Deutsche Welle: Kelemen Hunor, apologia aplauzelor și demisia de onoare

Fermecat de laboratorul experimental din Budapesta, vicepremierul român continuă să sfideze convențiile și protocolul: „dacă te duci la un astfel de eveniment aplauzi şi dacă ai fost de acord, şi dacă n-ai fost de acord”, scrie jurnalista Sabina Fati pe site-ul postului de radio Deutsche Welle.

Vicepremier în guvernul de la București, Kelemen Hunor îi răspunde condescendent președintelui Klaus Iohannis și îi face teoria aplauzelor în loc să-și ceară scuze pentru excesul de zel dovedit în apărarea premierului ungar: „Dacă punem discursul în context, nu a fost un discurs rasist” pentru că „amestecul de rase este o chestiune privată”. Nu există, însă, niciun dubiu în exprimarea lui Viktor Orban: „Noi – maghiarii – nu suntem o rasă mixtă … și nu vrem să devenim o rasă mixtă”, fiindcă țările în care „se amestecă europeni și non-europeni” n-ar mai fi națiuni.

Liderii UDMR au aplaudat, însă, și celelalte părți ale discursului în care oratorul compulsiv de la Budapesta demonstra anvergura Moscovei, puterea ei de atracție și incapacitatea Occidentului de a-i opune rezistență Rusiei.

Kelemen Hunor ar trebui să-și dea demisia din guvern pentru a evita o criză care să ducă la eliminarea UDMR din executiv înr-o perioadă sensibilă, în care invazia Rusiei în Ucraina aduce războiul tot mai aproape de granițele României. În acest fel, ar putea închide paranteza loialităților difuze între București și Budapesta. Altminteri, discuțiile despre UDMR ca satelit al FIDESZ, partid condus de Viktor Orban și cele despre marea alocație oferită de Ungaria comunităților maghiare din Transilvania în ultimii zece ani ar putea afecta și mai mult neîncrederea majorității în minoritatea ungară.

Ar fi o demisie de onoare în care poate admite că a greșit, că nu a vrut să fie arogant cu președintele Klaus Iohannis, ci pur și simplu a fost luat de valul emoțional din comunitatea sa. Lăsând la o parte propriile vanități, poate salva aparențele și stabilitatea guvernului, dacă nu cumva are alte planuri.

Kelemen Hunor e nevoit pentru prima dată să demonstreze că joacă în echipa Bucureștiului, fiind totuși atât de dependent de Budapesta. A intrat singur în capcană, dar are posibilitatea de a-și defini poziția echivocă printr-un gest clar. Are oportunitatea de a se îndepărta de calea greșită. Chiar fostul lider al UDMR, Marko Bela se declară nemulțumit de reacția lui Kelemen Hunor, mai ales că sub președinția lui Marko, Uniunea era independentă față de Budapesta și nu se rătăcea în aventuri riscante.

Pentru că Bucureștiul dă de ani de zile pașapoarte românești pe bandă rulantă cetățenilor moldoveni, a închis ochii în fața revizionismului cultural lansat de Viktor Orban cu ani în urmă tot la Tușnad. Așa că Ungaria a oferit la rândul ei pașapoarte în numele unificării maghiarilor din Bazinul Carpatic, finanțând în paralel școli, presă și afaceri în fostele teritorii pe care le administra Budapesta înainte de 1918. În Transilvania, UDMR a devenit partenerul Ungariei pentru realizarea ambiției despre care a vorbit recent Viktor Orban:

„Patria trebuie să rămână împreună: Transilvania și celelalte zone locuite de maghiari din Bazinul Carpaților trebuie să rămână împreună”, pentru că Ungariei i s-a luat mereu „mai mult decât a primit.” Iar „aceste datorii vor fi plătite”.

UDMR nu și-a asumat oficial nostalgia Trianonului sugerată de premierul ungar, dar nici nu a negat-o. Apologia aplauzelor făcută de Kelemen Hunor sugerează însă o confuzie intolerabilă a obiectivelor Uniunii și abandonul său în brațele autoritarismului de la Budapesta. Mai cu seamă că această apologie vine după apărarea declarațiilor rasiste ale lui Viktor Orban și după ce Klaus Iohannis i-a cerut UDMR clarificări publice pentru că, după cum spune președintele „nu putem să ne facem că acele lucruri nu au fost spuse, cum nu putem să ne facem că acele spuse nu au fost aplaudate”.