Destinul tragic al unor evrei jefuiţi de nazişti, în centrul unei expoziţii organizate la Amsterdam

Destinul tragic al unor familii de evrei olandezi jefuite înainte de a fi nevoite să fugă sau să moară în lagărele de concentrare în timpul ocupaţiei naziste (1940-1945) a Ţărilor de Jos este povestit prin intermediul unor obiecte care le-au aparţinut într-o expoziţie organizată la Amsterdam, notează AFP, citată de Agerpres.

Expoziţia, care se deschide vineri, este rezultatul unei colaborări între trei instituţii culturale din capitala olandeză, celebrul Rijksmuseum, Muzeul Istoric Evreiesc şi Muzeul Naţional al Holocaustului, inaugurat în martie de regele Willem-Alexander – obiectele fiind expuse în ultimele două.

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial şi de ocupaţia nazistă, ţara găzduia o comunitate evreiască de circa 140.000 de persoane, concentrată în principal în Amsterdam. Trei sferturi dintre aceştia nu au supravieţuit Holocaustului.

Mii de opere de artă, de obiecte religioase şi de alte bunuri au fost furate în această perioadă şi s-au întors în Ţările de Jos după război, în urma unei lupte de zeci de ani a proprietarilor de drept pentru a-şi recupera bunurile.

În ianuarie 2020, Mark Rutte a prezentat scuze în numele guvernului pentru persecuţia evreilor din Ţările de Jos în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Printre obiectele expuse publicului, un rucsac aparţinând unui tânăr evreu fugar şi o amprentă de cizmă militară pe o operă de artă evocă „opt poveşti personale”, a declarat pentru AFP Mara Lagerweij, curatoare la Rijksmuseum, adăugând că expoziţia are „două obiective”: „să arate că jefuirea obiectelor evreieşti a fost sistematică (şi) să prezinte impactul pe care l-a avut asupra vieţii oamenilor”.

Una dintre poveştile prezentate de expoziţie este cea a lui Max Heppner, fiul unor evrei germani care au fugit din Germania la scurt timp după venirea la putere a lui Adolf Hitler în 1933. Naziştii şi războiul au prins însă din urmă pe familia Heppner în 1942, forţând-o să fugă din Amsterdam şi să se ascundă într-un coteţ de găini în sudul ţării.

Rucsacul lui Max şi desenele pe care le-a făcut în această perioadă, în care se temea să nu fie arestat de nazişti, sunt prezentate acum publicului.

Expoziţia „arată cât de zadarnică este civilizaţia”, a declarat pentru AFP Max Heppner, azi în vârstă de 90 de ani, în timp ce îşi privea rucsacul. Cei care au venit să le confişte bunurile nu erau nazişti, ci „poliţişti din Amsterdam”, îşi aminteşte el. „Asta arată ce vremuri nebuneşti au fost”, adaugă Heppner.

Numeroşi cetăţeni olandezi, poliţia şi căile ferate, au colaborat activ cu ocupanţii germani pentru a-i aresta pe evrei şi a-i deporta.

O altă piesă emoţionantă este o lucrare grafică a lui Samuel Jessurun de Mesquita, mentorul şi prietenul celebrului artist olandez M.C. Escher, „Evil-speaking Little Women”.

Recuperată de Escher însuşi la scurt timp după jefuirea casei mentorului său şi deportarea familiei De Mesquita în lagărul de exterminare de la Auschwitz, lucrarea poartă amprenta unei cizme militare, lăsată de unul dintre jefuitori.

Printre celelalte piese expuse se numără o lucrare a pictorului din Epoca de Aur olandeză Gerrit Berckheyde pentru care Desi Goudstikker-von Halban s-a luptat toată viaţa. Soţul ei, comerciantul de artă Jacques Goudstikker, a murit în 1940, în timpul fugii lor spre Anglia. Afacerea sa a fost distrusă de nazişti în timpul Ocupaţiei.