Decizie de o duritate fără precedent a Curții Constituționale din Germania care pune sub semnul întrebării unul dintre pilonii fundamentali ai UE

Presa europeană încearcă să descâlcească decizia de ieri, marți, a Curții Constituționale germane (Bundesverfassungsgericht, “ curtea din Karlsruhe”) de a se împotrivi Curții Europene de Justiție (CEJ) și Băncii Centrale Europene (BCE) și de a cere BCE să-și justifice politica de cumpărare a datoriilor țărilor membre , scrie ziaristul Dan Alexe într-o analiză publicată de Europa Liberă.

În Franța, Libération scrie despre un verdict de o brutalitate nemaivăzută. Este prima oară că are loc o asemenea ciocnire instituțională frontală, dar ea vizează esența însăși a UE: este vorba de independența Băncii Centrale Europene (BCE) și de faptul că dreptul comunitar primează, tehnic, asupra dreptului național. CEJ decisese în 2018, tot la cererea insistentă a judecătorilor germani, că ceea ce face BCE, care e independentă de intervenția guvernelor, este conform dreptului UE. Decizia a fost acceptată de toate țările membre, mai puțin de Germania. Acum, aceiași judecători germani contestă acest lucru sau, cel puțin, cer explicații, dar asta pune în pericol fundațiile UE și viitorul monedei comune, euro.

Simultan, judecătorii din Karlsruhe au dat BCE, dar și Băncii Centrale germane (Bundesbank), trei luni timp în care vor trebui să se pregătească să explice în ce fel obligațiunile europene (eurobonds) sunt legale iar emiterea lor respectă separarea instituțiilor și nu face BCE dependentă de sfera politicului. Argumentul euroscepticilor aflați la origine a plângerii este acela că BCE nu poate deține mai mult de o treime din datoria țărilor membre în UE.

La München, Süddeutsche Zeitung numește asta un verdict existențial, dar este de acord că judecătorii Curții Constituționale au făcut bine să acorde acest răgaz și să caute să vadă dacă nu cumva economicul se amestecă cu politicul. În schimb, cum o explică în Italia Corriere della Sera, verdictul tribunalului german pune în pericol întregul echilibru instituțional care le permitea statelor să întrevadă ieșirea din criză așteptând să poată beneficia de o ușurare a jugului financiar.

El Pais, în Spania, amintește de altfel că programul de cumpărare a datoriilor țărilor din zona euro a fost inițiat de un italian, de către precedentul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Monti.

Citește tot articolul pe Europa Liberă