Despre interese, înțelesuri și sinonimii educaționale inedite în România contemporană

Motto: Fiecare copil are dreptul la o educație de calitate, fie că învață la oraș sau la sat, în școli din urbanul mare, din urbanul mic sau în școli aflate la periferie.[…] Grija pentru profesori trebuie să fie la fel de mare ca cea pentru copiii noștri. Investim în profesori pentru că ei sunt fundamentul școlii.

(Premierul României, 29 ian. 2020)

Am reflectat cu tristețe zilele acestea asupra utilității dezbaterilor din presă pe teme educaționale în România, fiind extrem de decepționat de faptul că, în urma interviului despre programul-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru 50 de unități de învățământ preuniversitar din țară (masă caldă gratuită pentru toți elevii, în cazul școlii noastre), aflat acum în extindere la 150 de școli, dar nepilotat cu adevărat din 2016 și până azi, interviu publicat pe site-ul edupedu.ro sub semnătura lui Mihai Peticilă, preluat apoi și prezentat intens de presa scrisă și de o parte a televiziunilor din țară, inclusiv de RFI, inițiatorii și responsabilii programului nu au reacționat în nici un fel, deși sper că, proiectul de program fiind în consultare publică, actuala echipă ministerială va analiza ce s-a întâmplat și, deopotrivă, ceea ce nu s-a întâmplat, deși ar fi trebuit să se întâmple în edițiile coordonate de echipele ministeriale anterioare, și va revizui în sensul bun al cuvântului. În ce ne privește, noi am luat în serios invitația la consultare publică a noului proiect, trimițând, în urma unei analize laborioase în consiliul de administrație al școlii, la adresa indicată, observațiile și sugestiile noastre argumentate!

Revenind la presă, nu atât lipsa de reacție a inițiatorilor și organizatorilor programului-pilot, cât direcția inversă de acțiune a presei scrise/vorbite și a televiziunilor m-a surprins, în sensul că, explicând destul de clar în interviu de ce programul numit pilot nu a fost program-pilot cu adevărat pentru școala noastră, presa scrisă și televiziunile, nu la mine, pentru noi interviuri trebuiau să vină, ci, dimpotrivă, trebuiau să se îndrepte către organizatorii de acum (Guvern, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul de Finanțe etc.) și să se asigure că noua guvernare nu lansează și ea doar un program de imagine, ci chiar intenționează o pilotare reală a unei inițiative lăudabile și necesare, nu numai pentru școlile din zone dezavantajate, ci și pentru școlile din marile centre urbane, fiind un bun prilej de pilotare a condițiilor ce trebuie îndeplinite și a acțiunilor care trebuie întreprinse pentru a putea realiza trecerea spre programul școlilor europene (cursuri de la 9 la 17, masă caldă gratuită pentru elevi, activități de dezvoltare personală, de recuperare/performanță, sportive, artistice etc. gratuite, asigurate de școală etc.).

Ca să fim expliciți, faptul că intenționezi și chiar acorzi un suport financiar pentru un pachet alimentar sau pentru o masă caldă la amiază (în regim de catering sau preparată în cantina școlară, acolo unde aceasta există) pe zi, pentru fiecare elev aflat la cursuri, suport financiar pe care îl condiționezi de îndeplinirea tuturor condițiilor de igienă și siguranță alimentară din Directivele Uniunii Europene, de la transportul alimentelor, pană la depozitare, preparare, ambalare și consum, și de organizarea unor licitații complicate nu înseamnă automat că e vorba de un program-pilot. Dimpotrivă, dacă discutăm despre zone și școli dezavantajate, care nu au nici măcar apă curentă (nici vorbă de cantine sau săli de mese), școli care sunt vizate primordial prin acest program, știm din start că ar putea fi vorba despre un program mort din fașă. Aceasta pentru că școlile în cauză nu vor putea îndeplini nici condițiile de igienă și siguranță alimentară cerute prin norme, nu vor putea licita pe SEAP, nici nu vor avea cine și nu vor ști cum să identifice substanțele alergogene din fiecare aliment/preparat servit elevilor. Le dăm atunci acestora un pachet alimentar, cu alimente ambalate igienic, cu etichete și descrieri amănunțite și științifice făcute de către cei care se pricep, iar celorlalți le dăm masă caldă tip catering sau masa caldă preparată în școală, veți spune. Sunt absolut de acord cu dumneavoastră. Numai că din proiectul de OUG, respectiv din normele de aplicare, reiese cu claritate că nici pachetul alimentar, nici masa caldă nu vor fi ”date”, nu vor fi ”oferite” școlilor-pilot nominalizate în proiect. Lucru ce nu s-a întâmplat nici în primele serii ale așa-zisei pilotări pe 50 de unități școlare din preuniversitar. Acestora li s-a dat/li s-a asigurat doar banii/finanțarea (și aceasta de fiecare dată cu întârziere) și de acolo, treaba lor, să se descurce. La nivelul anilor școlari 2016/2017, 2017/2018 și a anului financiar 2019, ”a pilota” acest program a fost sinonim, cel puțin pentru colegiul pe care-l conduc, cu ”a te descurca”. Cum poți. Cu sau fără ajutorul primăriei (ajutor pe care, parțial, noi l-am primit aici la Cluj-Napoca). Despre sprijin din partea Prefecturii, a Direcției Sanitare etc., etc. nici vorbă. Ele doar controlează…

Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de profesorul Mircea Bertea