Degradare accelerată și fără precedent a democrației în regimul Iohannis-Ciucă. România e redusă la tăcere, PNL se PSD-izează rapid

Sub conducerea tandemului Iohannis – Ciucă, PNL s-a transformat rapid într-un partid cu reflexe autoritare, similar cu PSD-ul lui Dragnea. Intervenții brutale în justiție, complicitate cu serviciile secrete invitate să scrie legi, amuțirea presei, minciuni pentru Bruxelles, sufocarea economiei – toate sunt ingredientele unui regim extrem de periculos, care elimină orice instrument de checks and balances. Și o face cu sprijinul PSD, bucuros și el să înlăture cu mâna altuia orice piedică în calea marelui jaf al celor 80 de miliarde de euro.

Nicicând în ultimele două decenii nu a fost democrația din România într-o situație mai delicată decât azi. Și o spun conștient de greutatea enunțului. Cumva, societatea românească a știut mereu să creeze anticorpi, să respingă în ultimul moment derapajele autoritariste, să facă zgomotul normal într-o democrație.

Acum însă, miza financiară a furtului din banii publici e fără precedent. În următorii 7 ani, România are la dispoziție 80 de miliarde de euro fonduri europene (fondurile clasice și PNRR) și alte miliarde din bugetul național. Miza aceasta, a furtului nepedepsit, unește PSD și PNL într-o coaliție ce funcționează deocamdată fără mari fisuri și care amenință să transforme România, cu aprobarea președintelui Iohannis, într-o democrație fake, o societate controlată de facto de un partid unic (cu două nume) și serviciile secrete.

Iată cele mai îngrijorătoare semnale ale derapajului anti-democratic continuu:

– Amuțirea presei, aproape in corpore. Plătite cu zeci de milioane de euro din bugetele PSD și PNL, dar și prin alte contracte publice, marile trusturi de presă pur și simplu nu mai abordează marile teme interne. Este o tăcere pe care nu am trăit-o nici sub Năstase, nici sub Băsescu ori Dragnea, când tot timpul existau voci de opoziție. Cu câteva mici excepții, presa nu mai e presă, ci propagandă. Dar cel mai grav este că presa este plătită să tacă, să treacă sub tăcere, să ignore, să se uite în altă parte (plagiatul lui Ciucă, legile siguranței naționale).

– Intervenții brutale în actul de justiție. G4Media a arătat într-o serie de articole cum analiza plagiatului premierului Ciucă a fost blocată mai întâi de Parchetul General, apoi de un judecător apropiat de PNL și fost coleg de masonerie cu purtătorul de cuvânt al guvernului

– Subordonarea efectivă a unor judecători față de puterea executivă. Unul dintre motivele pentru care judecătoarea Ionela Tudor de la Curtea de Apel București a suspendat analiza doctoratului premierului Ciucă a fost ”nevoia de stabilitate în conducerea executivă a statului”. Este fără precedent, din comunism până acum, ca un judecător să se pună explicit, public, în slujba unui premier și nu în slujba adevărului juridic

– Disprețul față de integritate. Nicolae Ciucă nu a avut nicio problemă din cauza acuzațiilor de plagiat, ba chiar a fost ales între timp președintele PNL. Și asta la ordinul președintelui Iohannis, autorul ipocriziei numite ”România Educată”

– Aducerea efectivă a serviciilor secrete la masa deciziei. Însuși premierul Ciucă a recunoscut că serviciile secrete și-au scris singure noile proiecte de legi, proiecte dezvăluite de G4Media și care ar suspenda de facto orice control civil asupra SRI și SIE și le măresc semnificativ puterile. Militarizarea e tot mai accentuată la vârful administrației, iar unii observatori străini compară situația din România cu cea din Mexic

– Atacurile autorităților la jurnaliști incomozi și la sursele acestora. Șirul de abuzuri crește pe zi ce trece, de la Emilia Șercan la jurnalistul Alin Cristea din Brăila. Președintele Iohannis însuși a amenințat sursele G4Media pe tema legilor securității, iar o judecătoare din Iași i-a cerut ziaristului Gabriel Gachi să își dezvăluie sursele

– Atacurile la adresa libertății economice. Incapabili să înțeleagă ceva din economie, necum să producă soluții adecvate la criza energiei și la inflație, liderii PSD-PNL au lansat tema falsă a ”speculanților” și au trecut legi prin care urmăresc suspendarea legilor pieței..

– Tentativa de desființare a instituției avertizorului de integritate. Aceasta este opera lui Marcel Ciolacu, care i-ar fi cerut explicit Laurei Vicol să opereze în legea existentă modificări care să o facă inoperabilă. Vicol nu a acționat din proprie inițiativă, ci a avut toată susținerea șefilor coaliției. Avertizorul de integritate este indispensabil unei societăți libere, el are rolul de a atrage atenția presei ori instituțiilor de control asupra derapajelor grave ale autorităților. Atenție: atacul a venit chiar în ziua în care comisarul european, Vera Jourova, era la București, una dintre temele sale majore de discuții fiind chiar avertizorul de integritate.

– Atacul la Curtea de Conturi prin prevederi care ar face instituția să dea îndrumări și opinii înainte de actul de control, cu miza de a proteja instituțiile beneficiare de controalele ulterioare.

– Control total asupra procurorilor, prin numirea unor procurori-șefi obedienți, care nu deranjează puterea executivă, dar și prin păstrarea SIIJ, sub un alt nume

– Anihilarea parchetelor. În afară de cazul Chesnoiu, fostul ministru al agriculturii acuzat de abuz în serviciu, DNA și parchetele nu  pot pune pe masă un caz relevant.

– Înșelarea partenerilor strategici prin dublu discurs. Eforturile de a păcăli Comisia Europeană pe tema justiției sunt tot mai mari, cu speranța ridicării MCV. Realitatea ne arată că de la așa-zisa desființare a SIIJ și până la mimarea reformei, ministrul Cătălin Predoiu a făcut în cele din urmă jocul borfașilor de partid, fără nicio preocupare pentru justițiabilii simpli și pentru justiție

– Recursul la populism economic, specific regimurilor autocrate. Munți de bani aruncați în măsuri îndoielnice, urmate de atacuri voalate la companiile multinaționale și promisiuni de suprataxare a ”bogaților”

Cum am ajuns la această degradare fără precedent a instituțiilor democratice și a statului de drept? Prin abdicarea totală a președintelui Iohannis de la promisiunile din cele două campanii electorale. Garantat de Dan Voiculescu în 2009, Iohannis s-a dovedit cel mai mare impostor al politicii românești, un uzurpator al votului reformist.

Scriam în februarie 2020 că ”Pax Iohanniana, pe cale să se aștearnă și la nivel central, e modus operandi al unui operator politic redutabil, căruia încep să îi iasă tot mai multe mișcări”. S-a dovedit corect, din păcate. Pe modelul de la Sibiu, ajutat acum și de serviciile secrete, Iohannis a obținut pacea totală în societate, a amuțit presa cu bani, a cointeresat PSD la putere oferindu-i acces la resurse, a distrus opoziția, a făcut nefuncționale instituțiile de control.

Cheia de boltă a acestei construcții e coaliția cu PSD, un partid care stă și el cu gândul doar la cei 80 de miliarde de euro. Fără social-democrații lui Ciolacu, tot acest edificiu devine mult mai instabil. De aceea, pentru Iohannis războiul din Ucraina a fost oportunitatea perfectă de a forja o coaliție PSD-PNL, prezentată public drept singura capabilă să ofere stabilitate într-un astfel de moment critic.

”Stabilitatea politică” și ”sobrietatea guvernării” sunt cuvintele-cheie folosite Klaus Iohannis și Nicolae Ciucă la fiecare ieșire publică. Fără excepție. E modul în care își justifică această coaliție monstruoasă care distruge în cadență militară statul de drept și libertatea economică.

Și trusturile prietene, mai cu seamă Antena 3 și Digi24, au un rol clar în această narațiune. Chiar dacă războiul din Ucraina a intrat într-o fază stabilizată în estul și sud-estul Ucrainei, departe așadar de România, tonul adoptat zi de zi, seară de seară de cele două guri de tun ale propagandei guvernamentale e unul alarmist, catastrofic, apocaliptic chiar.

Orice telespectator are senzația de pericol iminent, de război la graniță, de situație critică. Or, dacă suntem într-o situație de securitate critică, avem nevoie de stabilitate politică, de liniște internă care să permită pregătirea pentru războiul cu dușmanul din străinătate, nu?

Cam asta induc televiziunile mogulilor plătite cu zeci de milioane de euro anual din bani publici. Și, în definitiv, nu asta ne-a spus și doamna judecătoare de la Curtea de Apel București? Să nu uităm ce a putut să scrie în motivare: ”Totodată, luând în considerare cariera profesională şi, în concret, cea politică a reclamantului, generarea unei astfel de ştiri are un impact major în credibilitatea electoratului şi a partidului, care poate să conducă la retragerea încrederii acordate, mai ales în contextul social şi politic actual, în care este nevoie de o stabilitate în conducerea executivă a statului”.

Sub umbrela acestei presupuse nevoi de stabilitate cu orice preț, PSD și PNL fac ce știu mai bine: își subordonează sectoare și domenii întregi, distrug concurența politică și economică, își aloca propriilor firme cele mai bănoase afaceri din bani publici.

Cele două partide au creat în 30 de ani o rețea mafiotă de firme care controlează domenii și teritorii. Județe întregi sunt paralizate economic de firmele baronilor, ale primarilor și consilierilor. Dacă nu cumperi pietriș ori nisip de la ei, nu poți construi nimic.

Este o atmosferă de stat capturat, în care lipsa de șanse egale devine sufocantă. Pentru românii fără proptele la PSD și PNL ori în servicii a devenit aproape imposibilă urcarea în carieră la stat sau deschiderea unei afaceri. Țara e dominată de PSD SRL, PNL SRL și SRI SRL.

În concluzie, România intră în plutonul țărilor cu manifestări autoritariste ca Polonia și Ungaria, unde derapajele democratice sunt deja sancționate de Comisia Europeană, cu o diferență majoră: autoritarismul românesc nu are ideologie, nu are lideri carismatici  și nici nu este exercitat în forță. Democrația originală a lui Iliescu de la începutul anilor 90 se transformă încet în autoritarism original, românesc, neaoș, ”pe sub masă”.