Din nou despre whataboutism, de data aceasta cu aplicație la Călin Georgescu: de ce a-l critica nu înseamnă automat că ești sprijinitorul lui Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Bolojan și al celor care dețin puterea la ora actuală

Partizanii candidatului clasat pe primul loc în turul 1 al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024 nu suportă criticile la adresa lui Călin Georgescu. Mulți dintre ei au reacții violente care merg de la insultă până la amenințări cu moartea, așa cum au dezvăluit recent mai multe persoane publice.

Cei mai mulți însă au o replică standard: “Dar ce, Iohannis (Ciolacu, Ciucă, Bolojan, etc) sunt mai buni” ? Foarte rar auzi bună vreun argument valabil în apărarea pozițiilor susținute de Georgescu. Fie din cauza faptului că fanii săi nu au argumentele necesare pentru a intra într-o astfel de dezbatere, fie elucubrațiile sau minciunile debitate de idolul lor sunt atât de grosolane și de evidente, încât fanilor lui nu le rămâne decât varianta diversiunii cunoscute sub numele de “whataboutism”, care vine din engleză “what about?” – “dar despre?”.

Am mai scris în trecut despre această tactică diversionistă care își are originea în latinescul tu quoque: încercarea de discreditare a argumentelor oponentului prin atacul propriului său comportament, implicând ipocrizia. Termenul este menționat pentru prima oară în limba engleză de John Cooke în piesa sa The Cittie Galant din 1614.

Termenul whataboutism a apărut în anii 1970 și a fost folosit pentru prima oară de profesorul de istorie Sean O’Conaill. Acesta, într-o scrisoare publicată de cotidianul The Irish Times, îi critica pe apărătorii organizației paramilitare separatiste Armata Republicană Irlandeză (IRA), care la fiecare atentat terorist din provincia britanică Irlanda de Nord răspundeau „what about the British?” („și cu britanicii cum rămâne?”), menționând toate actele de violență reale sau închipuite comise de britanici în Irlanda de-a lungul secolelor.

Metoda a fost folosită pe scară largă de propaganda sovietică în timpul Războiului Rece: atunci când Statele Unite criticau situația drepturilor omului din URSS, Kremlinul replica – dar la voi cum e cu discriminarea împotriva negrilor? Rusia continuă să folosească și azi pe larg această metodă, atunci când este criticată pentru ocuparea Crimeei sau războiul împotriva Ucrainei, le reamintește americanilor de invaziile din Afganistan (2001) sau Irak (2003), iar britanicilor și francezilor de intervenția militară din Libia (2011).

China răspunde la fel americanilor atunci când este criticată pentru încălcarea drepturilor omului pentru minoritatea uigură sau cea tibetană: dar voi ce ați făcut cu amerindienii timp de secole sau, în general, le reamintește occidentalilor de trecutul lor colonial în China secolelor XIX – XX.

Președintele ales al Statelor Unite, Donald Trump, este un frecvent utilizator al whataboutismului atunci când dă replică criticilor la adresa sa și în general dacă vă uitați pe rețelele sociale veți remarca utilizarea acestei metode care a devenit o plagă în comunicarea socială.

Dar, revenind la partizanii lui Călin Georgescu și răspunsul lor standard la acuzațiile la adresa candidatului lor, le voi spune următoarele: dacă răspundeți invocând aceleași acuzații la adresa celor aflați acum la putere, atunci am să spun că a-l critica pe Călin Georgescu nu echivalează a-i sprijini pe Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Bolojan și alții care conduc acum România. În fapt, de ascensiunea fulgerătoare a lui Georgescu principala responsabilitate nu aparține Rusiei, lui Putin, FSB sau mai știu eu căror forțe oculte. Nu, responsabilă este fosta și actuala putere care prin aroganță, corupție și incompetență a permis apariția acestui candidat chipurile anti-sistem, dar care provine din același sistem și de mult mai multă vreme decât politicieni ca Iohannis sau Ciolacu.

Realitatea tristă arată însă că electoratul a ales în proporție de peste 70% partide ale “sistemului”, alături de trei partide suveraniste/populiste/extremiste de dreapta, ceea ce polarizează dezbaterea în logica binară a whataboutismului.

Iar aici nu e vorba de a opta pentru un candidat sau altul, ci de a sesiza lipsa de onestitate și opțiunile politice care adeseori merg în contra principiilor democratice, a orientării geo-politice a României și până la urmă a bunului simț, care derivă din narațiunile lui Călin Georgescu.

Așa că, fani ai lui Călin Georgescu, renunțati la reflexul pavlovian al whataboutismului și încercați să judecați cu propria minte, fără a mai ține cont de intoxicările de pe Tik Tok. O să vedeți că aveți în imagine o cochilie goală de conținut care, deși sesizează neajunsuri sociale reale, dă soluții fără legătură cu realitatea.

P.S. Subsemnatul nu susțin niciun candidat în alegerile din România, unde nu am mai votat din 1991, de când am părăsit această țară.