Deceniul baronilor. Cum și-a sacrificat România dezvoltarea pe mâna PSD

2019 se anunță încă un an pierdut pentru dezvoltarea României, la fel ca anul Centenarului, la fel ca ultimii șase ani cu PSD la putere. Guvernul și coaliția pregătesc noi creșteri de salarii la bugetari, creșteri de pensii, dar zero investiții care să aducă plus-valoare în economie. Un alt indiciu al ratării șanselor: la trei ani de la dezastrul din Colectiv, investițiile în secțiile de arși sunt minime, statul controlat cap-coadă de PSD e la fel de neajutorat.

Sudul și estul țării sunt izolate de vest și de Europa din cauza infrastructurii, marile proiecte sunt ucise din fașă. Piața muncii a ajuns la punctul de rupere din cauza taxării inflexibile, companiile se sufocă fără forță de muncă și fără drumuri pe care să își transporte produsele, sistemul de educație nu mai produce suficientă resursă.

În schimb, baronii locali și bugetarii se dezvoltă armonios și consumă majoritatea resurselor statului. Au fost șase ani de stagnare pentru România, fix după ce guvernul Boc pusese ordine în finanțele publice prin eliminarea pensiilor speciale, interzicerea cumulului pensie – job la stat și stăvilirea angajărilor la stat. Anul viitor intrăm în al șaptelea an de guvernare pesedistă, cea mai lungă perioadă în care un partid s-a aflat la putere și nu mai poate recurge la greaua moștenire pentru a-și explica neputința.

2013 a fost primul an în care PSD a rupt echilibrul. Sub presiunea baronilor înfometați de prea multă Opoziție, Victor Ponta a acceptat tăierea banilor de la marile investiții și canalizarea spre podețe, drumeaguri și sute de mici proiecte din care baronii și-au tras partea lor însemnată. A ”beneficiat” și de sprijinul unor miniștri catastrofali, precum Dan Șova, care a distrus și bruma de proiecte rămase în lucru.

Dacian Cioloș nu a apucat să schimbe nimic în 2016 din acest sistem construit pentru baroni. Nu a schimbat nimic din bugetul construit de PSD, nu i-a deranjat cu nimic pe Liviu Dragnea și prelungirea acestuia din guvern, Vasile Dâncu.

Guvernele succesive moșite de Liviu Dragnea au dus stagnarea la apogeu. Dependent de baronii pe care îi manevrează cu biciul și zăhărelul, Dragnea a împărțit banii din buget după nevoile lor și ale PSD, nu ale societății. Proiectele mari de investiții au tot fost amânate și schimbate până când au adus-o la exasperare și pe Corin Crețu, comisarul european susținut fix de PSD.

Conștient că fondurile europene aduc pericolul transparenței, fix ca în dosarul Teldrum, Dragnea – sfătuit de Darius Vâlcov – a inventat fantasma proiectelor public-privat, o struțo-cămilă care a amânat suplimentar proiecte abia convenite (cazul autostrăzii Comarnic – Brașov). E o soluție nefezabilă dintr-un simplu motiv: PPP-urile se bazează pe încrederea totală între partenerul public (firmă) și stat, or așa ceva nu prea există în România.

PSD a făcut un singur lucru bun în ultimii doi ani: a crescut salariile medicilor, asistentelor și profesorilor, confruntat cu exodul masiv și depopularea spitalelor și școlilor. Problema e că majorările s-au pierdut în marea de creșteri salariale date fără discernământ la toți bugetarii, indiferent de performanțe și eficiență. Așa au ajuns să beneficieze de salariile uriașe mii de pile de partid, neamuri și amante, lipitori de afișe recompensați cu un post călduț. O altă problemă e că investițiile în actul de educație și actul medical au rămas în urmă; nimeni nu face educarea profesorilor în acord cu noile cerințe.

În materie de investiții majore, anii 2017 și 2018 au adus o avalanșă de promisiuni, dar bilanțul din teren e catastrofal. Nici o mare investiție inaugurată, nici măcar începută. Toți banii se scurg tot înspre baroni și firmele lor hrăpărețe, plus clientela de partid de la vârf.

2019 se anunță chiar mai rău. Un an electoral în care urmează creșterea cu 25% a salariilor bugetarilor și creșterea fondului de pensii cu 8,4 miliarde de lei prin noua lege a pensiilor de la 1 septembrie 2019. Ca să mai facă rost de niște bani la buget, guvernul PSD-ALDE pregătește creșterea salariului minim (spre disperarea mediului privat), dar și majorarea accizelor.

O problemă suplimentară e scăderea consumului și încetinirea evidentă a creșterii economice, ceea ce va complica suplimentar misiunea de împărțire a banilor. Datele statistice arată o scădere timp de trei luni consecutiv a tranzacțiilor imobiliare (iulie, august, septembrie), ceea ce va antrena încetinirea pieței de construcții.

Constrânși să rămână în interiorul țintei de deficit de 3% din PIB și sub presiunea încă unui val de creșteri de pensii și salarii, PSD-iștii vor sacrifica, pentru încă un an, investițiile. Perspectiva anului 2019 e horror: încă un an pierdut, un an în care pomenile electorale vor curge, salariile bugetarilor și pensiile vor mânca și bruma de bani rămași la buget. Încă un an în care sute de mii de români vor pleca din țară ca din calea ciumei, conștienți că PSD le macină lent anii și viața.