Dezvăluiri incomode. Premierul Trudeau a impus starea de urgență în Canada din cauza Freedom Convoy, deși protestatarii ajunseseră la un acord cu negociatorii

Guvernul canadian condus de premierul de stânga Justin Trudeau este acuzat că a decis în februarie să implementeze în mod abuziv Emergencies Act cu scopul de a stopa protestele declanșate de camionagii împotriva mandatelor de vaccinare, deși negociatorii ajunseseră la un acord ca demonstranții să-și mute vehiculele din centrul capitalei federale Ottawa.

Dezvăluirile recente se adaugă celor din iarnă, când criticii au afirmat că liderul de stânga din fruntea executivului a recurs în mod neconstituțional la această soluție extremă, în condițiile în care manifestațiile șoferilor de tir au fost în general pașnice. În plus, Trudeau a fost arătat cu degetul pentru atitudinea agresivă pe care a abordat-o față de protestatari, refuzând orice dialog cu aceștia, o decizie care a divizat și mai mult societatea canadiană.

Dezvăluiri neașteptate

Dean French, care a negociat cu liderii „Freedom Convoy” (Convoiul Libertății) la începutul acestui an, a declarat că guvernul de stânga nu a acordat suficient timp pentru ajungerea la o rezoluție pașnică, înainte de a invoca Emergencies Act sau Legea privind situațiile de urgență pentru a îndepărta protestatarii cu forța, chiar dacă se ajunsese la un acord pentru ca convoiul să plece.

„Acesta a fost un semn negru în istoria Canadei. Istoria va arăta că aceasta a fost o reacție totală excesivă… și ancheta va arăta și ea asta,” a afirmat French într-un interviu pentru CBC.

Partea publică a audierilor din cadrul investigației urmează să aibă loc luna viitoare, ea având ca obiectiv să analizeze utilizarea fără precedent a Legii privind situațiile de urgență, invocată de premierul Trudeau pe 14 februarie, potrivit Epoch Times. Premierul de stânga a invocat această lege pentru înlătura demonstrații din centrul capitalei. Protestatarii și-au instalat tabăra în centrul orașului Ottawa de la sfârșitul lunii ianuarie, ei cerând încetarea mandatelor și a restricțiilor federale privind vaccinurile COVID-19.

French, fostul șef de cabinet al premierului din Ontario, Doug Ford, a declarat că negocierile pentru o rezoluție pașnică s-au desfășurat sub presiunea „unei cronologii foarte strânse.” French a afirmat că a vorbit cu primarul din Ottawa, Jim Watson, pe 10 februarie, și cu liderii convoiului, inclusiv Tamara Lich și avocatul convoiului, Keith Wilson, pe 11 februarie.

Dar, potrivit Epoch Times, documente publicate recent au indicat că guvernul a discutat despre posibilitatea de a invoca actul privind starea de urgență încă din 10 februarie.

Documentele includ procesele verbale de la o reuniune a cabinetului desfășurată pe 13 februarie, în care Trudeau a transmis cabinetului său că el și Incident Response Group (Grupul de răspuns la incident) — un comitet format din miniștri și oficiali înalți — au luat în considerare un răspuns la protestul convoiului și „au explorat măsuri pentru spori puterile agenților de aplicare a legii de pe teren pentru a îmbunătăți acțiunile, a ajuta canadienii și comunitățile aflate în dificultate și pentru a aborda perturbările economiei.”

În timpul ședinței cabinetului, consilierul pentru securitate națională și informații al lui Trudeau, Jody Thomas, le-a spus membrilor cabinetului că „există potențialul unui progres” în negocierile cu protestatarii.

French, care încerca să încheie o înțelegere pentru ca vehiculele de mare tonaj să părăsească zona rezidențială din centrul orașului Ottawa, s-a declarat „surprins” că formularea consilierului pentru securitate națională al cabinetului „nu a fost puțin mai directă,” deoarece primarul Watson ajunsese la un acord cu protestatarii pe 11 februarie.

„Cred că cuvintele ar fi trebuit să fie: există un acord, pentru că propriile cuvinte ale Tamarei din scrisoarea ei – este o scrisoare de o pagină a primarului și scrisoarea de o pagină de la Tamara… citatul ei final a fost vom face ce e mai bine să începem luni, ceea ce (protestatarii) au și făcut,” a declarat French.

„În esență, am încheiat acordul în acea noapte,” a precizat fostul negociator.

„De ce cabinetul lui Trudeau nu a așteptat duminică seara (13 februarie) ca să spună: Primarul Jim Watson, un primar foarte credibil și respectat, are un acord. Să așteptăm doar două sau trei zile pentru a vedea dacă această rezoluție pașnică funcționează. Dacă nu, dacă nu este real, atunci să acționăm în forță,” a afirmat French.

Acordul

Potrivit unei scrisori din 12 februarie către Watson, obținută de CBC, Lich a recunoscut că protestul „îi deranja pe alții,” dar a spus „aceasta nu a fost niciodată intenția noastră… Consiliul Convoiului pentru Libertate este de acord cu solicitarea dumneavoastră de a reduce presiunea asupra locuitorilor și firmelor din orașul Ottawa.”

„Am făcut un plan pentru a ne consolida eforturile de protest în jurul Dealului Parlamentului. Vom munci din greu în următoarele 24 de ore pentru a obține acceptul camionagiilor. Sperăm să începem să ne repoziționăm camioanele de luni.”

Într-o scrisoare separată emisă în acea zi, 12 februarie, Tamara Lich a dezvăluit că Consiliul Convoiului pentru Libertate a fost de acord să repoziționeze camioanele și a început să lucreze cu liderii șoferilor la detalii.

French a remarcat că protestatarii erau dornici să se supună cererii primarului, deoarece doreau „o rezoluție pașnică.”

„Tot ce vor cu adevărat este să iasă din zona rezidențială, așa că primarul Watson va vorbi apoi cu ei. Amintiți-vă, nici măcar un politician nu i-a ascultat – și aceasta este o trăsătură canadiană: să asculte – asta nu se întâmpla în acel moment. Și primarul Watson a afirmat clar: dacă nu vă mutați din zonele rezidențiale, nu vorbesc cu ei,” a precizat Dean French.

Când a fost rugat să răspundă la remarcile fostului negociator, biroul ministrului Securității Publice, Marco Mendicino, a declarat pentru CBC că „guvernul a monitorizat îndeaproape starea negocierilor, care au fost dezavuate de multe persoane asociate cu așa-numitul Convoi al Libertății și, în cele din urmă, nu au avut succes.”

Protestul pe roți

„Freedom Convoy” (Convoiul Libertății) a început în iarna trecută ca o mișcare împotriva mandatelor obligatorii introduse de Canada privind vaccinurile pentru camionagii care traversau frontiera cu America, dar s-a transformat ulterior într-o revoltă de amploare împotriva măsurilor de sănătate publică și a guvernului progresist condus de premierul Trudeau.

Această după ce, de la începutul pandemiei, canadienii s-au confruntat cu unele dintre cele mai dure restricții anti-COVID din lume, inclusiv cu lockdown-uri prelungite și închiderea de restaurante, baruri, săli de sport etc., dar și cu introducerea pașaportului de vaccinare și restricții importante pentru cei nevaccinații (Ontario, Quebec). Măsurile au fost luate la nivelul fiecărei provincii și fiecărui teritoriu, care sunt responsabile de gestionarea sistemelor proprii de sănătate.

La nivel federal, guvernul a impus restricții de călătorie peste hotare, atât pentru canadieni, cât și străinilor, care încă sunt valabile și acum în diferite grade. În plus, executivul condus de Trudeau a implementat de la 15 ianuarie obligativitatea prezentării dovezii de vaccinare pentru șoferii canadieni de camioane și tiruri care merg în Statele Unite sau se întorc de-acolo. În cazul în care nu sunt vaccinați, aceștia trebuie să intre în carantină până la aflarea rezultatului. (O măsură similară au luat și autoritățile din Washington pentru camionagiii americani care se deplasează în/din Canada).

Acest mandat impus camionagiilor canadieni a reprezentat și motivul care a declanșat protestul inițial. După un marș care a durat o săptămână, camioanele și tirurile plecate din diferite orașe din Canada au ajuns la Ottawa, în fața Parlamentului federal.

Protestatarii – susținuți de o coaliție a camionagiilor și de grupuri conservatoare – au blocat aproape trei săptămâni centrul orașului Ottawa, unde primarul a declarat starea de urgență.

În plus, protestatarii au blocat și câteva poduri importante care fac legătura dintre Canada și Statele Unite, între care unul ce leagă Michigan de Ontario și altul care unește Alberta de Montana, dând peste cap traficul comercial și de persoane dintre cele două țări.

Abuz de putere?

Pe 14 februarie, într-un gest considerat de mulți canadieni ca fiind extrem și inutil, premierul Trudeau a declarat starea de urgență națională în timp de pace, lucru care s-a întâmplat doar pentru a doua oară în istoria Canadei. Emergencies Act, care a înlocuit War Measures Act (Legea privind măsurile de război) în 1988, nu a fost invocată niciodată până acum.

„Acei oameni care nu sunt de acord cu măsurile pe care guvernele le-au pus în aplicare pentru a menține canadienii în siguranță… au trecut de la proteste și de la a nu fi de acord cu acele măsuri la limitarea și blocarea libertăților concetățenilor lor, dăunând locurilor de muncă, afectând vieți și mijloace de trai, punând în pericol siguranța publicului și slăbind țara noastră,” a afirmat Trudeau la momentul respectiv. „Aceste blocaje ilegale îi rănesc pe canadieni și trebuie să înceteze.”

El a mai spus că puterile guvernului în temeiul Emergencies Act vor fi „restrânse în timp, specifice geografic și extrem de limitate.”

Declararea stării de urgență a împuternicit guvernul de la Ottawa să restricționeze călătoriile, întrunirile publice și „utilizarea proprietăților specificate” și să oblige orice persoană „să presteze servicii esențiale” în schimbul unei „compensații rezonabile.”

Tatăl lui Trudeau, fostul prim-ministru Pierre Trudeau, a invocat Legea măsurilor de război în timp de pace pentru prima și singura dată în istoria țării în 1970, după ce teroriștii separatiști din Quebec l-au răpit pe vicepremierul provinciei și au desfășurat o campanie de teroare în regiune. (Situația de urgență a permis atunci poliției să efectueze percheziții și arestări fără mandat și să țină suspecții în detenție prelungită fără acuzații și fără dreptul de a consulta un avocat. Peste 400 de persoane au fost reținute în acea perioadă).

La scurt timp după implementarea Emergencies Act în februarie 2022, protestatarii care au blocat podurile dintre Canada și SUA au fost îndepărtați, traficul comercial și de persoane dintre cele două țări a fost reluat, iar forțele de ordine au arestat zeci de protestatari și au remorcat vehiculele grele staționate în centrul capitalei federale. Trei dintre organizatorii protestului, Tamara Lich, Chris Barber și Pat King, au fost și ei arestați.

De asemenea, actul a permis instituțiilor financiare, fără a fi nevoie să obțină o hotărâre judecătorească, să înghețe conturile bancare ale persoanelor fizice și ale entităților suspectate că ar aduce contribuții financiare la mișcarea de protest. Ulterior a fost raportat că unele bănci au înghețat conturi în afară de lista de nume furnizată de autorități.

Legea stării de urgență a fost revocată la 23 februarie. O comisie de anchetă va determina legalitatea implementării documentului.

Trudeau, ținta criticilor

Premierul Trudeau a devenit una dintre țintele protestului camionagiilor, el fiind criticat nu doar pentru implementarea mandatelor de vaccinare pentru șoferii transfrontalieri, ci și pentru atitudinea arogantă, sfidătoare și provocatoare pe care a abordat-o atât față de de manifestanți, cu care a refuzat constant să se întâlnească și pe care i-a descris drept o minoritate extremă, care reflectă proliferarea „dezinformării și informării online greșite, a teoreticienilor conspirației, despre microcipuri, despre Dumnezeu știe ce altceva se potrivește cu pălăriile din staniol,” cât și față de politicienii care au exprimat opinii separate, au afirmat criticii.

În plus, recurgerea la Emergencies Act a fost văzută ca o soluție radicală, la care șeful executivului a apelat fără să țină cont de realitatea de pe teren, unde manifestațiile, deși ilegale, au fost în general pașnice și deloc agresive.

Trudeau a fost acuzat de ipocrizie crasă, după ce în spațiul public au apărut mesajele laudative despre șoferii de tir pe care el le-a postat în timpul pandemiei. Brusc, acești șoferi care au menținut deschise ramuri întregi ale economiei canadiene și au aprovizionat populația cu mâncare, benzină și alte produse necesare, nu au mai fost esențiali în opinia premierului, au susținut criticii lui.

Un alt reproș adus lui Trudeau este acela că a exagerat pericolul reprezentat de demonstranți, el și familia lui fiind duși înainte de sosirea manifestanțiilor într-un adăpost secret. Iar acuzația premierului că manifestanții de la Ottawa erau o minoritate nu stă în picioare, au afirmat analiștii. Mai multe sondaje realizate în acea perioadă au indicat că canadienii s-au declarat „obosiți și săturați” de restricțiile anti-pandemie și că preferau, ținând cont de faptul că COVID-19 este extrem de contagios și nu poate fi eliminat în totalitate, „să învețe să trăiască cu el.”

„Camionagii, respinși de establishment-ul politic din Canada drept niște ciudați plini de ură, ar trebui să fie luați în serios ca un simbol al frustrării latente, în mare parte neexprimate, față de starea de lockdown de lungă durată și de anvergură din Canada și al unei epuizări mai ample și de înțeles cu astfel de măsuri existente în Vest,” a scris Politico în acel moment. „În loc să-i trateze pe camionagii ca pe niște concetățeni care au o plângere validă, sau cel puțin rezonabilă, cu privire la o politică relativ neimportantă asupra căreia guvernul a oscilat înainte de punerea sa în aplicare, establishment-ul și polul de centru-stânga din Canada au reacționat față de ei cu indignare și dispreț.”

Afirmațiile controversate ale premierului progresist la adresa protestatarilor au fost sancționate de altfel chiar de către membri ai Partidului Liberal.

În sfârșit, premierul a fost acuzat de multe voci că a profitat de criza sanitară din Canada, precum și de situația economică, financiară și socială perturbată de pandemie ca să implementeze în mod abuziv Emergencies Act.

De exemplu, mulți dintre camionagii aflați la Ottawa au declarat că, imediat după implementarea legii, s-au trezit cu conturile bancare blocate, în ceea ce unii comentatori au descris ca un abuz clar al statului împotriva unor cetățeni care protestează democratic. Multe voci au spus atunci că este vorba de un episod scandalos în istoria Canadei, în care participanți la o manifestație sunt sancționați de guvern prin blocarea accesului la propriile resurse financiare. „Vă puteți imagina ce s-ar fi întâmplat dacă președintele Trump ar fi cerut blocarea conturilor demonstranțiilor Black Lives Matter care au protestat violent după moartea lui George Floyd? Ar fi fost acuzat imediat de fascism!” a afirmat unul dintre șoferii vizați de ordinul lui Trudeau.

Dat în judecată

Asociațiile pentru apărarea drepturilor omului au dat în judecată guvernul Trudeau pentru invocarea Legii pentru situații de urgență. „Guvernul a introdus o lege extremă care nu a fost niciodată folosită și a anunțat ordine de urgență care vor avea consecințe majore,” a declarat în februarie Noa Mendelsohn Aviv, director executiv al Canadian Civil Liberties Association (CCLA). „Ordine care au fost date în afara proceselor democratice obișnuite.”

CCLA, o organizație non-guvernamentală dedicată apărării drepturilor constituționale, a numit demersul lui Trudeau „extraordinar” și „neconstituțional,” spunând că cerințele legale instituite pentru a proteja procesele democratice nu au fost îndeplinite.

În timp ce premierul a subliniat că noile puteri de urgență urmau să fie restrânse, CCLA a spus că textul propriu-zis nu se limitează la anumite orașe sau provincii. În schimb, organizația susține că ele s-au aplicat fiecărui canadian. „Nu sunt limitate geografic, nu vizează proteste specifice, se aplică universal în toată țara.”

Alți analiști legali au fost de aceeași părere, atrăgând atenția asupra riscurilor pe care legea invocată de Trudeau le reprezintă pentru libertățile canadienilor. Invocarea acesteia a fost considerată de aceea o greșeală de către Wall Street Journal, care a scris atunci: „Protestul camionagiilor ar fi putut fi gestionat fără (ca Trudeau) să abuzeze de lege.”

CCLA s-a plâns recent că a avut dificultăți să primească răspunsuri de la guvern legate de motivele implementării stării de urgență, iar când executivul Trudeau le-a oferit în final, ele au fost redactate. CCLA speră că acțiunea sa va ajunge în instanță în această toamnă. (
Surse articol: Epoch Times, CBC, CCLA / Sursă foto: T.S.)