Diplomația cutremurului: cum schimbă catastrofa din Turcia relația tensionată cu Grecia

Analiză a publicației elene KATHIMERINI, preluată de Rador:

Αnul 1999 a căpătat un nou înțeles în limbajul relațiilor greco-turce din cauza celor două cutremure, care, la o distanță de aproximativ 20 de zile, au lovit mai întâi orașul turcesc Izmit și apoi Atena. „Diplomația cutremurelor”, așa cum a fost numită atunci, a dus la o explozie de optimism, care – ajutată de Summit-ul UE de la Helsinki – a acordat Turciei statutul de țară candidată la aderare.

Cutremurele de săptămâna trecută, care, conform estimărilor unor persoane care cunosc evoluțiile, s-ar putea solda cu moartea chiar și a 100.000 de oameni numai în Turcia (pentru Siria o estimare credibilă este aproape imposibil de făcut) au generat interes internațional, deoarece au fost considerate de proporții istorice.

Nimeni de la Atena nu crede că este posibilă repetarea unui „al doilea 1999”, dar puțini nu ar fi de acord cu ideea că, în următoarele luni, relațiile greco-turce vor deveni o prioritate mult mai mică pentru președintele turc Recep Tayyip Erdogan, indiferent dacă el va merge înainte cu organizarea alegerilor anunțate pentru data de 14 mai sau le va amâna pentru o dată ulterioară, profitând de starea de urgență existentă în mare parte din țară. Se reamintește că, în baza Constituției turce, starea de urgență îi conferă președintelui Turciei dreptul de a amâna alegerile cu până la șase luni.

În orice caz, situația actuală reduce, într-un fel, importanța electorală a relațiilor greco-turce, după calculele premierului Kyriakos Mitsotakis. În plus, a permis realizarea unor contacte, chiar dacă simbolice. A fost oferită ocazia activării unor canale la cel mai înalt nivel (președinta Greciei, Katerina Sakellaropoulou și premierul Kyriakos Mitsotakis cu Erdogan, ministrul grec de externe, Nikos Dendias, cu omologul său, Mevlüt Çavuşoğlu), dar și stabilirea unor contacte la nivel operațional pentru transferul echipelor de ajutor umanitar și de salvare din Grecia la Incirlik.

În plus, primele contacte ale noului ambasador al Turciei la Atena, experimentatul Çağatay Erciyes, s-au desfășurat cu totul diferit față de imaginea crizelor continue din ultimii ani. Însă este încă prea devreme pentru a spune dacă vor fi activate canale suplimentare de comunicare în lunile următoare.

Este un fapt bine cunoscut că alegerile anunțate aproape în paralel în Grecia și Turcia au generat o bătaie de cap nu doar pentru echipa premierului grec, ci și la Washington. De altfel, o parte din turneul secretarului de stat american Antony Blinken planificat în regiune se înscria în cadrul eforturilor de a transmite mesaje că alegerile trebuie să aibă loc fără tensiuni în relațiile greco-turce. Cert este că după cutremurele devastatoare, vizita lui Blinken în regiune va căpăta alte caracteristici, dacă nu cumva se va schimba și formatul ei.

Observatorii cu experiență spun că reacțiile guvernului Erdogan de până acum arată că se depun eforturi foarte mari pentru a crea impresia că dezastrul actual poate fi inversat prin rețeta clasică aplicată de AKP în ultimii 20 de ani, adică printr-o operațiune rapidă de reconstruire a regiunii într-un mod care ar crea o anumită perspectivă de renaștere după dezastru.

Realitatea este însă că, în cei peste 20 de ani de când se află la conducerea Turciei, Erdogan nu s-a confruntat cu o criză de o asemenea amploare, mai ales într-o regiune în care Erdogan a intervenit  politic în mod agresiv și repetat, arestând și trimițând la închisoare primari, cel mai semnificativ (din punct de vedere al mărimii orașului) fiind cazul primarului din Diyarbakir. În practică, este foarte dificil pentru oricine în această etapă să prevadă cum va evolua situația politică din interiorul Turciei la o lună după cutremur. Pentru că de situația din țară va depinde și atitudinea lui Erdogan în relațiile cu exteriorul.

Surse bine informate au precizat că în perioada imediat următoare guvernul grec își va intensifica eforturile de a trimite ajutoare umanitare sau orice altă formă de ajutor necesar pentru a-i sprijini pe toți cei afectați din sudul și sud-estul Turciei. Dar propagarea solidarității la nivel regional în scopul normalizării relațiilor nu este caracteristică doar Greciei. Israelul a trimis deja mult mai mult ajutor, chiar dacă în anii precedenți Israelul a fost, la rândul lui, ținta atacurilor lui Erdogan și ale  membrilor cabinetului său. (Traducerea: Carolina Ciulu)