Directorul medical al celui mai mare spital din Transilvania povestește cele două momente critice în care a fost salvată de masca sanitară. Medicul îndeamnă autoritățile să angajeze specialiști în comunicare pentru a gestiona relația cu societatea

Medicul Adela Golea, director medical la Spitalul Județean Cluj și unul dintre cei mai reputați doctori urgentiști români, consideră că există o lipsă de coeziune în comunicarea dintre autorități și public. Doctorul nu este adeptul măsurilor restrictive impuse și susține că lumea ar trebui că conștientizeze cu adevărat perioada critică în care se află sistemul sanitar. Pentru asta, spune Doctorița Golea, ar trebui ca cineva să învețe să comunice pe înțelesul publicului, cineva „specializat în comunicare.”

„Și noi, ca medici, greșim și nu mă exclud din această situație. Au fost tot felul de direcții în care s-a mers, cu păreri din toate părțile. Au fost și sunt și aceste curente de opinie care spun că măsurile nu sunt oportune, că ar trebui să facem cumva sau altcumva. Eu nu sunt adepta măsurilor impuse prin ordine, prin amenzi, fiindcă dacă un om nu crede în existența Covid, de exemplu, el tot va face cum va vrea el, se va infecta și îi va infecta și pe alții. Trebuie găsită o metodă de a lămuri populația, de a-i face pe oameni să înțeleagă lucrurile mai clar. Ei stau, se uită la televizor, văd nenorociri, iar apoi se panichează. Unii fac atacuri de panică, sună la salvare, dispecerul îi aude că respiră greu, merge ambulanțierul, iar omul nu are nimic, ci e speriat. Sunt unele persoane care nu au de unde culege toate informațiile necesare. Poate că trebuie să se ocupe de toată această parte cineva specializat în aceste lucruri, cineva care să știe să ajungă la toată lumea, cu argumente și cu exemple”, spune medicul pentru G4media.ro.

„În privința măștii de protecție, eu am două exemple concrete că m-a salvat”, adaugă medicul.

„Prima dată, la începutul pandemiei în primăvară, când am stat trei zile și trei nopți cu carantinații prin UPU, atunci când s-a deschis vama și au venit toți. Și nu am păstrat nici distanța de un metru și jumătate. Oamenii erau speriați, agitați, veneau lângă mine și îi puneam să vorbească de pe telefonul meu cu autoritățile fiindcă voiau să plece din Cluj. Nu m-am îmbolnăvit. Am purtat mască și mănuși, atât.

A doua oară eram la schimb de tură și starea unei paciente s-a înrăutățit. Eram cu un coleg de-ai mei, care era asimptomatic. Eu am început să intubez, el a început să facă compresiune toracică fiindcă pacienta era în stop. A doua zi după, marți dimineața, colegul meu era pozitiv cu pneumonie, eu nu am avut nimic fiindcă am avut masca ca protecție. Masca.

Deci sunt două exemple concrete. Eu am purtat-o neîncetat.

Doctorul spune că presiunea asupra spitalelor este uriașă, iar dacă sistemul operațional nu se va schimba, va fi și mai greu.

„Cumva ar trebui făcute niște broșuri pentru cei confirmați, cu simptome, contacți și așa mai departe. Uite, ce fac dacă am Covid? Am două pagini unde scrie ce pot face. Îmi iau temperatura la 6 dimineața și 6 seara. Până la cât trebuie să fiu speriat, până la cât nu. Cât nurofen să iau, cât paracetamol, iar dacă peste toate astea am ceva, sun medicul de familie. Să fie un număr, să fie, cumva, repartizați pe ambulatorii pentru că dacă toți sună într-un singur loc, n-o să reușim nimic. Dacă vin 20 deodată la spital nu are nimeni ce să facă. Nu poți consulta sub 15-20 de minute, iar acasă nu-l poți trimite dacă nu-l vezi. Presiunea este foarte mare asupra spitalelor. Eu am chemat psihologi în spital, pentru că văzut colegi care se ceartă între ei. Dacă unul țipă la tine, apoi începe altul, apoi un aparținător, nici nu îți mai dai seama ce-ai consultat. Pe de altă parte trebuie înțeleși și toți oamenii. Sunt îngrijiorați, vin și toți așteaptă să fie tratați, consultați. E firesc. Dar trebuie să găsim o metodă mult mai bună de comunicare. Și trebuie să tratăm tot, cât mai mult.

De asta spun că oamenii trebuie ajutați cumva, să înțeleagă toate riscurile și fără să se panicheze. Uneori mi se întâmplă și mie să vreau să transmit ceva, iar persoana cu care comunic să înțeleagă cu totul altceva. Odată mi-a zis un coleg că m-a simțit agresivă, că nu i-a plăcut cum am vorbit. Când ai multe pe cap, faci greșeli. Vă mai spun un exemplu. Eu ca și medic prescriu o rețetă. Pacientul iese din cabinet și merge și cumpără plicuri de la plafar. Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu am reușit să-i transmit utilitatea rețetei mele așa cum i-a transmis-o doamna de la Plafar.

În starea de urgență aveam siguranță în spital, unde era o clădire Covid. Acum e transmitere comunitară puternică și oricine poate aduce virusul de pe autobuz, din magazine, de oriunde. Pot veni și pacienți cu altceva, fără absolut nimic și să se pozitiveze pe secție. E și deficit de personal.

Avem medici pe care am fost nevoită să-i aduc de pe alte secții. E un risc major pe care mi l-am asumat fiindcă nu avem ce să facem. La anesteziști e foarte greu. La Chirurgie avem doi pe gardă, dar dacă vin mai mulți accidentați, ba un infarct, atunci chem de-acasă sau aduc din altă secție sau vine un medic rezident cu care au lucrat. Ei fac treaba foarte bine, dar am riscuri de contaminare fiindcă-i încrucișez. Nu poți face doar specialitatea pe care o ai acum, în aceste condiții.

În acest moment pandemia nu poate fi oprită.”

Foto: Adela Golea (Inquam Photos / Dan Porcutan)