G4Media.ro

☰

Decanul Facultății de Jurnalism: Invit pe toți cei care au simpatizat cu…

Decanul Facultății de Jurnalism: Invit pe toți cei care au simpatizat cu cele spuse de studentă să vină să predea. S-ar putea ca 25 de lei pe oră să nu vă pară o sumă atrăgătoare

Analize • 18 Iunie 2018 • • 22 comentarii

Decanul Facultății de Jurnalism (FJSC) din Universitatea București, Mihai Coman, respinge acuzațiile aduse de o studentă la adresa instituței într-o postare pe Facebook. Profesorul Mihai Coman vorbește într-un punct de vedere remis redacției despre dotările materiale ale facultății, despre plata cu ora a profesorilor colaboratori, precum și despre examenul de admitere – toate aspecte contestate în postarea studentei.

Reamintim că studenta Cătălina Vlad a acuzat săptămâna trecută FJSC că este ”glumă și dezinformare”, că facultatea nu încurajează inteligența și creativitatea, ci ”toceala” din ”cărțile profilor”, că profesorii sunt slabi și dezinteresați, că admiterea nu are filtre nici măcar pentru cei care nu știu să scrie corect în limba română.

Răspunsul integral al decanului Mihai Coman:

Nu am obiceiul să răspund celor care atacă Facultatea de Jurnalism și Stiințele Comunicării și cu atât mai puțin acelora care, în loc să vină să îmi spună ce probleme avem (cred că sunt unul din puținii decani care stau în birou cu ușa deschisă – la propriu – și fără secretară, tocmai pentru a fi la dispoziția oricui dorește să discutăm), preferă să arunce cu noroi. Nu e nici prima și probabil nici ultima oară cînd studenții sau alte persoane ne acuză, uneori cu dreptate, alteori prin prezentarea trunchiată și tendențioasă a unor aspecte. De 28 de ani facultatea există și lista cu numele absolvenților de succes, care exercită în mod profesional jurnalismul, relațiile publice, publicitatea și activitățile conexe, ar umple zeci si zeci de pagini. Dar, la fel de adevărat, pentru unii (dinauntru si dinafara facultății) strugurii sunt acrii…

Dacă reacționez acum este pentru că mai multe instituții mass media au preluat si distribuit reacția acestei studente (nu ”absolvente” cum greșit s-a scris), încălcând normele de bază ale profesiei – verificarea informației din mai multe surse, investigarea contextului, asigurarea echilibrului prin includerea opiniei ”celeilate părți” etc.

Iar dacă, vor spune, nu aveau aceste obligații profesionale, pentru că pur și simplu ”au redat” o postare, atunci înseamnă că nu mai sunt instituții de presă, nu mai practică jurnalismul cu valorile și responsabilitățile sale și că ar trebui să anunțe public că sunt doar niște platforme pe care se plasează mesaje fără nicio garanție a adevărului, corectitudinii, acurateței etc.

Așa încât îmi permit un ipotetic exercițiu de probitate jurnalistică: ce informații ar trebui verificate înainte de a fi făcute publice?

Iată câteva exemple:
”Astăzi am avut absolvirea. Mă număr printre specimenele care nu au participat la acest eveniment. Motivul: nu sunt mândră de asta, nu găsesc nici un moment de bucurie în faptul că am terminat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.” – dacă această afirmație ar fi verificată s-ar descoperi că autoarea ei nu a terminat și nu a absolvit facultatea din motivele clasice care împiedică absolvirea unei facultăți.

”Oricine poate intra la facultate, chiar dacă nu ştie să scrie corect gramatical” – e greu oare să se verifice pe site-ul facultății și/sau universității situațiile statistice ale admiterilor? Cei intre 700-1000 de candidați care se bat în fiecare an de mai bine de două decenii pe cele (din nefericire) doar 120-140 locuri bugetate (pentru toate specializările) nu înseamnă nimic? Nici faptul că de 28 de ani nu se intră în FJSC decât după un examen greu de admitere? De asemenea se poate discuta cu colegii ei, pentru a se verifica dacă toți sunt agramați…

”În facultatea mea, nu contează dacă eşti inteligent, creativ, plin de resurse folositoare pentru viitor, pentru că nimănui nu-i pasă. Ştii să toceşti din cărţile profilor, eşti trecut. Simplu. Poţi să fii mega prost, dar să termini facultatea. Şi oamenii ca mine care au idei şi initiativă unde ar trebui să se ducă?” Dacă jurnalistul ar veni să se documenteze ar afla de sutele de materiale (de la stiri la reportaje de investigatie, de la comunicate la campanii de comunicare, de la brief-uri la produse publicitare) realizate de studenți, cu profesionalism și creativitate… poate si de numeroasele premii internaționale si naționale obținute de ei pentru aceste produse… Si poate ar descoperi că absolvenții FJSC nu sunt în niciun caz ”mega proști”; și că sunt căutați și angajați de numeroase instituții de profil.

Un jurnalist adevărat s-ar putea uita pe lista cadrelor didactice și ar descoperi că două treimi sunt reprezentanți de prestigiu ai profesiilor din sfera comunicării; poate s-ar întreba cum e posibil ca oameni de valoare din jurnalism, precum Emilia Șercan, Cristi Pantazi, Cristian Lupșa, Daniel Apostol, Dan Turturică sau, din profesiile comunicării, precum Lorand Balint, Mihai Ghyka, Dan Florescu, Victor Dobre, Maria Predoiu, Laura Florea, Luiza Domnișoru, Sorana Savu, Adrian Predu, Victor Stroe și mulți alții să nu știe să valorifice creativitatea studenților lor?

In acest context, invit pe toți cei care au simpatizat cu cele spuse de studentă să vină să predea și să contribuie la formarea viitorilor colegi. Sigur, s-ar putea ca 25 de lei pe oră să nu vă pară o sumă atrăgătoare. Dar poate că, astfel, identificați aici un subiect jurnalistic adevărat – subfinanțarea universităților. Sau poate că dorința de a sprijini cauza studentei se va transforma într-o invitație de angajare în redacții, valorificând astfel ideile și ințiativele pe care, poate, noi nu am fost în stare să le descoperim…

”Aş putea povesti condiţiile în care există această facultate, dar e prea mult de scris. Pe scurt, nu avem lifturi funcţionale, aparatură „performantă” sau aş putea spune doar aparatură, că şi aia lipseşte, săli cât sufrageria, practica nu e ceva relevant, dar totuşi e obligatorie, şi după tot acest timp pierdut, ajungi să termini facultatea şi descoperi că nu te angajează nimeni pentru că nu ai experienţă..” Jurnalistul care ar veni să se documenteze ar descoperi că: 1. Lifturile funcționează, dar sunt subdimensionate în raport cu numărul de studenți; dacă ar investiga un pic ar afla că ele nu aparțin FJSC și că de 2 ani FJSC duce interminabile tratative și schimburi de adrese pentru schimbarea lor; 2. În laboratoare exista circa 50 de calculatoare, camere video si foto digitale, softuri (ffff scumpe cumpărate de noi pentru montaj tv etc); dacă ne-ar întreba ar afla că după un război birocratic de 6 luni achiziționăm, din venituri proprii, 42 de calculatoare MAC-uri de ultima generatie și se reface total instalația de internet … si multe altele; 3. Da, nu avem săli suficiente, e un adevăr arhicunoscut; și ar putea întreba și forurile superioare de ce suntem prigoniți în halul acesta?

”Ce trebuie schimbat în cazul ăsta? Poate prostia de licenţă. Singurul scop al licenţei este să dovedească faptul că ştii să dai copy-paste de pe net sau din cărţi, dar să nu pară plagiat.” Chiar și fără să caute prea mult, un jurnalist ar afla că examenul de licență este fixat prin Legea Educației Naționale/2011. Aceiași lege care prevede că studenții declară sub răspundere penală că teza este produsul muncii lor. Iar dacă ar discuta cu studenții și absolvenții ar afla istoriile multora dintre ei cărora nu li s-a permis intrarea în examen pentru că lucrarea de diplomă nu răspundea acestor standarde etice si profesionale.

Pe Facebook sau alte platforme social media oricine poate trimite către public (aproape) orice. Pentru că aceasta este menirea unor asemenea platforme, să ofere forumuri de dialog si comunicare. Pe site-ul unei instituții mass media se aplică însă regulile jurnalismului profesional. Iar dacă sub egida unui nume de instituție cu o anumită reputație sunt aruncate spre spațiul public informații care nu au fost verificate în mod profesional, opinii care nu sunt echilibrate prin consultarea mai multor actori implicați în acel caz, acuzații care nu sunt validate de un demers jurnalistic, nu facem altceva decât să creăm și să încurajăm o cultură a fake news. Iar eu cred cu îndârjire în formula minunată atribuită lui Caragiale: ”Cinstea și gramatica fac presa bună”. Si nu numai presa, ci orice formă de comunicare publică.

Prof. Univ. Dr. Mihai Coman, Decan
Facultatea de Jurnalism si Stiințele Comunicării

Foto: Pagina de Facebook Mihai Coman

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Disclaimer:
- G4Media nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Acesta este un ajutor de stat mascat care distorsionează piața de media și este inacceptabil. De asemenea, G4Media nu acceptă bani de la partidele politice în afara campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare este normală în perioada alegerilor.

- G4Media nu a primit și nu acceptă reclame de la industrii precum jocuri de noroc, pariuri, alcool și tutun. Este strict opțiunea G4Media. Nu promovăm vicii care pot distruge sănătatea, viața sau cariera unor oameni.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

22 comentarii

  1. Dupa principiul „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim!”

  2. ”strugurii sunt acrii”
    ”celeilate”
    ”aceiasi lege”

  3. De la profesorul universitar,la femeia de serviciu din bloc, toata lumea considera ca nu e platita cum ar trebui, ca n are conditii pentru a si desfasura munca. Asa sa fie oare? Cred ca, de fapt, e o mare lehamite si bătaie de joc la mijloc. Nivelul dezastruos al unora dintre studenți este rezultatul școlii făcute înainte de facultate. Colegi ai domnului decan, invatatori, profesori de gimnaziu și, mai apoi, de liceu, nemulțumiți, ca si acesta de condițiile de muncă și de plata, au pus umărul cu buna stiinta la „formarea” acestor tineri. Ei nu sunt decât o oglindă a societății în care s au scolit si in care traiesc. Si oglinda e…cum altfel, decât strâmbă.

    • Si daca ar fi asa, sa inchida naibii facultatea daca n-au resurse s-o tina deschisa. Nu fac nimanui un serviciu eliberand diplome fara acoperire in competente.
      Mie mi se pare un fenomen extrem de interesant cand un om pus sa se ocupe de management nu vede sau nu vrea sa vada solutia evidenta.

    • Sa ramanem fara PR, fara publicitate, jurnalism. Nici spitalele nu merg si nu au resurse. Sa le inchidem, da-le dracu!

    • @Nope E ca un camp plin de buruieni: poti sa astepti ca buruienile sa evolueze in recolta. Dar in realitate, pana nu razi buruienile, n-o sa fie niciodata loc pentru recolte sanatoase.

      Si stai linistit, nu ramanen fara jurnalism. Jurnalismul nu s-a nascut odata cu facultatea asta.

  4. Vorba rabinului: „si tu ai dreptate…si tu ai dreptate…”.

  5. Iertați-mă, dar… „strugurii sunt acrii”? Cu doi i? De cînd? Da, domnule decan… mai aveți de lucru la gramatică.

  6. Omul asta exista. Cineva l-a ales decan al unei institutii de invatamant superior. Omul asta nu este capabil sa se exprime coerent in limba materna. Vreau sa intelegeti enormitatea situatiei: un individ incapabil sa se exprime in propria limba conduce cea mai mare facultate de jurnalism din Romanistan. Omul asta are impresia ca e ok sa fie asa, nu i-a explicat nimeni pana acum ca impostura si tupeul nu tin loc de competenta. Omul asta nu poate accepta o critica ce nu rezoneaza cu imaginea sa despre sine, ar insemna sa accepte ca e un impostor incompetent. Omul asta se ascunde sub platitudini si sofisme, respinge argumente folosind fracturi logice si are impresia ca opiniile sale tin loc de contra-argumente. Omul asta exista si distruge generatii cu incompetenta sa. Omul asta reprezinta cu succes majoritatea managerilor de institutii de educatie superioara de stat din Romania. Domnule, nu te cunosc personal, dar din cate ai scris imi pot permite sa te urasc cu pasiune.

  8. In spatele sumei de 25 de lei pe ora ce anume se justifica ? lipsa de dorinta de a face educatie? lipsa de calificare? lipsa de decenta? lipsa de valoare?
    Ce enumera d-ul decan, cu reusitele , e o constanta rusinoasa a educatiei din romania, ne laudam cu cativa buni, care prin capacitatea lor intelectuala si NU a neaparat a cadrelor didactice, au stiut / invatat (autodidact) sa evolueze si sa devina varfuri.
    Garantat d-ul decan nu va face nimic in legatura cu aceasta critica, ascunzandu-se in spate sintagmei „un adevarat jurnalist” (care intr-un fel are dreptate). De fapt aceasta facultate nu ar trebui sa aiba o singura lectie in viziunea omului : ‘un adevarat jurnalist nu are nevoie de facultate’

  9. Draga domnule decan,
    Tocmai ai reusit sa iti dai cu stangu-n dreptu’.
    Ca sa iti traduc in limba materna — sper sa nu gresesc, iar romana sa iti fie limba materna, chiar daca usor adversa — din ‘replica’ matale a reiesit ca nu esti capabil 1) de argumentatie, 2) de persuasiune, si nici 3) de consecventa.
    Pe scurt, daca se elibereaza postul de secretara (apropo, n-am inteles exact de ce nu ai secretara. Nu sta pe la serviciu, nu aveti bani de asa ceva la facultate, a fugit in Spania, etc., …), iti recomand cu tarie sa candidezi.
    Pile cu siguranta ai, ceva experienta in masluit hartii, garantat, si, dupa scrierea matale, chiar si putin talent.
    PS: ai grija la testul Solitaire

  10. Ma bucur ca 20 de ani mai tarziu tot familia Coman imparateste peste FSJC. Sper pentru familia Coman ca orele de meditatii facute cu un autobuz de elevi deodata au ajutat pentru supravietuire, mai ales ca inca de pe atunci erau ceva mai piperate decat minisalariul universitar. Oare cati jurnalisti buni au iesit din FSJC si cati din acestia considera ca preacurata familie a avut vreun aport la cariera lor?

  11. Acest individ reprezinta emanatia psd. Atata materie cenusie isi aroga , incat i s-au acrit strugurii. Si noua romanilor ni s-a acrit de impostura si mocirla in care ati adus aceasta tara. Rusine si distrugere de sine, voua patriotilor mafioti va doresc.

  12. Of, of, of cum incearca dl. Decan sa ne spuna ca la facultatea de jurnalism se practica apostolatul !

    PS. Dar nu reuseste sa ne convinga, ceea ce dovedeste ca toti ratatii dintr-o profesie se apuca sa ii invete pe altii cum sa o practice !

  13. Romania universitara in secolul XXI

    Cazul Facultatii de Jurnalism reflecta „spiritul universitar” romanesc. 25 lei pe ora la nivel academic? Pai daca atata primesc cei care predau la Jurnalism, si nu numai, atunci este evident dezastrul care exista in lumea noastra academica.

    Insa, profesorii titulari cat castiga? Caci acestia nu sunt platiti pe ora precum profesorii de la „periferie” adica cei care lucreaza pe baza de contract cu cateva ore pe saptamana.

    Si aici, ca si in strainatate, exista nucleul profesorilor titulari, pe de o parte, si „periferia”. Astfel decanul vorbeste de a 2-a categorie. Insa prima tot 25 lei/ora primeste?

    Lumea academica din Romania, in general, si de la SNSPA/Bucuresti, pe de o parte, respectiv FEAA si Filosofie si Stiinte Social-Politice/Iasi, pe de alta, in trecutul recent, in particular, este viciata, in mare parte. Mentalitatea si personalitatea celor implicati, logistica si infrastructura existenta, relatiile interumane, comunicarea si dotarea/resursele…toate acestea sunt cateva din marile „capitole”-problema.

    Istoric vorbind, Romania a fost si a ramas bizantinizata, la propriu, in pofida accesoriilor high-tech gen laptop, celular, software, etc. indiferent ca vorbim despre politica, invatamant, economie, societate, etc.

    La nivel structural universitar se pot remarca unele aspecte precum:

    1/ Mentalitatea, etica si moralitatea unor profesori, studenti si staff administrativ este vetusta si extrem de nociva. Aici se remarca dublu standard, atitudinea de proskynesis (prosternare – Bizant), „kiss the hand that feeds you”, nepotismul, slugarnicia student-profesor, povara ierarhiei, etc.

    Fie ca unii dintre profesori au peste 55-60 de ani si aplica modelul stalinist de comportament, fie ca altii doresc anumite „avantaje competitive”, adica beneficii, pentru a-l/o avea drept conducator de masterat/doctorat, fie ca altii doresc ca tu studentul/a sa muncesti pentru proful/a tau, fie ca cineva din staff nu te place daca faci cateva remarci obiective si sustenabile, etc. Toate acestea sunt vizibile cu ochiul liber.

    Intr-un cuvant, mentalitatea academica romaneasca ramane bizantina, adica, foarte mult ierarhizata, autocrata, rigida si impermeabila. Sistemul nu poate respira si se ventileaza cu greu din cauza mentalitatii, de altfel, un element „soft”.

    2/ Lipsa calitatii actului predarii

    Este usor, in timp, sa-ti dai seama care prof/a are consistenta si care nu, adica cel/cea care are know-how-ul si expertiza necesara in domeniul sau. Fara fitze/figuri si proiectarea unei imagini de vedeta universitara (spre ex., cei care se intorc din strainatate si epateaza cu frecvente cuvinte in engleza/franceza/germana; asta nu inseamna ca uneori nu se pot folosi unii termeni precum „biased” in cercetare).

    In plus, imaginea proiectata si „grupul” din care faci parte isi spune cuvantul, cu alte cuvinte apartenanta la una din „castele interioare”. Cat conflict exista intre asemenea grupari intra-universitare!

    Persista fragmentarea academica: ce-i al meu, e numai al meu (manual, carte, logistica, infrastructura, resurse financiare, etc.) si grupul meu e numai al meu. Suspectii sunt cei care nu apartin nimanui.

    Mai mult, numeroase „fosile academice” care se cred mici dumnezei, ceea ce se cunoaste drept „petty tyrants”, care promoveaza „iobagia universitara” – studentul/a lucreaza efectiv pentru profesorul coordonator, au reusit sa ramana in sistem. Aici se poate vorbi despre cei care, spre ex., predau Materialism Dialectic ante-’89 si recent predau Studii Europene. Cel putin la nivel de masterat/doctorat.

    Aceeasi atitudine vine si din partea staff-ului administrativ. Studentul/a nu are un cuvant de spus si nu isi poate cere dreptul (care ii este incalcat)! Desi se poate ajunge la Comisia de Etica sau Rectorat, acestea nu pot rezolva situatia fie o tergiverseaza.

    In plus, nu exista genul de evaluari anonime din partea studentilor care sa reflecte activitatea profilor, pe baza carora cel/a care preda sa ramana in continuare sau nu. Studentul nu are autoritatea de a face recomandari desi universitatea este „centrata” pe student/a.

    3/ Mediocritatea unor studenti tocmai datorita lipsei unui examen de admitere care, de fapt, duce la frustrarea profesorilor (in ciuda salariilor ridicate pe care le au in baza taxelor percepute). Asta nu inseamna ca nu exista si studenti capabili.

    Admiterea se face pe baza unui dosar. Insa media luata in considerare poate duce in eroare in cazul a doi candidati amandoi la buget. Unul vine din mediul rural, altul din cel urban. Primul e si normal sa ia note mai mari in conditiile in care si calitatea invatamantului este mai slaba. Un 10 la tara inseamna un 7 la ora. Astfel, primul intra la buget si seamana haos fara sa plateasca nimic, iar al II-lea plateste anual o taxa desi poate are mai multe cunostinte decat cel dintai.

    Nivelul de cunostinte al studentilor a scazut mult. Examenul de admitere ante-’89 mai tria dintre candidati. Cine e de vina? Sistemul pre-universitar, profesorii dar si elevii/parintii?

    Unii spun ca si in occident e la fel, cel putin la nivel de masterat si doctorat. Da, insa acolo trierea candidatilor se face pe baza unor eseuri. Acestea sunt cheia.

    4/ Logistica si infrastructura existenta nu permite cercetarea autentica si comprehensiva. Fara resurse financiare adecvate (nu cei 25 lei/ora) nu exista calitate si originalitate. Dupa cum nu exista nici libertatea universitara de a crea, cerceta si disemina.

    In Germania anului 2007 guvernul federal a sprijinit cca 10-15 universitati de cercetare printr-un ajutor financiar de cca 1.8 miliarde euro. Sau exista acel parteneriat universitate-corporatie. Sau in SUA exista donatii de la diverse corporatii si internship-uri in diverse institutii.

    In Romania cum sprijina guvernul si parlamentul invatamantul superior, in principal? Ce parteneriate exista? Tara noastra sufera de inflatie parlamentarea – numarul lor se apropie de cel din Congresul american sau Parlamentul canadian desi tara noastra are putin peste 230.000 km2, comparativ cu a doua tara din lume. Si atunci? Si iata sursa „marasmului universitar” = coruptia politica in baza acelor peste 500 de parlamentari, numar ce a crescut din ’90, la o tara ca a noastra (acesta este alt subiect de discutie).

    Cateva calculatoare sau carti mai recente in diverse limbi straine nu inseamna ca universitatile noastre sunt performante. Mai mult, schimburile inter-universitare de studenti si profesori si bursele existente in UE nu inseamna ca noi deja suntem performanti.

    Aici se poate mentiona si plagiatul. Astfel, in conditiile de mai sus, e si „normal” ca studentii sa plagieze. Conducatorul/oarea lor fie ca a plagiat si el/ea, fie ca nu exista resurse financiare de a accesa izvoarele de cercetare din alte tari, fie ca nu exista volumul stiintific de cercetare la care sa ai acces aici in tara.

    5/ Imaginea falsa pe care se doreste a fi proiectata, cosmetizata si hranita cu mare grija

    Cu cat cineva publica mai mult (plagiind sau nu), cu atat acea persoana are un super-ego hranit in mod artificial. Aceasta se vede in comportament si relatiile inter-umane. Insa acea persoana nu este singura. Si, astfel, cercul se largeste.

    Este greu sa fii mare insa sa ramai om. Omenia in lumea academica este pe cale de disparitie.

    Ne mai intrebam de ce sunt probleme structurale (profunde) in sistemul universitar din tara?

  14. Tovarase decan al Facultatii de Jurnalism, inteleg din afirmatia dvs. ca predati de 25 de lei/ora, ca atat sunteti platit.
    Deci, ati putea mai mult, daca ati fi platit mai mult.
    Concluzia este ca va bateti joc de profesie si de studenti si ca nu va meritati locul nici ca sef al profesorilor si nici ca profesor de jurnalism. Totul se rezuma la dvs. la bani. Halal sa va fie.

    • Cu suma asta sunt platiti fraierii care accepta sa predea „la plata” cu ora – in principal doctoranzii si cei rugati sa tina ore pentru ca sunt „faimosi”, care pot adauga apoi, frumos, in CV ca predau la „Universitatea Bucuresti”.

  15. La fjsc mi-a fost dat sa vad oameni stand in genunchi si bajbaind dupa o cheie, aruncata dupa grilajul unde este cancelaria. Explicatia data era ca exista o singura cheie pt a intra in cancelarie. Deci despre ce lifturi functionale vorbim cand facultatea nu poate asigura chei pt toti profii? Oricine intra in contact cu fjsc simte in scurt timp atmosfera comunistoida. De tipul, m-am inconjurat de yesmeni incompetenti si nu mai reusesc sa vad realitatea, sa vad subdezvoltarea facultatii si sa inteleg nemultumirile, nu sa le resping superficial, ca in reactia decanului. La fjsc veti intalni profesori care urla fara nicio jena la studenti si chiar ii ameninta, oameni incapabili sa comunice coerent notiunile pe care le predau si supraexcitati de imaginea personala.