fost terifiant pentru mine. Am fost speriată de moarte tot timpul.”

Dar ea și-a găsit, de asemenea, vocea în film, descoperind-o pe Linda Blair și încercându-l pe Jason Miller, un dramaturg despre care avea un sentiment bun.

„Avea un chip atât de grozav și era un tip atât de interesant de om melancolic”, a spus ea. „M-am gândit, ‘Doamne, să vedem dacă va veni și va plânge’. A făcut-o și a primit rolul. Asta a fost emoționant. Acesta este visul unui director de casting.”

Ca newyorkeză, Taylor s-a impus rapid ca director de casting pentru nume precum Woody Allen, pentru care a distribuit peste 40 de filme, Mike Nichols, Nora Ephron și Alan Parker. Printre cele peste 100 de credite ale sale se numără „Close Encounters of the Third Kind” și „Schindler’s List” pentru Steven Spielberg, „Taxi Driver” pentru Martin Scorsese, „Big” pentru Penny Marshall și „Terms of Endearment” pentru James L Brooks.

„Atât de multe dintre ele au ieșit atât de bine pentru că am lucrat pentru regizori atât de minunați”, a spus ea. „Și nu vreau să pară că sunt fals modestă, dar simt că mulți dintre acești oameni erau atât de talentați încât nu puteai să nu observi asta.”

Unele dintre cele mai mândre momente ale sale au fost când a găsit oameni adevărați pentru a completa filmele, cum ar fi cântăreața de lounge din „Broadway Danny Rose”. Mai sunt și actorii la care nu a renunțat.

„Obișnuiam să îl târăsc pe bietul Jeff Daniels pentru orice”, a spus ea. „Pe atunci, de asemenea, existau două comunități diferite de actori și era foarte puțină întrepătrundere. Actorii din New York veneau la New York pentru a juca în teatru. Dacă obțineau un film, era emoționant, dar nu veneau cu gândul că vor deveni vedete.”

În cea mai mare parte a timpului, ea și cei mai longevivi parteneri de film, Allen și Nichols, au putut să opereze independent.

„Woody și-a făcut filmele cu un buget foarte restrâns, cu înțelegerea că nu va fi deranjat”, a spus ea. „Mike Nichols a fost atât de admirat încât oamenii nu s-au deranjat prea mult cu el la început. Dar pe măsură ce filmele lui au devenit mai scumpe, atunci ai început să apară mai multe interferențe”.

Când a apărut „Working Girl”, de exemplu, studioul avea idei despre nevoia de vedete mai mari. Ea și Nichols l-au vrut pe Alec Baldwin în rolul principal masculin, dar acesta era prea necunoscut pentru studio și s-a apelat la Harrison Ford.

Taylor s-a retras acum câțiva ani și nu regretă. Încă mai vorbește cu câțiva dintre vechii ei prieteni regizori despre proiecte ici și colo. Dar cel mai mult îi place să meargă la teatru. Și este încântată că profesia ei este celebrată.

„Au fost atât de mulți oameni care au fost înaintea noastră și care au meritat cu adevărat”, a spus ea. „Este foarte emoționant pentru mine și pentru întreaga comunitate. A trecut prea mult timp”.