Destinație de vacanță | Casa lui Ion Creangă din Humulești: între amintiri din copilărie și „mamăăă, dar ce mic e patul ăsta!”

O să încep acest text prin a vă spune un lucru cât se poate de evident: Moldova are atât de multe lucruri și locuri frumoase de oferit, dar din păcate, dacă vrei să ajungi în zona Romanului, Iașului sau Sucevei, mai bine pleci în Thassos și s-ar putea să faci mai puțin. Infrastructura care leagă regiunea Moldovei de sudul țării este cel puțin dezamăgitoare. Dar cu toate acestea, tot ne-am aventurat în zonă și în afară de drumul lung, nu am avut niciun regret. Printre toate obiectivele pe care le-am vizitat și de care vă voi povesti în articole viitoare s-a numărat și casa în care a trăit Ion Creangă, în Humulești.

Mai mult decât o simplă vizită la un muzeu, excursia asta a fost un salt în timp, într-o copilărie diferită de a noastră și total opusă de cea a copiilor noștri. Asta și datorită ghidului de acolo, care cu accentul acela minunat de moldovenesc povestea cu atâta drag de parcă ai fi putut să juri că a copilărit cu Ion Creangă.

La pas prin povești

Casa memorială e exact așa cum ți-ai imaginat-o din „Amintiri din copilărie” – simplă, caldă, cu soba mare și albă, pat cu tăblie scundă, o icoană în colț și câteva obiecte care spun mult mai multe decât par la prima vedere.

Dincolo de aspectul „muzeal”, locul are un soi de intimitate care te face să vorbești mai încet, să pășești cu grijă și să te gândești, pentru o clipă, că așa arăta „acasă” acum mai bine de un secol.

Copiii s-au uitat curioși și, desigur, puțin perplecși. Întrebările au început imediat: „Unde se jucau?”, „Aici dormeau toți?”, „Și n-aveau televizor?!”. Dar au fost sincer impresionați de soba mare pe care se dormea iarna, de „călimara cu peniță” (mulți dintre ei neștiind ce sunt acele obiecte, deși mai mult ca sigur părinții lor le-au folosit intens, cel puțin în primii ani de școală) și de poveștile spuse cu haz de ghidul muzeului, care a știut exact cum să le stârnească imaginația fără să-i piardă pe drum.

Oameni și oameni: nu au citit cărți, dar vorbesc volume

Evident, n-am fost singuri. Pe lângă grupurile liniștite, au apărut și „spectatorii de serviciu”: un tată convins că știe mai bine decât toată literatura română – explicând răspicat că „Eminescu l-a făcut mare pe Creangă” – și o mamă care-și certa copilul lângă sobă de ziceai că e reconstituire istorică.

Atmosfera s-a păstrat totuși decentă, și poate e și ăsta un semn al vremurilor: suntem tot mai mulți cei care preferăm liniștea la umbra unei case bătrânești… sau poate e doar în capul meu asta.

Informații utile (că tot suntem aici)

Casa lui Ion Creangă face parte din Complexul Muzeal Neamț și este deschisă vizitatorilor pe tot parcursul anului. Programul variază ușor în funcție de sezon, dar în general e deschis între orele 9:00 – 17:00. Biletele sunt accesibile – 20 lei pentru adulți, 5 lei pentru elevi, iar copiii mici intră gratuit. Nu știu dacă s-a schimbat ceva de când am fost noi ultima dată acolo, dar știu că turiștii, printre care și noi, aveau o problem cu parcarea.

Chiar lângă casa lui Creangă mai este deschisă o mică afacere într-o curte care este plină de personajele din poveștile lui Ion Creangă, deși unele par desprinse din poveștile Fraților Grimm.

Dacă ai avut o copilărie marcată de povești, așa cum am avut eu, sigur îți va plăcea să ajungi aici și, și mai sigur, îți va stârni câteva amintiri pe care credeai că le-ai uitat. Cert este că, pe vocea extraordinarului ghid, te vei trezi cu un zâmbet tâmp pe față și cu câteva amintiri care te-au năpădit fără să știi de unde. Poate chiar vei simți atât de mult atmosfera locului încât vei ajunge să fii și un pic dezamăgit că micuții tăi nu înțeleg însemnătatea locului.

Așa că, dacă mai căuți idei de escapade cu sens, în care copiii învață fără să știe că învață, pune Humuleștiul pe listă. Nu pentru bifă, ci pentru bucuria unei povești trăite la fața locului, pentru amintiri din propria ta copilărie și pentru amintirile pe care le vei crea cu proprii copii.