Denisovanii, o specie de oameni înrudită cu neanderthalienii și cu homo sapiens, a populat platoul tibetan în urmă cu peste 100.000 de ani şi ar fi transmis genele care îi ajută în prezent pe şerpaşi să supravieţuiască la altitudini mari

O specie dispărută de oameni asemănători neanderthalienilor a populat platoul tibetan în urmă cu peste 100.000 de ani şi ar fi transmis genele care îi ajută în prezent pe şerpaşi să supravieţuiască la altitudini mari, conform unei descoperiri revoluţionare citată de Press Association şi Reuters, preluate de Agerpres.

O mandibulă găsită într-o peşteră din Platoul Tibet din China oferă informaţii surprinzătoare despre modul în care ar fi putut arăta omul de Denisova, rudă misterioasă a omului de Neanderthal şi a speciei noastre, şi indică totodată faptul că acesta era capabil să supravieţuiască la altitudini mari.

Fosila recent descoperită – jumătatea dreaptă a maxilarului inferior al unui adolescent, ce include doi dinţi – datează din urmă cu 160.000 de ani, potrivit descrierii publicate miercuri de oamenii de ştiinţă.

Singurele fosile de denisovani cunoscute până în prezent sunt trei dinţi şi unele fragmente de oase descoperite în Siberia, în peştera Denisova.

Fosila descoperită în China a fost găsită de un călugăr local, în 1980, în regiunea Xiahe. El a donat-o ulterior unui lama budist care a predat-o cercetătorilor de la Universitatea Lanzhou. Fosila dezvăluie detalii interesante atât despre răspândirea geografică a denisovanilor, cât şi despre înfăţişarea şi capacitatea lor surprinzătoare de a cuceri medii extreme.

Fosila din peştera Baishiya Karst, situată la 3.280 de metri altitudine, demonstrează nu doar că denisovanii au trăit în estul Eurasiei, ci şi că au populat o regiune aflată la altitudini înalte, cu un nivel redus de oxigen.

”Probabil că le-a fost foarte greu să trăiască acolo ca vânători-culegători şi totuşi au reuşit”, a declarat Frido Welker, specialist în antropologie moleculară la Universitatea din Copenhaga, unul dintre cercetătorii care au colaborat la studiul publicat în jurnalul Nature.

Specia noastră, Homo sapiens, a ajuns în zona platoului Tibet abia în urmă cu circa 40.000 de ani.

Şerpaşii trăiesc în Himalaya de cel puţin 6.000 de ani.

”Denisovanii au fost capabili să se adapteze la o gamă largă de medii diverse”, a notat arheolog Dongju Zhang de la Universitatea Lanzhou din China care a contribuit la acest studiu.

”Vechii hominizi au ocupat platoul tibetan în Pleistocenul mijlociu şi s-au adaptat cu succes la altitudinile înalte şi la mediile sărace în oxigen cu mult înainte de venirea în regiune a Homo sapiens modern”, a adăugat cercetătorul.

Oamenii de ştiinţă nu au putut extrage ADN din fosila descoperită, însă au prelevat proteine din unul dintre molari pentru a stabili identitatea denisovană. ”În cazul fosilelor, proteinele pot supravieţui de circa zece ori mai mult decât ADN-ul”, a explicat paleoantropologul Jean-Jacques Hublin de la Institutul de Antropologie Evoluţionară Max Planck din Germania.

Proteinele provin din colagen, un component al ţesutului conjunctiv din părţi ale corpului, inclusiv din dentină.

Despre existenţa denisovanilor nu s-a ştiut nimic până în 2010 când cercetătorii au anunţat descoperirea rămăşiţelor din Siberia, testele ADN demonstrând că acestea aparţin unui grup înrudit cu omul de Neandertal, hominizi care au trăit în anumite zone din Eurasia. Cele două specii au interacţionat în mod semnificativ cu Homo sapiens – inclusiv încrucişare – înainte de a dispărea din motive incomplet înţelese.

Fosila studiată oferă indicii despre modul în care ar fi putut arăta omul de Denisova. ”Zona bărbiei este mult retrasă, iar dinţii care s-au păstrat sunt excepţional de mari”, a detaliat Hublin.

Unele populaţii asiatice moderne din zone îndepărtate, mai ales din Papua Noua Guinee, posedă urme superficiale însă semnificative de ADN derivat din denisovani, sugerând larga răspândire geografică a acestei specii.

Foto: Reconstituirea aspectului unui om denisovan / Sursa: Facebook