Despre relația dintre producția de cunoaștere a marilor universități din România și stabilitatea statului – Virgil Iordache

Este rezonabil să credem că în următoarele decenii contextul geopolitic va fi turbulent, datorită problemelor asociate producției de resurse naturale regenerabile și neregenerabile în termeni de rată de producție și de distribuție spațială a costurilor și beneficiilor (așa numite probleme de mediu). Supraviețuirea statului român într-un astfel de context politic turbulent depinde de capacitatea adaptativă a societății pe care o deservește și de cea a propriilor sale instituții publice.

Funcția reală a marilor universități din România (UB, UBB, UAIC) este alimentarea cu resursă umană a instituțiilor statului pentru acțiune internă și externă și crearea unei mentalități unitare, a unei identități sociale la scară națională care să asigure funcționalitatea statului și supraviețuirea lui pe termen lung.

Obiectivele declarate de formare a resursei umane și de producție de cunoaștere, formulate la nivel instituțional în cartele universitare, sunt secunde de facto în raport cu funcția reală. Principiul autonomiei universitare nu poate periclita funcția reală a universităților mari, dizolvarea statului ar duce la dizolvarea și a universităților. Legătura managerială dintre funcția reală și funcționalitatea acestor persoane juridice se poate face numai printr-un act politic, de către decidenți guvernamentali responsabili. Este de interes pentru astfel de viitori decidenți, sperăm să îi avem în viitorul apropiat, să aibă o imagine asupra rolului producției de cunoaștere a marilor universități în asigurarea adaptabilității statului într-un context geopolitic turbulent.

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Virgil Iordache