Demisia și ieșirea UDMR de la guvernare, singura soluție decentă pentru Kelemen Hunor / Un test major pentru premierul Ciucă și coaliția de guvernare

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a făcut din negru alb, a apărat ce nu poate fi apărat și a subminat grav autoritatea guvernului din care face parte. Vicepremierul României l-a apărat, joi, pe Viktor Orban, afirmând într-un interviu pentru Maszol, că declarațiile premierului maghiar au fost scoase din context și că ele nu sunt rasiste. „Orbán nu are nici un pic de rasism”, a mai spus Kelemen Hunor, în disonanță totală cu guvernul din care face parte și cu restul lumii civilizate.

Declarațiile care au scandalizat Europa și Statele Unite, stârnind valuri de reacții oficiale din partea liderilor de la Bruxelles și de la Casa Albă l-au lăsat rece pe liderul UDMR. Toată lumea a înțeles greșit afirmațiile lui Victor Orban despre amestecul raselor, numai Kelemen Hunor s-a prins că au fost scoase din context. Oare în ce context ar putea fi justificate următoarele fraze rostite de Orban la Băile Tușnad, sâmbătă, 23 iulie:

• ”Pentru că există o lume în care popoarele din Europa sunt amestecate cu cele din afara Europei. Aceasta este o lume de rasă mixtă. Și avem un amestec de popoare din interiorul Europei: se mută, lucrează, se mută. Deci, de exemplu, în Bazinul Carpatic, nu suntem metisi… Suntem dispuși să ne amestecăm unii cu alții, dar nu vrem să devenim rasă mixtă…”

Dacă liderul UDMR împărășește acest punct de vedere exprimat de Orban, al purității rasiale, atunci nu mai are ce căuta în Guvernul României, nici el, nici partidul său. Toți miniștrii UDMR au fost prezenți la Tușnad, nici unul nu s-a delimitat nici până azi de pozițiile rasiste și anti-europene exprimate acolo de premierul maghiar.

Aici nu este vorba despre un simplu diferend de opinii pe o temă politică oarecare. Sunt teme esențiale de politică internă și externă, care angajează până la urmă Guvernul României din care UDMR și Kelemen Hunor fac parte. Când girează ororile spuse de Orban, Kelemen Hunor angajează inclusiv poziția statului român, pe care îl reprezintă din poziția de vicepremier. El nu-l cauționează pe Orban ca simplu cetățean sau ca lider politic, ci îl apără din poziția de înalt oficial al statului român.

Astfel de mesaje angajează, prin urmare, România, nu doar UDMR și pe Kelemen Hunor. Or, ar fi o eroare majoră ca România să fie percepută la Bruxelles și la Washington drept un stat care promovează sau cauționează prin înalții săi oficiali, la nivel de vicepremier sau miniștri, discursul rasist, homofob, anti-european și, în general, narativul putinist.

Prin tăcerea lor vinovată și prin pozițiile pro-Orban într-un moment delicat, liderii UDMR au făcut o alegere clară între București și Budapesta. Ei nu doar că sunt de acord cu politica lui Viktor Orban, pusă la zid în toată Uniunea Europeană, dar o și promovează împotriva intereselor României. Trebuie spus clar: Viktor Orban predică prin tot ce spune un revizionism agresiv. Nici măcar nu mai ascunde acest lucru.

Subminează brutal înseși fundamentele UE pentru a-și justifica politicile sale revizioniste, aplaudate doar la Moscova și de propaganda lui Putin. Visează la momentul prăbușirii UE, vorbind neobosit despre decadența valorilor și eșecul construcției europene, cu speranța că va intra, eventual cu ajutorul Rusiei, într-o altă epocă și alt aranjament geopolitic în care refacerea Ungariei Mari să fie posibilă nu doar simbolic, cum o proiectează acum în mințile maghiarilor, ci și fizic, mutând granițe.

Într-un moment de răscruce al istoriei, Orban pariază iarăși greșit amanetând viitorul maghiarilor. Din cauza trădării UE de către Orban și din cauza mezalianței cu Putin, Ungaria va plăti decenii la rând. Istoria nu-l va uita, într-adevăr, dar și-l va aminti ca un personaj politic detestabil.

Din păcate, premierul maghiar trage în aventura lui comunitatea maghiară din Transilvania și pe liderii UDMR. Cum vor fi priviți aceștia în UE și în România în cazul extinderii războiului din Ucraina? Dacă Orban este văzut deja drept calul troian al Rusiei în Europa, cum vor fi tratați oare liderii UDMR, care îl cauționează azi cu ochii închiși, orbiți la rândul lor de fantasmele revizionismului?

Sigur că scoaterea / ieșirea UDMR de la guvernare nu este o ecuație tocmai simplă. Din acest motiv, reprezintă un test important pentru coaliția PNL-PSD. Pe de-o parte, premierul Ciucă se vede obligat la o reacție și la o decizie în ce privește păstrarea UDMR în guvern. Teoretic, majoritatea PNL-PSD este suficient de solidă în Parlment și nu are nevoie de voturile maghiarilor, deci s-ar putea lispsi fără probleme de UDMR și să-i scoată de la guvernare.

Numai că în realitate lucrurile nu sunt chiar așa de simple. Liberalii și pesediștii se gândesc ei înșiși la o eventuală ieșire de la guvernare în toamnă, își pândesc gesturile reciproc. Cele două mari partide calculează de zor dacă să iasă acum sau mai încolo, în tot cazul înainte de o eventuală criză economică atât de mare, încât va spulbera pe oricine prinde la Palatul Victoria.

Dacă PNL sau PSD fac pasul lateral, acum sau mai încolo, partidul rămas la butoanele puterii va avea nevoie de majoritate în Parlament pentru a putea guverna. Or, această majoritate nu va putea fi încropită decât vot cu vot, și aici cele două partide din coaliție ajung din nou la mâna UDMR. Însă cine va guverna mai departe cu Kelmen Hunor și miniștrii săi riscă să fie acuzat de acum încolo, pe bună dreptate, că trădează interesul național.

Complicată ecuație pentru premierul Ciucă, pentru PNL și PSD. Coaliția va trebui să ia o decizie, în caz că liderii UDMR nu vor avea minima decență să demisioneze. Sigur, cele două mari partide se vor putea comporta ca și cum nimic nu s-a întâmplat, cu argumentul că, dacă vor împinge UDMR în opoziție, politicienii maghiari se vor radicaliza și vor fi împinși definitiv în brațele lui Orban.

Problema este că ei sunt deja radicalizați și cu sufletul la Budapesta, în timp ce pretind că guvernează pentru România.