Democrații insistă să facă din Washington DC și Puerto Rico state reprezentate în Congres. De ce mișcarea lor este riscantă

Eforturile republicanilor de a confirma un judecător pentru postul vacant de la Curtea Supremă înainte de preluarea mandatului de către următorul președinte american, în ianuarie 2021, ar putea duce la acordarea statalității (și a reprezentării în legislativ) Districtului Columbia și insulei Puerto Rico. Acesta este unul dintre avertismentele repetate de democrați în ultimele zile, după ce președintele Donald Trump și aliații săi au anunțat că sunt gata să nominalizeze și să confirme un magistrat pentru locul lăsat liber de judecătoarea liberală Ruth Bader Ginsburg, care a murit vinerea trecută la vârsta de 87 de ani. Mișcarea democraților, deși este perfect posibilă dacă ei preiau controlul Congresului de la Washington, nu este însă lipsită de riscuri majore, afirmă analiștii.

Acordarea statalității capitalei federale și insulei Puerto Rico – care este un teritoriu asociat Statelor Unite – a devenit recent o temă de discuție fierbinte la Washington, după ce democrații au amenințat că vor face acest lucru ca represalii pentru insistența republicanilor de a ocupa rapid locul vacant de la Curtea Supremă. Argumentul democraților este acela că, permițând intrarea în uniune a celor două zone, Partidul Democrat va beneficia de încă patru senatori și va reuși astfel să domine camera superioară a Congresului de la Washington pentru mulți ani de-acum înainte.

Deși perspectivele transformării capitalei federale și a insulei caraibiene în state americane par să fie mari în acest moment, inițiativa nu este una nouă. Dacă în 2009, după ce Barack Obama a devenit primul președinte de culoare al Statelor Unite și democrații aveau majoritatea în Senat, statalitatea nu a fost o prioritate pentru partid, situația de astăzi este complet diferită. Democratul Paul Strauss, care este unul dintre așa-numiții senatori din umbră ce reprezintă Washington DC în legislativ, a atribuit această diferență „impulsului extraordinar pe care îl avem în țară în sprijinul acestei egalități. Statalitatea DC era considerată un fel de problemă locală; acum este o problemă națională, un curent principal.”

De altfel, Camera Reprezentanților condusă de democrați a adoptat deja în vară un proiect de lege care prevede statalitatea pentru Districtul Columbia, prima dată când un astfel de document a fost aprobat de o cameră a Congresului. Președinta Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a declarat cu acea ocazie că proiectul de lege ar îndrepta o „nedreptate gravă, care este un afront pentru democrația noastră.” Democrații afirmă în principiu că statalitatea pentru Districtul Columbia și pentru Pentru Rico este justificată deoarece cetățenii SUA trebuie să beneficieze de reprezentare politică adecvată în Congresul american.

Proiectul de lege care a fost adoptat de către Cameră în iunie – HR 51 – nu elimină Districtul Columbia, ci îl reduce la o zonă mult mai mică, care include multe dintre clădirile în care guvernul federal își desfășoară activitățile oficiale. Restul a ceea ce este în prezent DC ar deveni cel de-al 51-lea stat american. (Un document similar care oferă statalitate insulei Puerto Rico a fost introdus în octombrie 2019 în Cameră).

Ca să își materializeze însă inițiativa legislativă, democrații vor trebui să câștige cursa pentru Casa Albă și să domine Senatul, unde republicanii dețin acum o majoritate de șase locuri (53 la 47). Democrații ar trebui apoi să renunțe la procedura de filibuster legislativ în Senat, care permite unei minorității din cameră să împiedice voința majorității.

Chiar dacă ar recâștiga Senatul și Casa Albă, iar H.R.51 ar fi adoptat, democrații ar trebui apoi să abroge al 23-lea amendament la Constituția SUA, o modificare care ar necesita ratificarea de cel puțin 38 de state americane. Acest lucru reprezintă el însuși o misiune (aproape) imposibilă. (Citește materialul Britannica despre acest amendament).

În plus, trebuie menționat că trei democrați din Senat – Doug Jones (Alabama), Joe Manchin (Virginia de Vest) și Kyrsten Sinema (Arizona) -, precum și senatorul Angus King (un independent care reprezintă Maine și care votează cu democrații), nu au sponsorizat legislația legată de statalitatea pentru DC. Ei s-au alăturat criticilor mișcării, care susțin că Constituția SUA prevede un district federal aflat sub jurisdicția exclusivă a Congresului SUA și, prin urmare, districtul nu face parte din niciun stat american și ar trebui să rămână așa în continuare.

Democrați importanti insista însă cu aceasta initiativă. Adam Jentleson, fost adjunct al șefului de cabinet al fostului lider al majorității Senatului, democratul Harry Reid, a scris într-un articol publicat recent în New York Times că democrații pot adopta o serie de „reforme” majore dacă vor renunța la filibuster. „De asemenea, democrații ar trebui să reformeze Senatul, astfel încât să reprezinte mai bine națiunea,” a scris Jentleson. „Pot începe prin a invita teritorii legate de legea federală, dar lipsite de reprezentare cu vot în Congres, pentru a deveni state.” Jentleson a sugerat în mod specific Puerto Rico și Districtul Columbia ca state noi.

O opinie similară a exprimat și profesorul Scott Lemieux, de la University of Washington, care a scris pentru NBC News că planul lui Trump și a lui Mitch McConnell pentru Curtea Supremă „justifică orice vor face democrații în 2021,” inclusiv permiterea intrării în Uniune pentru Districtul Columbia și pentru Puerto Rico.

Probleme

Acordarea statalității districtului federal și insulei din Caraibe este, așadar, un proces complex. În afară de câștigarea Congresului și de abrogarea unui amendament din Constituție, democrații ar mai trebui să modifice regulile Senatului. Chiar și dacă ar reuși să facă toate acestea, Partidul Democrat ar putea să se mai confrunte și cu alte probleme, așa cum au afirmat comentatorii americani.

* În timp ce acordarea statalității DC are un sprijin politic larg în cadrul districtului, în special în rândul democraților, nu același lucru se poate spune despre Puerto Rico, unde subiectul este complicat și controversat. Aceasta deși procesul de acordare a statalității pentru Puerto Rico ar fi mult mai simplu decât în cazul capitalei federale, necesitând doar o majoritate de voturi în ambele camere și semnătura președintelui. Ar fi, practic, un proces similar cu cel care a transformat Alaska și Hawaii în state americane la sfârșitul anilor 1950.

Dar, spre deosebire de DC, intrarea în uniune nu are o suținere zdrobitoare  în Puerto Rico, unde independența insulei se bucură de o susținere importantă. Oponenții afirmă că statalitatea teritoriului ar fi punctul culminant al unui proces colonial care i-ar jefui insulei Puerto Rico identitatea națională. Aceștia preferă să exploreze alte opțiuni, inclusiv independența completă de SUA.

Nydia Velázquez, o democrată care reprezintă New York în Camera Reprezentanților, a vorbit despre această situație: „Nu puteți compara statalitatea pentru DC și statalitatea pentru Puerto Rico. DC nu este o colonie, Puerto Rico este o colonie.” Luna trecută, Velázquez a introdus un proiect de lege pentru ca Puerto Rico să organizeze o convenție pentru a decide cea mai bună opțiune pentru statutul său.

* De asemenea, congresmenii republicani au folosit opoziția față de intrarea în Uniune pentru DC și Puerto Rico ca să-și păstreze majoritatea din Senat. Democrații vor să facă din Washington DC, care „este însăși mlaștina, cel de-al 51-lea stat american,” a declarat liderul majorității din Senat, republicanul Mitch McConnell (Kentucky), în timpul unei apariții la Convenția Națională Republicană din august. „Cu alți doi senatori liberali, nu vom putea anula daunele pe care (democrații) le-au făcut.”

Analiștii afirmă că adevărata cauză a opoziției agresive a republicanilor la perspectiva intrării în Uniune a Districtului Columbia este încercarea lor de a suprima și de a priva de voturi minoritățile. Ei se referă la faptul că, atunci când democrații au vorbit pentru prima dată de statalitatea DC în anii 1980, populația districtului era majoritar neagră. Districtul Columbia are în prezent o populație afro-americană de circa 47% din total, fiind totuși un oraș în care minoritatea de culoare reprezintă majoritatea populației (albii sunt a doua comunitate demografică, formând circa 45.1% din totalul populației).

* În timp ce un stat DC ar adăuga aproape cu siguranță doi democrați în Senatul american, situația este mai puțin clară în cazul insulei Puerto Rico. Unele voci afirmă că o mare parte din locuitorii insulei din Caraibe sunt conservatori în opinii, continuă să servească în forțele armate americane și, în general, au o opinie favorabilă față de Partidul Republican. Nu este de aceea exclus ca ei de fapt să voteze în final să aibă reprezentanți republicani în Congres.

De altfel, unii politicieni republicani influenți susțin acordarea statalității pentru Puerto Rico, inclusiv cei doi senatori din Florida, Rick Scott și Marco Rubio, precum și Don Young (Alaska) și Brian Fitzpatrick (Pennsylvania). Aceștia au sponsorizat o rezoluție introdusă de democratul Darren Soto pentru a recunoaște viitorul referendum organizat de Puerto Rico în chestiunea statalității (votul va avea loc în noiembrie).

Rubio și Scott s-au pronunțat în favoarea acordării permisiunii puertoricanilor să își decidă statalitatea, mai ales din respect față de comunitatea puertoricană puternică din centrul Floridei, care susține intrarea insulei în uniune. Voturile acestei comunități sunt foarte importante.

* Deși majoritatea democraților sprijină schimbarea statutului insulei Puerto Rico, există o opoziție reală în aripa stângă a Partidului Democrat față de acest subiect. Eleanor Holmes Norton, democrata care reprezintă Districtul Columbia în Camera Reprezentanților, s-a referit la problemele care îi fac pe unii democrați să fie reticienți cu privire la intrarea în Uniune a insulei din Caraibe: „Puerto Rico are două probleme. Una – este falimentară, așa că Statele Unite au fost nevoite să pompeze bani în ea doar pentru a o face să funcționeze în continuare. Pentru a deveni stat, trebuie să demonstrezi că ești pe deplin capabil să te întreții,” a spus ea. „A doua problemă este că portoricanii nu au votat încă asupra statalității.”

De altfel, cei care se opun statalității afirmă că referendumul din noiembrie este „o farsă” organizată de partidul de guvernare (o coaliție de democrați centriști și republicani) care susține votul doar pentru a crește participarea la alegerile generale din noiembrie. Criticii afirmă că tabăra independenților, cei care susțin o formă modificată a actualului statut estado libre asociado, nu a avut o șansă reală de a se exprima și de a participa la campanie, și au deplâns întregul exercițiu ca fiind bazat „pe minciuni.”

* Dacă poziția președintelui Trump în chestiunea statalității pentru DC și Puerto Rico pare să fie similară cu cea a aliaților săi republicani, nu același lucru se poate spunde despre rivalul său democrat în cursa pentru Casa Albă, Joe Biden. Într-un discurs ținut recent în Florida, Biden a afirmat că el consideră că intrarea în Uniune este „cel mai eficient mijloc de a se asigura că locuitorii din Puerto Rico sunt tratați în mod egal,” însă s-a ferit să facă alte comentarii, afirmând că decizia aparține puertoricanilor.

* Unii democrații au afirmat, de asemenea, că alături de Districtul Columbia și Puerto Rico, un Congres democrat ar putea oferi intrarea în uniune și pentru Insulele Virgine americane, Samoa americană, Guam și Insulele Mariane de Nord. Criticii susțin însă că acest lucru nu ar fi în conformitate cu tradiția americană de a admite noi state doar atunci când acestea ating o masă critică de populație și prezintă un consens local pentru statalitate. De exemplu, în ceea ce privește cele patru teritorii, populația lor combinată este de doar 375.000 de locuitori, mai mică decât populațiile din cele mai mici state, Wyoming și Vermont (579.000 și, respectiv, 624.000 de locuitori).

Speranțele democraților că ar putea obține câștiguri politice declarând DC și Puerto Rico noi state americane nu sunt nici pe departe certe. New York Post a scris că „există un precedent istoric. Când republicanii au câștigat majoritatea în Congres și președinția în 1888, au admis imediat șase noi state în Uniune și au așteptat cu nerăbdare cei 12 noi senatori republicani pe care îi vor alege. Dar, până în 1896, cinci dintre aceste șase state au votat cu democrații pentru președinte și, timp de ani de zile, aceste state – Dakota de Sud, Dakota de Nord, Montana, Washington, Wyoming, Idaho – au continuat să aleagă populiști și progresiști.”

De asemenea, republicanii și, în Puerto Rico, candidații partidului pro-statalitate care se identifică ca republicani continentali, au câștigat numeroase alegeri în cele patru teritorii ce ar putea fi vizate de inițiativa democraților. Iar Puerto Rico, Insulele Virgine americane, Samoa americană, Guam și Marianele de Nord au ales toate republicanii în posturile de guvernatori.

Surse: The Hill, NBC News, New York Times, FoxNews

Foto: Imagine din Washington / G4Media.ro