Deutsche Welle: Șase obiective de politică externă

Anual, la sfârșitul lunii august, președintele și șeful guvernului prezintă liniile strategice ale politicii externe autohtone în fața ambasadorilor români din capitalele lumii. Marcel Ciolacu nu a explicat niciodată când ar fi observat eventualele poziții inegale pe care le-ar accepta România în diferite discuții internaționale. Totuși, a vorbit de mai multe ori despre un fel de relație de subordonare care ar exista între București și capitalele marilor puteri. Felul în care privește aceste conexiuni sugerează că Bucureștiul s-ar lăsa impresionat de partenerii occidentali mai mult decât și-ar dori fiindcă, la fel ca nepotul venit de la țară la rudele sale din capitală, are senzația de inconfort, de marginalizare, scrie Sabina Fati pentru Deutsche Welle.

Nu e prima dată când premierul se simte băiatul de la țară și le cere celorlalți să iasă din această postură. Acum zece zile, înainte de vizita sa la Bruxelles pe tema Planului Național de Redresare și Reziliență, Marcel Ciolacu a spus chiar în deschiderea ședinței de guvern că „Premierul României și miniștrii din Guvernul României nici nu îngenunchează, nici nu se ploconesc și nici nu execută ordinele nimănui.” Acum două luni, șeful guvernului și-a precizat principiile „dezvoltării prin patriotism economic”, însă, la întâlnirea cu ambasadorii, Marcel Ciolacu a făcut o piruetă și a subliniat că „relația de cooperare cu parteneri externi este esențială”. S-a lăudat în acest context cu forumul româno-german care va fi organizat la sfârșitul lunii septembrie și i-a cerut ministrei de Externe Luminița Odobescu să pună la lucru un „mecanism de monitorizare și integrare a propunerilor și oportunităților de afaceri” pe care diplomații le avansează guvernului, în așa fel încât oportunitățile „să nu fie irosite”.

Klaus Iohannis privește spre Washington și Bruxelles Dacă premierul oscilează între un naționalism provenit din sentimentul de inferioritate față de Vest și nevoia banilor occidentali, președintele are o structură clară a priorităților de politică externă, cu radarul îndreptat spre Washington și Bruxelles.

În discursul lui Klaus Iohannis, (1) Ucraina se află în fruntea listei. Spre deosebire de Emmanuel Macron, care a vorbit la începutul săptămânii la Paris în fața ambasadorilor francezi despre cum trebuie să arate pacea, președintele român nu a vrut să spună nimic despre acest subiect. Ca de obicei, Bucureștiul așteaptă alinierea pozițiilor marilor capitale și abia apoi își anunță punctul de vedere, în așa fel încât să fie coordonat cu principalii săi
parteneri. Klaus Iohannis a amintit, în schimb, că România a primit peste 5,7 milioane de ucraineni și că a facilitat tranzitul a peste 22,5 milioane de tone de produse agricole ucrainene prin România.

Pe locul al doilea între obiective (2) este Republica Moldova, care trebuie susținută puternic să înceapă negocierile de aderare cu Uniunea Europeană.

Urmează (3) Marea Neagră, unde România este „un autentic furnizor de securitate și prosperitate în regiune”, mai ales că importanța zonei a fost „reconfirmată” pe „agenda NATO”, dar și prin strategia specifică a Washington-ului. Premierul Ciolacu a adăugat la subiect faptul că guvernul urmărește „transformarea României într-un hub regional la Marea Neagră, un actor-cheie în domeniile energiei, agriculturii și digitalizării”. În plus, șeful
guvernului crede că țara are potențial de a deveni „un actor regional major în domeniul industriei de apărare”.

Președintele a reluat (4) importanța pilonilor strategici ai României – Statele Unite, UE și NATO -, dar a adus câteva nuanțe atunci când a menționat că România susține „multilateralismul eficient”; consolidarea unei Uniuni „fără fragmentări în interiorul său”, cu referiri la Austria și Ungaria, state pe care, însă, nu le-a nominalizat; sprijinirea UE ca „actor puternic”, „cu impact semnificativ în plan global”, care să aibă „reflexul” de a se coordona și care să concretizeze noua Agendă Strategică bazată de unitate și solidaritate.

(5) România vrea să aprofundeze relațiile bilaterale mai ales cu partenerii strategici europeni: Germania, Franța, Spania, Italia, Regatul Unit, Polonia, Turcia, Grecia, Bulgaria, Portugalia, Belgia, Ungaria și statele baltice.

(6) Neîmplinirile țării au fost enunțate ca obiective prioritare: aderarea la Spațiul Schengen, primirea în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), destinată statelor avansate economic și democratic, intrarea țării în programul Visa Waiver, care presupune ridicare vizelor pentru cetățenii români care călătoresc în SUA.

Marile linii de politică externă se mențin, dar sunt subliniate mai clar dorințele Bucureștiului ignorate atâta vreme de puterile occidentale, mai ales din pricina slăbiciunilor statului de drept și democrației din România. În același timp, Republica Moldova ocupă un loc tot mai important în concepțiile strategice ale României iar Bucureștiul nu-și ascunde ambițiile pontice, care se bazează însă mai mult pe puterea americanilor decât pe putințele autohtone.