Demontarea unei teze de propagandă anti-europeană: De ce fermierii români primesc una dintre cele mai mici subvenții agricole

Politicieni și europarlamentari români, reprezentanți ai fermierilor și simpli fermieri revendică subvenții agricole mai mari, în condițiile în care fermierii din numeroase state europene sunt sprijiniți cu sume mai consistente alocate din bugetul comunitar. România a alocat însă un procent uriaș, 39,6%, pentru dezvoltare rurală, în defavoarea plăților directe (adică a subvențiilor), în timp ce în majoritatea statelor membre, procentul pentru dezvoltare rurală este mult mai mic, arată o analiză realizată de publicația LantulAlimentar.ro. Dar această alocare a fost făcută chiar cu concursul marilor fermieri, care, pe lângă subvențiile directe, atrag fonduri și din bugetul destinat dezvoltării rurale, spre deosebire de micii fermieri, arată LantulAlimentar.ro.

Franța, de pildă, a alocat numai 17,6% pentru dezvoltare rurală, grosul banilor europeni fiind destinat plăților directe, adică pentru toți fermierii francezi, mici și mari.

• Datele publicate recent de Comisia europeană arată că, într-adevăr, fermierii români încasează una dintre cele mai mici subvenții, 221 euro/ha. Subvenție mai mică încasează fermierii estoni ( 153 euro/ha ), letoni ( 171 euro/ha ) și cei lituanieni ( 181 euro/ha ). Fermierii bulgari primesc 225 euro/ha, cei polonezi 258 euro/ha, cei din Slovacia 266 euro/ha, iar fermierii unguri 282 euro/ha. Subvenția în Germania este 310 euro/ha, în Franța 308 euro/ha, iar în Spania 265 de euro/ha. Cea mai mare subvenție o primesc fermierii greci, 606 euro/ha. Subvenții mari mai primesc fermierii olandezi, 439 euro/ha, și cei italieni, 416 euro/ha.

Cuantumul subvenției agricole din România a fost utilizat de o gamă largă de comunicatori din zona politică și agricolă pentru a susține teza că fermierii români sunt nedreptățiți, ba chiar umiliți de Bruxelles. Teza aceasta este bine integrată în narațiunea propagandei anti-europene, care urmărește să creeze falii între Est și Vest. Este complementară tezei potrivit căreia statele dezvoltate din Vest țin în subdezvoltare statele din Est, deci și România, pentru a le menține ca piețe de desfacere pentru produsele lor.

Interese și mașinațiuni

Procentul mare de 39,6% pentru dezvoltarea rurală a fost alocat în urma unor discuții mai mult sau mai puțin discrete între responsabili din MADR la nivelul anilor 2012 și 2013, adică atunci când a fost pregătită lansarea unei noi etape a Politicii Agricole Comune (PAC), exercițiul financiar 2014-2020, și reprezentanți ai unor asociații agricole puternice, ligi, federații, etc, despre care lumea simplilor fermieri obișnuia să spună că sunt ”toată ziua pe la minister”.

Interesul a constat în alocarea unui procent mare, iată, de 39,6%, pentru PNDR, fiindcă marii fermieri și procesatori știau că au posibilitatea să acceseze relativ ușor fondurile europene, urmând ca, oricum, unii dintre ei să încaseze și sume semnificative din plățile directe, fiindcă totalul acestora crește direct proporțional cu numărul de hectare deținute. Dezavantajați sunt micii agricultori, fiindcă ei încasează numai subvenția pe hectar. Șansa lor de a accesa fonduri europene prin AFIR este minimă sau nulă. Iar ei, micii fermieri, sunt mulți, câteva sute de mii. Dacă ar fi alocat un procent mai mare pentru plățile directe, să zicem 70-80% din totalul banilor primiți de la Bruxelles, autoritățile românești și marii fermieri ar fi văzut banii europeni risipindu-se în puzderia de mici exploatații.

Au existat chiar luări de poziție explicite în ce privește plata subvențiilor către micii fermieri. Laurențiu Baciu, care a condus Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România și a discutat cu miniștrii agriculturii de la egal la egal, a afirmat în trecut că subvențiile agricole sunt pentru micii fermieri ajutoare sociale și nu ar mai trebui plătite acestora, fiindcă nu sunt productivi, nu fac performanță. Opinie împărtășită și de alți mari fermieri și procesatori, care au pledat ca subvențiile să fie direcționate către fermele de perfomanță și nu către țăranii rupți în fund, care și-ar bea banii la cârciumă. La baza acelui procent de 39,6% a stat, iată, și o filozofie socială elitistă. Desigur, au existat și rațiuni care țin de dezvoltarea infrastructurii în satele românești și unele primării au reușit să ducă la bun sfârșit proiecte edilitare importante, folosind banii europeni. Din păcate, oferta PNDI, lansată de Elena Udrea, apoi oferta PNDL, lansată de Liviu Dragnea, programele fiind finanțate din bugetul public național, au scăzut simțitor interesul primăriilor pentru PNDR.

Influența unor afaceriști din zona agricolă asupra deciziei politice la vârf în România a fost semnalată în 2015 într-un studiu realizat de Transnational Institute pentru Parlamentul European:

”…noua categorie de proprietari particulari cu capital semnificativ și legături politice adesea puternice îi poate manevra cu ușurință pe micii fermieri, care trebuie să concureze pe parcele de teren necorespunzătoare din punct de vedere economic. Acest lucru reiese și mai mult în evidență din mașinațiunile făcute împreună cu autoritățile guvernamentale cu scopul de a influența legislația și a elabora programe în favoarea lor”.

Franța și Germania, interes major pentru plățile directe

Cum stau lucrurile în alte țări europene? Germania, de pildă, a alocat 75,5% pentru plăți directe și numai 22% pentru dezvoltare rurală, existând și un procent de 2,3%, plăți compensatorii pentru piață. Fermierii germani au avut la dispoziție 1 400 927 000 de euro pentru proiecte. Cu 216.202.000 euro mai mult decât fermierii români. Decidenții germani au ales să aloce mai mulți bani pentru plățile directe, ca să ajungă la toată lumea. Dacă ar fi ales, ca autoritățile românești, să aloce 39,6% pentru dezvoltare rurală, subvenția fermierilor germani ar fi fost automat mai mică. Să vedem cum stau lucrurile în Franța. În Hexagon, 76 % au mers la plăți directe, 17,6% la dezvoltare rurală, iar 4,6 % la ajutoare pentru piață, știut fiind faptul că embargoul rusesc a afectat comerțul agro-alimentar la nivel european. Deci, Parisul a alocat un procent mare pentru plăți directe. De asemenea, să ajungă banii la toată lumea. Pentru dezvoltare rurală au avut 1.668.304.000 de euro.

Foto: Pexels.com

Citește tot articolul pe LantulAlimentar.ro