Demisia prim ministrei Elisabeth Borne, o soartă obișnuită pentru premierii celei de-a Cincea Republici Franceze, de regulă executanți ai ordinelor unui președinte atotputernic

“Stimată doamnă prim-ministră Elisabeth Borne, munca dumneavoastră în slujba națiunii noastre a fost exemplară în fiecare zi. Ați pus în aplicare proiectul nostru cu curajul, angajamentul și determinarea femeilor de stat. Vă mulțumesc din suflet”, a scris pe X (fost Twitter) președintele Emmanuel Macron.

Cuvintele frumoase nu pot ascunde faptul că prim-ministra Borne a fost pur și simplu concediată după ce a ajuns la capătul utilității sale politice pentru președintele Macron. Recenta adoptare a legii imigrației, cu mari concesii pentru opoziția de dreapta, a dat o lovitură autorității, și așa șubrede, a prim-ministrei Borne, care nu a a fost decât o executantă docilă a ordinelor șefului statului.

În favoarea ei, prim-ministra Borne poate invoca situația politică extrem de dificilă survenită după alegerile parlamentare din iunie 2022 când adepții președintelui Macron nu au reușit să obțină o majoritate absolută în Adunarea Națională. În aceste condiții guvernul Borne a fost nevoit să recurgă de 23 de ori la angajarea responsabilității în parlament pentru adoptarea unor proiecte de lege extrem de importante, cum ar fi reforma pensiilor care a scos în stradă milioane de protestatari anul trecut.

La legea imigrației, atunci când guvernul nu a mai recurs la angajarea responsabilității, proiectul a fost adoptat cu sprijinul dreptei care și-a impus numeroase amendamente, stârnind nemulțumire în aripa de stânga a susținătorilor președintelui Macron.

Nimeni nu se îndoiește că cel care a dirijat toate aceste manevre politice este președintele Macron, dar ca de obicei în ultimii 65 de ani ai celei de-a Cincea Republici Franceze factura o plătește prim ministrul, în speță Elisabeth Borne, a 25-a ocupantă a postului într-un guvern dirijat de șeful statului, care de altfel prezidează toate ședințele executivului care se țin de regulă în fiecare miercuri la Palatul Elysee.

Prim ministra Borne a rezistat în funcție mai puțin de 20 de luni, mai mult decât precedenta femeie (prima) care a ocupat postul, Edith Cresson (11 luni, 1991 – 1992) și căderea ar putea semnifica sfârșitul macronismul, acest curent politic aflat la putere din 2017, care a refuzat afilierea la stânga sau la dreapta politică, recrutând adepți din ambele aripi ale spectrului politic.

Borne provenea din Partidul Socialist, dar a fost nevoită să guverneze tot mai la dreapta – exemple reforma pensiilor și legea imigrației sub presiunea un ei opoziții de dreapta tot mai puternice, care l-au obligat pe președintele Macron, aflat la al doilea și ultimul său mandat constituțional, să preia din politice Republicanilor (LR, centru dreapta) și Reunirii Naționale (RN, dreapta populistă).

În vârstă de 62 de ani, fiică a unui supraviețuitor evreu al lagărului de exterminare de la Auschwitz, Borne a fost pusă de la început în fața unei misiuni imposibile. Ea s-a achitat de această misiune cât de bine a putut, fiind loială ocupantului Palatului Elysee, dar până la urmă a avut soarta prim-miniștrilor celei de-a Cincea Republici care, cu două excepții, nu au rezistat în funcție pe întreaga durată a mandatului prezidențial.