DEZBATERE Legile Justiției: Aviz obligatoriu al CSM la numirea și revocarea procurorilor șefi? Președintele Iohannis se opune, deși programul de guvernare vorbește de un aviz conform / Ce spun foști miniștri ai Justiției, magistrați și reprezentanți ai societății civile
Propunerea actualului ministru USR al Justiției, Stelian Ion, de a repara legile Justiției stricate de PSD-ALDE-UDMR pe vremea lui Dragnea stârnește discuții aprinse. Inițiativa acestuia vizează și procedura de numire și revocare a procurorilor șefi. Numirea ar urma să fie făcută cu avizul obligatoriu al Secției pentru procurori a CSM și cu posibilitatea președintelui de a refuza nominalizările de ”n” ori, motivat. Revocarea din funcție, însă, ar urma să se facă fără aviz conform al CSM și fără posibilitatea președintelui de a refuza pe fond, ci doar din motive de legalitate.
Președintele României Klaus Iohannis a declarat recent că nu este de acord cu avizul obligatoriu al CSM pentru numirea procurorilor șefi, propus de ministrul Stelian Ion.
„Introducerea avizului conform este opozabil ministrului şi nu preşedintelui, este un detaliu care nu a fost bine explicat public. Preşedintele nu stă în niciun fel de aviz conform sau neconform, în conformitate cu Constituţia României. Dacă avizul CSM-ului devine conform, atunci CSM-ul va putea să refuze propunerea ministrului, dar nu va putea să îl refuze pe preşedinte (…)
Aceste chestiuni sunt în faza de proiect. Ele vor fi discutate, vor intra în Parlament, vor intra în dezbatere parlamentară şi după aceea vom vedea în ce formă vor ajunge ele.
Evident că eu nu cred că atribuţiile preşedintelui României trebuie diminuate şi în consecinţă, personal, nu sunt de acord cu această variantă, dar nu ştiu dacă ea va rămâne sau nu va rămâne în proiect”, a spus Iohannis, la Palatul Cotroceni.
Procurorul militar Bogdan Pîrlog, liderul unei asociații de procurori, atrage atenția că introducerea avizului obligatoriu al Secției pentru procurori a CSM la numirea procurorilor șefi este prevăzută în programul de guvernare al actualului Cabinet, iar Comisia Europeană, Comisia de la Veneția și grupul statelor anticorupție – GRECO – recomandă întărirea rolului CSM în procedura de numire și revocare a procurorilor șefi, iclusiv prin obligativitatea avizului CSM.
În vreme ce politicienii foști miniștri ai Justiției pledează pentru un aviz consultativ al CSM în procedura de numire a procurorilor șefi și pentru menținerea unui drept de veto de facto din partea președintelui, asociațiile de procurori vorbesc despre transferarea acestui drept de veto de la președinte la CSM și chiar de eliminarea ministrului Justiției din procedură.
De notat că și reprezentanții societății civile pledează pentru întărirea avizului CSM, dar fără ca acesta să fie unul obligatoriu.
Vezi mai jos, pe larg, punctele de vedere transmise la solicitarea G4media.ro de foști miniștri ai Justiției, asociații de procurori și reprezentanți ai societății civile, cu privire la procedura de numire și revocare a procurorilor șefi.
Monica Macovei, fost ministru al Justiției:
”Ministrul Justiției, domnul Stelian Ion, propune următoarele schimbări:
1. Numirea acestor procurori să fie facută cu avizul conform al Secției pentru procurori a CSM și cu posibilitatea președintelui de a refuza o nominalizare de N ori, motivat.
Consider total nepotrivită acestă propunere pentru că:
1.1. Avizul conform este obligatoriu pentru toată lumea. Inclusiv pentru Președintele țării și pentru ministrul Justiției, care nu vor putea refuza candidatul pentru care CSM a emis un aviz conform (obligatoriu) negativ sau pozitiv. Prin urmare, un aviz conform al CSM nu îi dă posibilitatea Președintelui să refuze nicio singură dată, astfel încât procedura propusă pentru numire are două laturi care se bat cap în cap.
Desigur că avizul CSM trebuie să rămână consultativ, iar președintele să poată refuza motivat atunci când ministrul Justiției îi trimite propunerea pentru un candidat, indiferent de avizul consultativ al CSM, negativ sau pozitiv. Deciziile ministrului și ale Președintelui se iau pe baza criteriilor stabilite de lege, care se referă la management, capacitate de conducere, comunicare, organizare resurse umane.
1.2. În plus, avizul conform – obligatoriu – acordă în realitate CSM dreptul absolut de numire în aceste funcții de management, care nu țin de cariera procurorilor și nici de competența CSM în sensul luării unor decizii obligatorii.
Mai mult, asta ar înlătura răspunderea pentru rezultatele proaste ale procurorului general sau șef numit de CSM pentru că nu există răspundere colectivă, ci numai personală. Să nu uităm că CSM este un organ colectiv, inclusiv Secția pentru Procurori din CSM.
În prezent, avizul CSM este unul consultativ, care are importanță, dar nu este obligatoriu. Iar audierea publică din CSM a candidaților propuși de ministrul Justiției asigură informarea oamenilor despre cum sunt candidații. Și există un echilibru între ministru, CSM și Președinte.
2. Revocarea din funcții a acelorași categorii de procurori ar urma să fie facuta cu avizul consultativ, de data asta, al CSM, cu posibilitatea Președintelui de a refuza propunerea de revocare doar pe motive de legalitate.
Rețin că există o decizie a Curții Constituționale, dată la revocarea d-nei Kovesi, fost procuror șef al DNA, prin care Curtea a decis că Președintele poate refuza revocarea numai pe motive de legalitate. De exemplu, un motiv de nelegalitate ar fi faptul că în Secția de Procurori a CSM nu este cvorum, când Secția votează avizul consultativ.
Faptul că motivele de fond pentru refuzul de revocare al Președintelui au fost eliminate îl lipsește de o verificare pe fond a propunerii de revocare. Înainte de decizia Curții Constituționale, Președintele putea refuza revocarea dacă nu erau îndeplinite condițiile privind managementul instituției, buna comunicare și gestionarea resurselor umane.
În concluzie, la numire, Președintele este obligat să facă ce decide CSM, iar la revocare nu este obligat, însă motivul de refuz este unul formal, nu unul de fond. În realitate, Președintele este scos de facto din procedura de numire și revocare a celor care asigură managementul parchetelor. La fel și ministrul Justiției, care ar rămâne numai cu posibilitatea de a face o propunere de numire și revocare către CSM care preia toate puterile din acel moment”, a declarat pentru G4media.ro fostul ministru al Justiției, Monica Macovei.
Cătălin Predoiu, fost ministru PNL al Justiției:
”Avizul Secției pentru procurori a CSM trebuie să rămână unul consultativ, așa cum a fost reflectat în proiectul inițial de modificare a Legilor Justiției, publicat în septembrie 2020.
Aceeași soluție a fost reglementată în urma modificărilor promovate la legile justiției prin reforma din Legea nr. 247/2005 promovată de ministrul Monica Macovei, ”în concordanță cu procedura de numire a procurorilor din alte state membre ale Uniunii Europene”, care ”reflectă dispozițiile constituționale privind organizarea și funcționarea acestor parchete sub autoritatea ministrului justiției”. (Expunere de motive, pagina 11).
Îmi mențin acest punct de vedere pentru următoarele argumente de ordin constituțional, care țin de tehnica juridică, de coerența funcționării Ministerului Public și de ordin politic statal:
1. În conformitate cu Constituția, art.132 alin. (1), procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministrului Justiției. Această autoritate, respectiv spiritul și litera textului constituțional, ar fi știrbite dacă avizul ar fi conform, în bună măsură această autoritate a Ministrului Justiției ar fi transferată către CSM – Secția pentru Procurori.
2. Rolul CSM – Secția pentru procurori este limitativ prevăzut în art. 133 alin. (1) și (2) și art. 134 alin. (1) din Constituție. În mandatul ministrului Toader, Secția pentru procurori a fost învestită cu o serie de atribuții (ex. delegarea) care țin de funcționarea Ministerului Public, adăugând acum și avizul conform, s-ar ajunge de facto la o partajare a autorității conducerii Ministerului Public între Procurorul General și Secția pentru procurori, via Ministrul Justiției.
3. S-ar înfrânge principiul constituțional al funcționării Ministerului Public pe baza organizării piramidale, ierarhice, având în fruntea sistemului pe Procurorul General, principiu prevăzut de art.132 alin. (1) din Constituție și s-ar destabiliza ”verticala puterii” în sistemul Ministerului Public, prin crearea unui spațiu legislativ – funcțional de decizie, exogen Ministerului Public, la nivelul CSM – Secția pentru procurori.
4. S-ar produce o veritabilă incoerență și perturbare managerială în sistemul Ministerului Public, prin mutarea ”centrului de greutate” în sistem de la Procurorul General către CSM – Secția pentru procurori, fără ca aceasta să dobândească și o responsabilitate legală privind eficiența parchetelor.
Procurorul General și procurorii șefi ierarhici răspund pentru buna funcționare a sistemului, conform art. 70-79 din legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările ulterioare.
Ministrul Justiției prezintă anual Parlamentului rapoarte privind bunul mers al Ministerului Public, conform art.79 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările ulterioare. Rezultă că provocările și răspunderile manageriale ar fi într-o parte, la procurorii șefi ierarhici și Procurorul General, iar atribuții și puteri esențiale care țin de funcționarea Ministerului Public ar fi ”localizate” legislativ în altă parte, la CSM – Secția pentru procurori.
Când, în cadrul unui sistem, puterea este într-o parte și răspunderea în alta, se instalează disfuncția structurală a respectivului sistem. Adoptarea propunerilor Ministerului Justiției în forma actuală ar putea induce disfuncții în Ministerul Public, cu consecințe nedorite pentru eficiența parchetelor și starea de legalitate, drepturile cetățenilor, combaterea infracționalității de toate categoriile, inclusiv a corupției și traficului de persoane, droguri, arme, terorism.
5. Principalul contra-argument adus principiului avizului consultativ, ar fi acela că un aviz conform ar elimina ”factorul politic” din procedura de numire/revocare a procurorilor de rang înalt, ”factor politic” considerat a-priori de rău augur. Acest contra-argument este fals din rațiuni de logică, din două motive.
În primul rând, dacă avizul ar fi conform, s-ar ajunge la soluția indirectă prin care, propunerea convenită de ministrul Justiției cu CSM – Secția pentru procurori să fie obligatoriu impusă Președintelui României pe calea conformității avizului. Dar, ministrul Justiției este la rândul său un decident politic, deci factorul politic nu se ”evaporă”, ci rămâne în procedura de numire, doar că rămâne la un nivel politic mult inferior nivelului de legitimitate politică a Președintelui României.
Deci, soluția avizului conform nu ar elimina prezența factorului politic din procedura de numire, ci doar ar declasa-o la un nivel inferior nivelului prezidențial. Președintele României acționează, potrivit Constituției, din afara partidelor, reprezentând statul român și având cel mai înalt grad de legitimitate populară exprimată prin vot, în urma alegerilor validate de Curtea Constituțională.
În al doilea rând, se pleacă de la premisa că factorul politic este în mod necesar un aspect nociv în relația sistemică cu Ministerul Public. Pe această premisă greșită, consecvența ar impune și scoaterea Ministrului Justiției din CSM. Factorul politic trebuie să lipsească din deciziile de caz ale justiției, din anchete și judecăți. În cazul de față însă, este vorba de o decizie privind conducerea Ministerului Public, care apără interesele generale ale societății, care societate este reprezentată de factorul politic.
Deci, este logic ca factorul politic să fie prezent, punctual, într-o decizie care privește numirea conducătorilor Ministerului Public și a unor unități cheie din structură. Politicul înseamnă vot, iar votul înseamnă control cetățenesc, popular. Iar controlul cetățenesc prin reprezentanți asupra alcătuirii statului în general, în toate sferele sale, este absolut necesar, dacă vrem să rămânem în tipare democratice constituționale și să nu trecem în tipare nedemocratice de genul ”tehnocrației judiciare” sau al ”decuplării” puterii judecătorești de celelalte puteri ale statului și deci, de popor.
A considera politicul ca fiind o condiție a priori negativă și nefastă, doar pentru că mulți politicieni au eșuat în a-și îndeplini menirea, înseamnă a abdica de la rolul pe care un om politic și l-a asumat prin prezentarea în alegeri și dobândirea vocației de a ocupa o funcție în stat, iar o astfel de abordare nu are decât consecința logică a abandonării misiunii și a hainei de om politic, a retragerii din funcții și din fața responsabilităților politice.
Este ca și cum ai spune că judecătorii nu mai trebuie să judece, pentru că există erori judiciare. Să nu confundăm independența sacrosanctă a puterii judecătorești cu lipsa de cooperare între puterile statului. Amestecul politicului într-o decizie a justiției, cum și amestecul justiției în treburile politice, precum și derobarea politicului de la rolul de a asigura funcționarea statului, sunt trei fațete ale aceleiași probleme – neînțelegerea modului de construcție și funcționare a statului, neînțelegerea felului în care puterile statului se structurează, funcționează și cooperează pe baza literei și spiritului Constituției”, a explicat pentru G4media.ro fostul ministru al Justiției, Cătălin Predoiu.
Bogdan Pîrlog, procuror militar, co-președinte al Asociației Inițiativa pentru Justiție:
<<Proiectul inițial propus de fostul ministru al Justiției (Cătălin Predoiu – n.r.) nu a fost supus niciunei dezbateri, fiind încropit într-un mod netransparent, în extremă grabă, fără nicio consultare a corpului profesional. Multe dintre soluțiile propuse reprezentau un veritabil pericol pentru independența justiției și statul de drept.
Dacă acestea au fost „discutate” cu Președintele și acesta le-a agreat înseamnă că cea mai înaltă funcție din stat se alătură asumat celor care au executat asaltul asupra justiției și statului de drept început în 2017 și care continuă și în prezent prin întârzierea și chiar blocarea reparării legilor justiției.
În programul de guvernare, (obligatoriu potrivit articolului 102 alin. 1 din Constituție și a articolului 48 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ) la capitolul Justiție, la pagina 230 se prevede clar:
„Avem în vedere modificarea procedurii de desemnare a conducerilor Parchetului General de pe lângă ÎCCJ, DNA și DIICOT prin diminuarea factorului politic și creșterea rolului CSM în această procedură, ministrul justiției făcând propunerea de numire în funcție în urma unei proceduri transparente și obiective de selecție a candidaților, validarea rezultatelor concursului urmând a se realiza printr-un aviz conform al Secției pentru procurori din cadrul CSM, iar numirea în funcție va reveni Președintelui. Demiterea conducerii acestor structuri va fi bazată pe o procedură similară, ce poate fi inițiată și de către secția de procurori a CSM”.
Așa că este absolut inexplicabilă susținerea Președintelui în sensul că instituirea caracterului conform al avizului Secției pentru procurori din cadrul CSM nu ar corespunde intenţiei coaliţiei, când tocmai documentul program al acestei „coaliții” contrazice afirmațiile prezidențiale.
În ceea ce privește „atribuțiile constituționale” ale Președintelui României, Curtea Constitiuțională a statuat constant, cele mai recente decizii relevante fiind nr. 45 din 30 ianuarie 2018 (punct. 160-165) și nr. 358 din 30 mai 2018 (punct. 98-101, 103, 106 și 117), că Președintele României nu are nicio atribuție constituțională expresă care să justifice un drept de veto în această materie, acestuia conferindu-i-se atribuția de numire în considerarea solemnității actului, din curtoazie.
Art. 94 lit. c) din Constituție este un text cu caracter general, de principiu, în sensul că Președintele României numește în funcții publice, în condițiile legii, astfel încât, în lipsa unei prevederi constituționale exprese, acestuia din urmă nu i se poate recunoaște o putere discreționară, ci o putere de verificare a regularității procedurii strict sub aspectul legalității.
Acordarea unui caracter conform al avizului emis de Secția pentru Procurori a CSM cu privire la numirea procurorilor de rang înalt nu aduce nicio restrângere a atribuțiilor constituționale ale Președintelui, din contră, răspunde exigențelor privind independența justiției într-un stat de drept.
În recomandările sale anterioare și ulterioare raportului MCV din noiembrie 2017, Comisia Europeană formulează mai multe recomandări, printre care: „punerea în practică a unui sistem robust și independent de numire a procurorilor de rang înalt, pe baza unor criterii clare și transparente, cu sprijinul Comisiei de la Veneția”, să fie întărită independența procurorilor și menținut sau sporit rolul CSM, inclusiv prin legiferarea obligativității avizului CSM;
Începând cu 2018, GRECO reiterează recomandarea sa ca procedura pentru numirea în şi revocarea din funcţiile cele mai înalte din parchet, prevăzută de art. 54 din Legea nr. 303/2004, să includă un proces care să fie atât transparent, cât şi bazat pe criterii obiective, iar Consiliului Superior al Magistraturii să i se dea un rol mai important în această procedură.
Comisia de la Veneția prin opinia din 20.10.2018 a reținut importanța instituirii unor garanții pentru independența și imparțialitatea sistemului judiciar, a unor metode transparente și depolitizate de numire în funcțiile din cadrul sistemului judiciar, esențială fiind implicarea efectivă a consiliului procurorilor, în acest sens, o măsură-cheie ar fi, la nivel legislativ, modificarea Legii nr. 303 în așa fel încât să ofere avizului CSM o forță obligatorie.
De asemenea, în cazul procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, numirea după o procedură care implică factorul politic nu este justificată. Criteriile profesionale trebuie să primeze.
Mai mult, în practică s-a constatat că persoanele care ocupă aceste funcții alături de atribuțiile de conducere efectuează și urmărirea penală în cauze ce le-au fost repartizate, fapt ce ridică probleme cu privire la numirea acestora printr-o procedură unde are preponderență factorul politic.
În concluzie, avizul conform al Secției pentru procurori din cadrul CSM în numirea în funcție a procurorilor de rang înalt și reducerea numărului de funcții care implică această procedură cu participarea factorului politic, este în acord cu Constituția, răspunde obligațiilor internaționale asumate de România și a obligațiilor asumate de Guvern prin programul de guvernare>>, a declarat pentru G4media.ro procurorul militar Bogdan Pîrlog, co-președinte al Asociației Inițiativa pentru Justiție.
procuror DNA, Alexandra Lăncrănjan, membru Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP):
”În contextul modificării legilor justiției, un prim aspect ce trebuie subliniat este ratarea oportunității adoptării unei proceduri similare celei de la ÎCCJ și în cazul numirii și revocării procurorului general și procurorilor șefi din cadrul DNA și DIICOT, respectiv procedura de selecție în fața Sectiei pentru procurori a CSM și selectarea lor de către reprezentantii corpului de magistrați.
De asemenea, dacă în cazul procurorului general ar putea exista o argumentare în sprijinul implicării ministrului justiției în procedura de selecție, în cazul celorlalte funcții de conducere în care acesta este implicat, o astfel de argumentație lipsește. Procedura aplicabilă pentru numirea procurorului general al unui parchet de pe lângă Curtea de apel este în egală măsura posibilă și eficientă și în cazul funcțiilor de conducere din cadrul PÎCCJ, DNA și DIICOT.
Revenind însă la propunerea de modificare, o implicare mai mare a Sectiei pentru procurori a CSM este binevenită și un punct de echilibru între factorii implicați, conformitatea avizului acordat de Secție garantând că sistemul judiciar are într-adevăr un cuvânt de spus în aceste numiri, așa cum este și firesc.
Ceea ce este inexplicabil este neconcordanța între procedura de numire și cea de revocare, cele două etape trebuind să fie în oglindă; dacă la numire este necesar avizul conform al Secției pentru procurori cu atât mai mult la revocare, acțiune cu caracter sancționatoriu, acest aviz ar trebui să fie obligatoriu.
Avizul sistemului judiciar sau aplicarea unei alte proceduri de selecție și numire a procurorilor șefi nu au valențe constituționale și opțiunea pentru eliminarea sau diminuarea factorului politic din aceste proceduri este cu siguranță mai în concordanță cu principiile statului de drept și independenței justiției decât varianta deciziei arbitrare a unui factor eminamente politic”, a declarat pentru G4media.ro procurorul Alexandra Lăncrănjan, membru AMASP.
Laura Ștefan, expert anticorupție, ExpertForum:
”Avizul trebuie să rămână unul consultativ.
De altfel cred că introducerea unui aviz conform ridică probleme de constituționalitate – decizia 358/2018 a CCR așează în centrul procedurii de revocare ministrul Justiției, limitând chiar și intervenția președintelui țării în acest proces la elemente care țin de legalitate.
Procedurile de numire și revocare sunt reglementate de regula în oglindă (în propunerile de azi, regula aceasta nu este respectată, la revocare există doar aviz consultativ).
Prin introducerea unui aviz conform pentru CSM la numire de fapt se schimbă centrul de decizie în procedura de numire de la ministrul Justiției la CSM lucru care în opinia mea va ridica probleme de constituționalitate.
Se poate da o importanță mai mare avizului CSM în practica fără a schimba natura avizului în unul conform – adică ministrul justitiei poate să renunțe la propuneri dacă e convins de argumentele CSM, de exemplu”, a explicat pentru G4media.ro Laura Ștefan, expert anticorupție, ExpertForum.
judecător Cristi Danileț, Tribunalul Cluj:
”Totul pleacă de la necesitatea de a clarifica poziţia procurorilor în arhitectura sistemului judiciar. Actuala Constituţie pune procurorii sub autoritatea ministrului justiţiei. Legea fundamentală nu explică ce înseamnă aceasta, lucru lăsat pe seama legilor justiţiei.
În cursul timpului acestea au evoluat: iniţial, ministrul justiţiei era văzut ca un şef al procurilor, căci acesta numea toţi procurorii din sistem, făcea parte din organul disciplinar al lor, putea numi şi revoca orice procuror aflat în funcţie de conducere, putea chiar dispune obligatoriu începerea urmăririi penale. Treptat, s-a renunţat la puterile ministrului asupra procurorilor în favoarea CSM. Din cauza ineficienţei Parchetului General şi PNA şi mergându-se pe ideea de echipă ministru-conducerea parchetelor care ar fi responsabilă de politica penală a statului, s-a mai menţinut influenţa factorului politic în ceea ce priveşte numirea şefilor de la vârful sistemului de parchete.
Această dispoziţie nu va produce efectele scontate în momentul în care un ministru al justiţiei sau un preşedinte de rea-credinţă ajung la putere. Ei o vor folosi pentru a intimida sau controla activitatea procurorilor. Iar problema reală nu este la numire, ci la revocare: în realitate, controlul asupra carierea unui procuror general sau procuror şef nu se face la momentul numirii, ci pe tot parcursul exercitării funcţiei sub permanenta ameninţarea a revocării de către politic prin simpla voinţă a acestuia.
Pe de altă parte, norma din Constituţia noastră cu privire la puterea ministrului asupra procurorilor este desuetă. Ea a fost resuscitată de CCR în momentul revocării lui Kovesi, dar standardele internaţionale (şi mă refer expres la Standardele din anul 2010 ale Comisiei de la Veneţia cu privire la independenţa organelor de urmărire penală) spun contrariul: sistemul de parchete trebuie autonomizat în raport cu factorul politic, de aceea orice numire/revocare la nivel înalt trebuie să acorde greutate opiniei experţilor, nu politicienilor. Pentru a evita orice troc cu privire la reînnoirea mandatului, numirea trebuie să fie pe o perioadă mai lungă, care să nu coincidă cu schimbările politice, şi mandatul să nu poată fi prelungit.
De aceea, eu aş vedea lucrurile în felul următor:
– propunerea pentru funcţia de procuror general sau şef de la vârful sistemului de parchete să vină de la secţia de procurori a CSM, printr-o procedură publică, singura implicare a ministrului justiţiei fiind cea de membru în CSM;
– numirea să fie făcută de către Preşedintele statului, care să poată refuza propunerea o singură dată, explicând public aceste motive;
– CSM să poată reveni cu aceeaşi propunere numai dacă combate motivele invocate de Preşedinte;
– numirea să fie făcută pentru 6 ani fără posibilitatea reînvestirii;
– revocarea să poată fi făcută de Preşedintele statului numai la propunerea secţiei de procurori a CSM”, a explicat pentru G4media.ro și judecătorul Cristi Danileț de la Tribunalul Cluj.
Context. În acest moment, procurorii șefi sunt propuși de ministrul Justiției, Secția pentru procurori a CSm dă un aviz consultativ, iar președintele poate refuza o singură dată, argumentat.
Potrivit articolului 54 din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor:
”(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, adjuncții acestuia, precum și procurorii șefi de secții ai acestor parchete sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 15 ani în funcția de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată (…)
(3) Președintele României poate refuza, motivat, o singură dată, numirea în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1), aducând la cunoștința publicului motivele refuzului (…)
(4) Revocarea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Președintele României, la propunerea ministrului justiției, care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a procurorului general al Direcției Naționale Anticorupție ori Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu avizul Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit modificărilor la legea 303/2004 propuse de actualul ministru al Justiției, Stelian Ion, va fi nevoie de aviz conform al CSM pentru numirea unui procuror în funcții de conducere.
Potrivit modificărilor propuse de ministrul Justiției Stelian Ion, ministrul Justiției înaintează CSM propunerile pentru funcțiile de conducere de la Parchetul general, DNA și DIICOT, iar în cazul unui aviz negativ, ministrul nu mai poate continua procedura de numire pentru funcția respectivă. În această situație, va fi declanșată o nouă procedură de selecție, în urma căreia ministrul Justiției nu poate propune aceeași persoană pentru care a fost dat deja un aviz negativ.
O altă modificare se referă la durata mandelor pentru procurorii șefi: vor fi de 4 ani, cu posibilitatea reinvestirii, spre deosebire de 3 ani în prezent. A fost redusă, în schimb, vechimea minimă pentru ocuparea funcțiilor de procurori-șefi la principalele parchete: de la 15 la 12 ani vechime minimă în funcția de judecător sau procuror.
A fost eliminată din lege prevederea că președintele României poate refuza doar o singură dată numirea în funcțiile de conducere. Revocarea din funcțiile de procuror general și procurori-șefi DNA, DIICOT se va face la propunerea ministrului Justiției, cu avizul secției pentru procurori a CSM.
La începutul lui 2020, ministrul de atunci al Justiției, Cătălin Predoiu, a propus numirea procurorilor Gabriela Scutea, Crin Bologa și Giorgiana Hosu în funcțiile de conducere de la PG, DNA și DIICOT.
Scutea și Hosu au primit aviz negativ din partea CSM și, cu toate acestea, președintele Klaus Iohannis le-a numit. Ulterior, sub conducerea Giorgianei Hosu, DIICOT a clasat dosarul 10 August, stârnind indignarea protestatarilor bătuți și gazați de Jandarmerie.
Și prim-adjunctul procurorului general Bogdan Licu a primit aviz negativ de la CSM, în condițiile în care este acuzat de plagiat, însă șeful statului l-a numit în funcție.
Potrivit legii actuale, președintele României Klaus Iohannis va mai avea ocazia să numească procurori șefi la PG și DNA în 2023, dacă actualii șefi își duc mandatele până la capăt. Între timp, ministrul Justiției trebuie să declanșeze procedura de selecție a unui nou șef DIICOT după ce Giorgiana Hosu și-a dat demisia în urma condamnării penale în primă instanță a soțului ei.
Citește și:
Notă: Alex Costache este jurnalist și la Știrile TVR.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
20 comentarii