Decizie cu implicații majore în SUA: California ar putea deveni primul stat american care să acorde despăgubiri pentru sclavie

Problema delicată a acestor compensații a revenit în discuție în Statele Unite în ultima perioadă, în contextul protestelor anti-rasism și împotriva brutalității poliției care au urmat morții lui George Floyd, un afro-american ce a murit pe 25 mai în timp ce se afla în custodia poliției din Minneapolis (Minnesota), după ce un ofițer alb a îngenuncheat pe gâtul său pentru mai mult de 8 minute. Valoarea estimată a compensațiilor diferă, mergând de la sute de miliarde de dolari până la 6,4 triloane sau chiar pâna la 14 trilioane de dolari (un trilion = un miliard de miliarde – n. red.). Potrivit sondajelor, cei mai mulți dintre americani nu sunt de acord cu acordarea acestor despăgubiri.

Legea semnată de guvernatorul Newsom creează un grup de lucru format din nouă membri pentru a veni cu propuneri privind modul în care statul ar putea oferi despăgubiri americanilor de culoare, ce formă ar putea lua aceste reparații și cine ar fi eligibil să le primească.

„Nu este vorba doar de California, ci de a avea un impact în restul țării,” a declarat Newsom la câteva momente după semnarea proiectului de lege în timpul unei ceremonii difuzate pe canalul său de YouTube.

Newsom va numi cinci membri ai grupului de lucru. Ceilalți patru membri vor proveni din Legislativul din stat, câte doi numiți fiecare de liderii Senatului și ai Adunării statale. Legea precizează că grupul de lucru trebuie să includă cel puțin două persoane din „organizații majore ale societății civile și de acordare de despăgubiri” și cel puțin o persoană din mediul academic care este expert în drepturi civile.

Grupul de lucru trebuie să aibă prima reuniune nu mai târziu de 1 iunie 2021 și trebuie să prezinte recomandările sale legislativului din stat la un an după prima sa ședință.

California și sclavia

Legea nu limitează reparațiile la sclavie, deși solicită grupului de lucru să acorde o atenție specială americanilor de culoare care sunt descendenți ai sclavilor.

Jurnaliștii de la Associated Press, care au relatat despre acest subiect, au precizat că statul California nu a avut niciodată un sistem de sclavie aprobat sau recunoscut de guvernul local. California a intrat în Uniune în 1850 ca stat liber, după descoperirea unor zăcăminte uriașe de aur în munții Sierra Nevada. Dar statul a permis ca albii care dețineau sclavi să poată să-i ducă în California. Legislativul din Golden State, așa cum este cunoscut acest stat din regiunea pacifică a Americii, a adoptat inclusiv o lege prin care arestarea sclavilor fugari și returnarea lor către proprietarii de drept erau considerate legale.

„California s-a împăcat cu multe dintre aceste probleme, dar încă nu s-a împăcat cu rolul său în sclavie,” a declarat Shirley Weber, o democrată din San Diego reprezentantă în Congresul local, care a inițiat proiectul de lege.

AP precizează că legea nu afirmă explicit că reparațiile trebuie să fie plătite în numerar. Alte opțiuni ar putea include iertarea împrumuturilor studențești și plata pentru proiecte de lucrări publice sau formare profesională. Agenția de presă reamintește că, în iulie, Consiliul Municipal din Asheville (Carolina de Nord) a aprobat despăgubiri pentru descendenții sclavilor sub forma unui angajament de a face investiții în zonele în care negrii se confruntă cu decalaje semnificative.

Un subiect delicat

În Statele Unite s-a vorbit despre acordarea de compensații pentru sclavi și descendenții acestora încă din timpul Războiului Civil, în urmă cu mai bine de un secol și jumătate. În principiu, acordarea de despăgubiri este procesul prin care guvernul american își cere scuze și oferă compensații celor afectați de sclavie și de moștenirea ei. Argumentul de bază al mișcării care susține acordarea de reparații este că bogăția Americii a fost construită pe spatele muncii sclavilor negri și că americanilor de culoare li s-a refuzat în mod sistematic accesul la această bogăție.

O inițiativa legislativă în Congresul de la Washington afirmă că 4 milioane de africani și descendenții lor au fost înrobiți în Statele Unite și în colonii. Primii sclavi africani au ajuns pe teritoriul american în urmă cu 400 de ani, iar sclavia a durat pâna în 1865, după adoptarea celui de-al Treisprezecelea Amendament la Constituția SUA.

Deși ideea compensațiilor a existat încă din timpul Războiul Civil, actuala dezbatere despre reparații a fost readusă în conversația populară națională în 2014, când jurnalistul Ta-Nehisi Coates a scris un articol provocator în revista The Atlantic, intitulat „The Case for Reparations,” argumentând că reparațiile financiare ar conduce la o „evaluare națională ce ar duce la reînnoirea spirituală”.

În 2016, the Movement for Black Lives, o coaliție de zeci de grupuri care activează în domeniul justiției rasiale, a inclus despăgubirile în platforma sa politică.

Mai recent, apelurile online pentru despăgubiri au fost determinate de o mișcare de masă a activiștilor negri care pledează în mod specific în numele descendenților americani ai sclaviei (American descendants of slavery sau ADOS).

Înainte ca moartea lui George Floyd să relanseze subiectul, acesta a apărut intermitent în timpul dezbaterilor prezidențiale din Partidul Democrat din 2020, cu foștii candidați Kamala Harris, Elizabeth Warren și Julián Castro exprimându-și sprijinul pentru această inițiativă în diferite grade. Aceasta mai ales în condițiile existenței unui decalaj rasial major în ceea ce privește bogăția în SUA, care arată că gospodăria albă este în medie de 10 ori mai bogată decât cea neagră.

Într-un articol de anul trecut din New York Times se preciza că bogăția medie pentru gospodăriile albe este de 171.000 de dolari față de 17.600 de dolari pentru gospodăriile negre.

După moartea lui Floyd, legislaturile din Texas, New York și Vermont au luat în considerare studierea reparațiilor, dar niciuna nu a adoptat deocamdată măsuri concrete.

În Congresul de la Washington, Sheila Jackson Lee, o democrată care reprezintă statul Texas în Camera Reprezentanților, este sponsorul principal al unei rezoluții (Resolution 40 sau HR 40) prin care se solicită o comisie de studiu pentru acordarea de reparații financiare. Inițiativa ei se bazează pe o promisiune guvernamentală făcută după Războiul Civil legată de acordarea a 40 de acri și un măgar pentru circa 40.000 de foști sclavi, o promisiune care nu a fost îndeplinită.

Legislația HR40 instituie o comisie care ar realiza o revizuire extinsă a sclaviei și ar dezvolta propuneri de compensații. Pe lângă faptul că ar examina ce s-a întâmplat din secolul al XVI-lea și până după Războiul Civil, comisia va studia „efectele negative persistente ale instituției sclaviei” și efectele sale „asupra afro-americanilor în viață și asupra societății din Statele Unite.”

După un an, grupul de 13 membri ar lua în considerare programe pentru „anularea rănilor sclaviei” și ar planifica modul în care guvernul Statelor Unite și-ar putea cere scuze pentru „săvârșirea de încălcări grave ale drepturilor omului și a crimelor împotriva umanității realizate împotriva sclavilor africani și a descendenților acestora.”

HR 40 a fost introdusă în mod repetat în Camera Reprezentanților de către fostul congresman John Conyers timp de aproape trei decenii, însa nu a fost niciodată adoptată. Este important de precizat, Congresul de la Washington poate adopta o astfel de legislație.

Care ar fi valoarea compensațiilor

Acestea sunt estimări variate, mergând de la sute de miliarde la 6,4 trilioane de dolari și pâna chiar la 14 trilioane de dolari.

Câțiva economiști au încercat să calculeze întreaga datorie economică a sclaviei și a așa-numitului sistem de legi Jim Crow, dar rezultatele sunt doar estimative, a scris People. Larry Neal, de la Universitatea din Illinois, a calculat că doar salariile datorate între 1620 și 1840 au însumat până la 1,4 trilioane de dolari la nivelul din 1983. Alți economiști au calculat că discriminarea de muncă între 1929 și 1969 a costat angajații negri o sumă suplimentară de 1,6 trilioane de dolari. În total, 3 trilioane de dolari, fără a se lua în calcul inflația și dobânda. Iar dacă se împarte suma respectivă la 43,8 milioane de americani negri, conform celui mai recent recensământ din SUA, asta înseamna aproape 63.000 de dolari pentru fiecare bărbat negru, femeie și copil din Statele Unite.

Unul dintre cei care au cerut acordarea de despăgubiri a fost co-fondatorul canalului de televiziune BET, Robert L. Johnson, care a vorbit de despagubiri financiare de 14 trilioane de dolari.

Într-o declarație de presă publicată după moartea lui Floyd, Robert L. Johnson a afirmat: „Este prea mult să ceri 14 trilioane de dolari pentru răscumpărarea a mai mult de 200 de ani de sclavie brutală, discriminare socială și economică sponsorizată de facto și de jure de guvern, precum și pentru trauma emoțională permanentă provocată americanilor de culoare, care au fost forțați să creadă într-o ipocrită și neîmplinită promisiune că toți oamenii sunt creați egali?”

Co-fondatorul postului BET (Black Entertainment Television) a inclus în comunicatul său de presă un link către un studiu care pledează pentru suma de 350.767 de dolari pentru fiecare persoană de culoare din Statele Unite. Johnson a susținut că acest lucru s-ar putea face prin acordarea de plăți directe în numerar în următorii 10-20 de ani.

Johnson a spus că acești bani sunt necesari pentru a reduce inegalitatea rasială sistemică rezultată din istoria sclaviei în America.

În ceea ce privește felul în care ar putea fi acordate aceste despăgubiri, acesta nu este clar. Unele voci, cum este cea a Mariannei Williamson, fosta candidată democrată pentru Casa Albă, au propus ca afro-americanii să primească plăți de 10 miliarde de dolari anual timp de zece ani, cu o varintă mai ambițioasă care să prevadă un buget de 500 de miliarde de dolari destinat acestor plăți.

Mai mulți experți au vorbit despre faptul că oferirea doar de bani nu este o soluție indicată, ei propuând un „portofoliu de reparații: o combinație de plăți individuale și o serie de propuneri precum bonuri pentru construirea de active financiare, asigurare medicală gratuită sau educație gratuită la universitate pentru studenții negri sau un fond financiar exclusiv pentru americanii de culoare.”

Unii democrați au vorbit de crearea unor programe universale de ajutorare a comunităților de culoare, în timp ce, de exemplu, senatoarea Elizabeth Warren a făcut mai multe propuneri, între care American Housing and Economic Mobility Act, iar senatorul Cory Brooker a propus crearea unui cont de economii pentru fiecare copil de culoare.

Susținătorii acordării de despăgubiri se referă la o serie de programe anterioare  prin care au fost acordate despăgubiri: cele instituite de Germania pentru a compensa victimele Holocaustului, de Africa de Sud pentru a compensa victimele apartheidului, de SUA pentru a compensa victimele internării japoneze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de statul Carolina de Nord pentru a compensa victimele programelor sale de sterilizare forțată de la mijlocul secolului XX, de către guvernul federal pentru a compensa victimele experimentului Tuskegee și de Florida pentru a compensa victimele revoltelor Rosewood din 1923.

De exemplu, în 1988, președintele Ronald Reagan a semnat o lege care a autorizat acordarea de 20.000 de dolari la pentru mai mult de 100.000 de americani de origine japoneză care au fost încarcerați în lagăre aflate pe teritoriul SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Guvernul german a plătit zeci de miliarde de dolari de-a lungul anilor supraviețuitorilor evrei ai Holocaustului (doar în 2019, suma plătită de Germania a fost de peste 500 de milioane de dolari la nivel global). Berlinul a acordat mai mult de 7 miliarde de dolari Israelului, dar în mare măsură s-a axat pe furnizarea de compensații individuale supraviețuitorilor Holocaustului. Acesta ar fi, în opinia experților, cel mai apropiat program de acordare de despăgubiri pentru descendenții sclavilor din SUA.

În sfârșit, în ceea ce-i privește pe americani, majoritatea nu văd rostul compensațiilor pentru sclavie. Doar 29 la sută dintre cetățenii SUA au fost de acord că guvernul federal ar trebui să plătească reparații în numerar, potrivit unui sondaj Associated Press din 2019. Doar 46 la sută au considerat că guvernul ar trebui să ofere scuze formale pentru sclavie.

Un sondaj Business Insider din martie 2019 a constatat că aproximativ 25% dintre americani ar favoriza acordarea de „compensații financiare și asistență guvernamentală” descendenților sclavilor. Ancheta a indicat că 54% dintre liberalii americani sunt de acord cu aceste despăgubiri.

Cu trei ani înainte, în 2016, un sondaj Marist a indicat că aproape 7 din 10 americani, inclusiv peste 80 la sută dintre adulții albi, s-au opus acordării de banii urmașilor sclavilor. 

Unii americani cred că guvernul SUA nu își poate permite să plătească reparații. Alții susțin că aceste compensații constituie încă un program guvernamental de ajutor inutil, care descurajează comunitățile negre sărace să iasă singure din starea în care se află.

Surse: AP, BBC, YouTube