Descoperirea unei peșteri din Franța ar putea explica de ce au dispărut oamenii de Neanderthal, spun oamenii de știință

Când arheologul Ludovic Slimak a scos la iveală cinci dinți într-un adăpost de piatră din Valea Rodnei din Franța în 2015, a fost imediat evident că aceștia aparțineau unui Neanderthal, fiind primele rămășițe intacte ale acestei specii antice descoperite în această țară din 1979.

Cu toate acestea, descoperirea unică în viață, poreclită Thorin după un personaj din „Hobbitul”, a rămas un secret bine păstrat timp de aproape un deceniu, timp în care Slimak și colegii săi au descâlcit semnificația descoperirii – o întreprindere dificilă care a opus experții în ADN antic arheologilor.

„Ne-am confruntat cu o problemă majoră”, a declarat Slimak, cercetător la Centrul Național pentru Cercetare Științifică din Franța și Universitatea Paul Sabatier din Toulouse pentru CNN.„Genetica era sigură că Neanderthal pe care l-am numit Thorin avea 105.000 de ani. Dar știam prin contextul arheologic (al specimenului) că avea o vechime undeva între 40.000 și 50.000 de ani.”

„Ceea ce sugera ADN-ul nu era în concordanță cu ceea ce am văzut”, a adăugat el.

Echipa a avut nevoie de aproape 10 ani pentru a pune cap la cap povestea enigmaticului Neanderthal, adăugând un nou capitol în vechiul mister al dispariției acestor oameni în urmă cu aproximativ 40.000 de ani.

Cercetarea, publicată miercuri în revista Cell Genomics, a descoperit că Thorin aparținea unei linii sau unui grup de neanderthalieni care a fost izolat de alte grupuri timp de aproximativ 50.000 de ani. Această izolare genetică a fost motivul pentru care ADN-ul lui Thorin părea să provină dintr-o perioadă mai timpurie decât era în realitate.

Până acum, geneticienii credeau că în momentul extincției a existat o singură populație de Neanderthal omogenă din punct de vedere genetic, însă noul studiu arată că cel puțin două populații erau prezente în Europa de Vest în acea perioadă – și trăiau surprinzător de aproape una de cealaltă.

„Populația Thorin a petrecut 50.000 de ani fără să facă schimb de gene cu alte populații neanderthaliene”, a declarat Slimak într-un comunicat de presă.

„Astfel, avem 50 de milenii în care două populații neanderthaliene, care trăiau la aproximativ zece zile de mers pe jos una de cealaltă, au coexistat ignorându-se complet reciproc.”

Slimak a declarat că descoperirea sugerează că comunitățile de neanderthalieni erau mici și insulare – factori care ar putea fi esențiali pentru înțelegerea extincției lor, deoarece izolarea este în general considerată a fi un dezavantaj evolutiv.

Factorul major din spatele extincției neanderthalienilor

O variație genetică mai redusă ar putea face mai dificilă adaptarea la schimbările climatice sau la boli, în timp ce interacțiunea socială mai redusă între grupuri face mai dificil schimbul de cunoștințe și tehnologie.

„Ei erau fericiți în valea lor și nu aveau nevoie să se miște, în timp ce Homo sapiens vrea tot timpul să exploreze, să vadă ce este acolo după acest râu, după acest munte. (Noi avem) această nevoie, această nevoie de a ne mișca și această nevoie de a construi o rețea socială”, a spus Slimak.

Acest model de populații mici, izolate cultural și genetic unele de altele, a fost probabil un factor major în spatele extincției neanderthalienilor, care a avut loc cam în aceeași perioadă în care Homo sapiens a ajuns în Europa, a spus el.

ADN-ul fosilelor de Homo sapiens din acea perioadă arată că acești primii sosiți s-au încrucișat cu neanderthalienii – urme ale acestor întâlniri rămân în populațiile umane actuale. Cu toate acestea, nicio dovadă genetică corespunzătoare a acestei încrucișări nu a fost găsită în fosilele neanderthaliene din acea perioadă, inclusiv în rămășițele lui Thorin, notează studiul.

Indiferent de comportamentul care a dus la această lipsă de întrepătrundere genetică pe de o parte, împreună cu populațiile mici și izolate de neanderthalieni, cum ar fi cea identificată de Slimak și colegii săi, a contribuit probabil la dispariția neanderthalienilor, a declarat Chris Stringer, cercetător principal în domeniul evoluției umane la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, care nu a fost implicat în studiu.

„Oricare ar fi motivele acestui dezechilibru (sociale, biologice?), acesta a contribuit la dispariția ultimilor neanderthalieni, deoarece populațiile lor deja mici pierdeau indivizi de vârstă reproductivă în favoarea celorlalte specii, fără a se reface în schimb”, a declarat Stringer prin e-mail.

„Împreună cu concurența economică din partea noilor veniți pentru resurse, aceasta ar fi putut fi o rețetă pentru colapsul demografic”.

Nu este clar dacă scheletul complet al lui Thorin este îngropat în Grotte Mandrin, așa cum este cunoscut adăpostul rupestru din Valea Ronului de lângă Malataverne, Franța. Rămășițele au fost găsite aproape de suprafață, într-un sol moale și instabil, iar săpăturile continuă încet, a spus Slimak, arheologii scoțând „câte un grăunte pe rând”. De asemenea, nu este clar dacă specimenul, care este de sex masculin, a fost îngropat în mod deliberat sau nu.

Arheologii au excavat mai multe rămășițe ale lui Thorin: 31 de dinți, o parte din maxilar și cinci oase de degete, până acum. Forma dinților săi este tipică pentru un Neanderthal, dar avea doi molari inferiori în plus – o trăsătură care sugerează uneori o populație consangvinizată, notează studiul.

Mister genetic rezolvat

Analiza genetică inițială a sugerat că Thorin era mult mai bătrân, deoarece genomul său era distinct de al altor neanderthalieni târzii, semănând cu genomul oamenilor antici care au trăit cu peste 100.000 de ani în urmă.

Pentru a înțelege originile lui Thorin și a confirma vârsta rămășițelor sale, echipa a analizat izotopii chimici din oasele și dinții săi pentru a deduce în ce tip de climă a trăit pe baza apei pe care ar fi băut-o și a altor factori. Un Neanderthal din Europa de acum 105.000 de ani s-ar fi bucurat de un climat mult mai cald decât unul care trăia acum 45.000 de ani, în timpul Epocii glaciare.

„Am lucrat timp de șapte ani pentru a afla cine a greșit – arheologii sau genomicienii”, a declarat Slimak în comunicatul de presă.

Slimak a fost implicat în săpăturile de la Grotte Mandrin timp de mai bine de trei decenii și a făcut o serie de descoperiri interesante la adăpostul rupestru. Este singurul sit cunoscut care a adăpostit grupuri alternante de Homo sapiens și Neanderthalieni, plus cele mai vechi dovezi ale utilizării arcului și săgeților în afara Africii.

„Grotte Mandrin continuă să ofere surprize”, a declarat Stringer.