Demilitarizarea urgentă a României. Cinci pași pentru a scoate serviciile secrete din economie și politică

Pachetul de legi ale securității naționale, prezentat în exclusivitate de G4Media, a dezvăluit optica reală a serviciilor de informații. Vor imunitate totală, puteri sporite și zero control civil asupra operațiunilor lor. Tăcerea culpabilă din jurul pachetului legislativ, un cartof fierbinte în mâinile coaliției, ne indică de fapt care ar trebui să fie discuția corectă acum: limitarea puterilor discreționare de acum ale serviciilor, punerea efectivă sub control parlamentar, stoparea practicii firmelor sub acoperire.

Proiectele scrise chiar de servicii, după cum ne-a informat premierul Nicolae Ciucă, conțin prevederi abuzive, ba chiar și neconstituționale. Dan Tăpălagă le-a menționat deja și a atenționat că reprezintă cel mai dur atac la adresa fragilei democrații din România.

Ocazia este însă perfectă pentru discuția reală, cu adevărat democratică, despre ce fac deja serviciile de informații și despre cum pot fi aduse în matca normală.

Plecăm de la realitatea de necontestat că amenințările de securitate s-au sofisticat, că actualele legi sunt vechi de 30 de ani și trebuie să se modernizeze și ele. Ca atare, e nevoie ca Parlamentul să acorde noi instrumente și atribuții punctuale serviciilor de informații.

După completarea în acest sens a legislației, parlamentarii au obligația să treacă la eliminarea derapajelor constatate la serviciile de informații în ultimele decenii.

Prima temă e prezența serviciilor de informații în economie. Firmele sub acoperire, firmele foștilor ofițeri, implicarea tot mai în companiile de stat – toate acestea sunt reclamate de ani buni de mediul de afaceri și de unii angajați din administrație. Ei se plâng de distorsiunile din piețe și de lipsa șanselor egale pentru antreprenorii onești, forțați să concureze cu firme ce se bucură de protecție și de acces superior la informații.

De ce au serviciile secrete acest drept? În ce operațiuni sunt folosite aceste firme sub acoperire? Au fost firmele folosite exclusiv în operațiuni, sau au continuat să funcționeze și să producă profit pentru serviciu ori pentru unii ofițeri? Sunt întrebări la care societatea civilă și clasa politică nu au răspunsuri. Tocmai de aceea, e de datoria Parlamentului să caute soluții pentru îngrădirea ori chiar eliminarea completă a acestui privilegiu transformat în abuz. Or, pachetul de legi le întărește prezența în economie. Nu uitați că fondurile operative, adică banii cheltuiți de servicii, scapă oricărui control, Parlamentar sau al Curții de Conturi.

A doua temă majoră e controlul democratic asupra serviciilor. Modul în care funcționează acum acest control este ridicol. Comisiile parlamentare sunt acum controlate de servicii, nu invers. Și tradiționalul raport anual al șefului SRI în fața Parlamentului a devenit facultativ, potrivit noului pachet de legi. Mai mult, Parlamentul este invitat la SRI, nu mai merge șeful serviciului în Parlament.  Iar politicienii răspund cu pocnet de călcâie la micile rugăminți ale serviciilor, dovadă numărul tot mai mare de angajați în uniformă din ministere și Guvern.

Asta trebuie să se schimbe. Urgent. Serviciile de informații trebuie să revină sub controlul eficient la aleșilor. Pentru asta e nevoie de întărirea actualei legislații, prin câteva prevederi clare: raport anual al directorilor de servicii în fața Parlamentului, publicarea neîntârziată a raportului, plus dezbateri în fața comisiilor de specialitate pe marile teme care preocupă societatea. Dacă vreți exemple de bune practici, urmăriți dezbaterile din Congresul SUA.

Tema trei: durata și număr mandatelor directorilor de servicii, precum și modalitatea de demitere în caz de management defectuos, de acțiuni anti-democratice sau abuzuri de putere trebuie stabilite clar în legislație. Actualele prevederi, precum și propunerile făcute de servicii sunt fie neclare, fie de-a dreptul scandaloase.

A patra chestiune urgentă e limitarea influenței serviciilor în politică. Sub mandatul președintelui Iohannis, el însuși ajuns candidat al PNL în urma straniei retrageri a lui Crin Antonescu din 2014, serviciile secrete au ajuns la o influență fără precedent în guvern, ministere și companii de stat. Am detaliat în zeci de articole numirile de persoane apropiate de servicii la vârful instituțiilor-cheie din stat. E prea mult. Trebuie găsită o soluție pentru limitarea acestei influențe care distorsionează statul.

Esențială și e demilitarizarea serviciilor, România fiind printre ultimele țări în care angajații acestora sunt militari. De ce e nevoie de această reminiscență comunistă? De ce acești angajați ai statului nu sunt civili, de ce nu pot fi ei anchetați decât de procurorii militari? Sigur că trebuie să existe excepții, purtătorii de armă, cei care execută operațiunile anti-teroriste trebuie să rămână militari pentru eficiența misiunilor. Cred că într-o societate democratică e normal ca acești angajați să fie civili, cu drepturile și obligațiile ce decurg din acest statut.

Este profund greșită și dovedește neconoașterea funcționării democratice a unui stat abordarea potrivit căreia serviciile ar fi făcut deliberat proiecte de legi maximale ca să aibă de unde negocia. În primul rând, potrivit legilor în vigoare, serviciile n-au drept de inițiativă legislativă. Ar dori să-l aibă, potrivit pachetului de legi, dar acum procesul ar trebuie să arate cu totul altfel: Guvernul inițiază pachetul de legi, în colaborare desigur cu specialiștii din servicii, dar în nici un caz nu-l primește cu fundiță de la acestea, mută două trei virgule și taie un paragraf, după care le trimite în Parlament. Asta n-ar trebui să se întâmple.

Toate aceste dezbateri nu mai pot fi întârziate. Orice cauționare din partea partidelor politice a vreunui derapaj semnalizat de G4Media și societatea civilă în proiectele legilor securității înseamnă îngenuncherea în fața serviciilor de informații și periclitarea sistemelor democratice. Or, România nu-și mai poate permite prea mulți pași greșiți. Societatea e oricum aproape de punctul de rupere, cu elitele profesionale complet nereprezentate de politicieni și sătule de erodarea mecanismelor democratice.

Apropo de mecanisme democratice: observ că nu există nici dezbatere pe aceste proiecte legislative. Să ne înțelegem: proiectele există, au fost scrise de servicii – după cum ne-a spus chiar premierul Ciucă. Răspunde cineva pentru conținutul lor profund-antidemocratic? Decontează cineva codificarea în proiectele de legi a unor prevederi mai nocive chiar decât cele din perioada Securității comuniste? Într-o democrație, cei care au parafat, acceptat și trimis către politicieni aceste proiecte legislative ar trebui să își asume fie explicarea lor, fie retragerea, în fața evidenței că au comis o eroare profundă.