Discuțiile despre demiterea lui Trump se intensifică. Mișcarea este o sabie cu două tăișuri pentru democrați

Săptămâna trecută, chiar în ziua în care cel de-al 116-lea Congres de la Washington și-a început activitatea, o reprezentantă a democraţilor a promis destituirea preşedintelui Donald Trump, într-un atac frontal virulent la adresa locatarului de la Casa Albă. „Îl vom destitui pe acest motherf**ker!” le-a spus Rashida Tlaib susţinătorilor săi, la numai câteva ore după ce depusese jurământul în Camera Reprezentanţilor.

Declarația fostei avocate în vârstă de 42 de ani, fiica a unor imigranți palestinieni, a devenit imediat virală, fiind difuzată până la saturație de canalele de televiziune și de reţelele de socializare, iar analiștii și politicienii de peste Ocean au petrecut zile în șir comentând, lăudând sau criticând cuvintele lui Tlaib. Aproape peste noapte, discuțiile despre punerea sub acuzare și înlăturarea din funcție a președintelui Trump – care păreau că se mai domoliseră în perioada alegerilor intermediare din noiembrie trecut – s-au reluat cu și mai mare intensitate.

Mai ales că, încurajați de recâștigarea camerei inferioare a legislativului american, alegătorii democrați sunt în marea lor majoritate favorabili înlăturării lui Trump de la Casa Albă. Procedura este însă una extrem de dificilă, fără șanse certe de reușită și, mai mult, ar putea complica viața democraților într-un moment în care tot mai multe figuri cunoscute din partid se pregătesc să își anunțe candidatura la alegerile pentru Casa Albă din 2020.

Contextul

Rashida Tlaib a făcut din destituirea celui de-al 45-lea preşedinte al SUA una din temele sale de campanie în statul Michigan. Într-un editorial publicat joia trecută în Detroit Free Press, reprezentanta democraţilor l-a catalogat pe actualul lider american drept o „ameninţare directă şi gravă pentru ţară,” afirmând: „Avem deja probe concludente că preşedintele a săvârşit delicte care justifică destituirea. Fiecare zi aduce porţia sa de prejudicii multor oameni afectaţi de actele acestui preşedinte fără de lege. Este timpul să lansăm acum o procedură de destituire.”

În aceeași seară, Tlaib a făcut comentariul vulgar la o recepție a activiștilor din organizația liberală MoveOn. După valul de critici venite din partea lui Trump și a susținătorilor acestuia, democrata s-a menținut pe poziție, refuzând să își ceară scuze și declarând că „voi vorbi întotdeauna adevărul,” adăugând propriul hashtag: #unapologeticallyme. Ea a afirmat că „este, probabil, exact cum ar spune-o și bunica mea, dacă ar mai fi în viață.”

Răspunzând solicitării lui Tlaib de a-l „destitui pe acest motherf**ker!,” președintele Trump a scris pe Twitter: „Cum intenţionaţi să destituiţi un preşedinte care a câştigat probabil cele mai mari alegeri din toate timpurile, care nu a făcut nimic rău (niciun fel de complicitate cu Rusia, democraţii sunt aceia care complotează), care este la originea primilor doi ani cei mai buni din toate preşedinţiile şi care este cel mai popular republican din istoria partidului, cu 93%?! din simpatii… Ei vor să mă destituie pentru că ştiu că nu au nicio şansă să câştige în 2020, prea multe succese!”

Iar analiștii cred că, în acest caz, Trump are dreptate. În ciuda radicalizării discursului unora dintre politicienii democrați și a susținerii covârșitoare de care înlăturarea lui Trump se bucură printre suporterii lor, ipoteza unei proceduri de destituire a actualului președinte, cunoscută sub numele de impeachment, rămâne o eventualitate foarte îndepărtată și o mișcare riscantă. Chiar dacă democrații sunt acum majoritari în Camera Reprezentanților, lucru care va face ca, foarte probabil, solicitările privind demiterea lui Trump să se înmulțească, Senatul – care va avea cuvântul final – este încă în mâinile republicanilor. Va trebui să existe dovezi irefutabile despre vinovăția lui Trump (colaborarea cu Rusia pentru a câștiga scrutinul prezidențial din urmă cu doi ani, obstrucționarea justiției etc) pentru ca o parte dintre republicani să aprobe demiterea liderului de la Casa Albă.

Cum funcționează procesul de impeachment

Înainte de a vorbi despre șansele democraților de a-l îndepărta de la Casa Albă pe Donald Trump (și, așa cum cer unii, chiar de a-l trimite în fața justiției), să vedem care sunt etapele procedurii de impeachment.

O procedură de punere sub acuzare (impeachment) este procesul formal prin care un președinte american aflat în funcție poate fi acuzat de abateri. Articolele de punere sub acuzare sunt lista de acuzații formulate împotriva președintelui. Vicepreședintele și alți oficiali americani pot să fie supuși acestei proceduri.

În principiu, înlăturarea celui de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ar trebui să se bazeze pe informaţii pe care cineva (Robert Muller sau alt investigator) le va obţine în urma anchetei sale şi care ar putea duce la punerea sub acuzare a liderului american. Cazul începe în faţa Camerei Reprezentanţilor, unde orice membru poate cere lansarea procedurii de punere sub acuzare a lui Trump. Speakerul camerei inferioare, ca lider al partidului majoritar, are sarcina de a determina dacă trebuie sau nu să declanșeze o anchetă privind presupusele abateri ale președintelui (funcția de speaker este deținută acum de democrata Nancy Pelosi, care s-a arătat până în prezent destul de reticientă ideii de a cere punerea sub acuzare a lui Trump, cerând dovezi clare ale abaterilor președintelui).

Dacă va exista o decizie de a începe procedura de impeachment, Pelosi va hotărî dacă Comitetul Judiciar al Camerei Reprezentanților se va ocupa de anchetă sau dacă va fi format un comitet special separat. Dacă președintele Camerei încredințează sarcina anchetei Comitetului Judiciar, nu există nici o limită de timp pentru ca investigația să fie finalizată și, la discreția președintelui comisiei, va fi programată o audiere publică, unde urmează să se supună la vot articolele de punere sub acuzare.

O majoritate simplă a membrilor comisiei ar trebui să voteze în favoarea aprobării unui articol sau a articolelor de punere sub acuzare pentru ca procesul să ajungă în fața Camerei Reprezentanților. Comitetul Judiciar al Camerei este în prezent format din 17 democrați și 24 de republicani; este necesar ca 21 dintre voturi să fie favorabile procedurii.

Fiecare articol de punere sub acuzare, care este adoptat cu majoritate simplă de voturi în comisie, va fi apoi votat de către Camera Reprezentanților. Dacă vreunul din aceste articole obține un vot majoritar simplu, care este de 50% plus un vot suplimentar, aceasta înseamna că președintele este pus sub acuzare de către Camera Reprezentanților.

După votul din Camera Reprezentanților, Senatul este însărcinat cu organizarea procesului legat de procedura de impeachment în care există un prag mai mare de voturi necesare care trebuie atins pentru ca procedura să aibă succes. Asta înseamnă că, în Senat, un număr mai mare de aleși trebuie să voteze în favoarea condamnării decât în Camera Reprezentanților. În Cameră, este necesară o majoritate simplă, iar în Senat este nevoie de o majoritate de două treimi (67%). Dacă Senatul nu reușește să adune numărul necesar de voturi, atunci președintele va fi doar pus sub acuzare (impeached), dar nu va fi înlăturat din funcție. Așa s-a întâmplat în cazurile de impeachment de până acum. De două ori de-a lungul istoriei, Camera Reprezentanţilor a pus sub acuzare formală doi preşedinţi (Andrew Jackson şi Bill Clinton), dar cazurile au fost respinse după ce Senatul nu a reuşit să strângă cele două treimi necesare condamnării şi înlăturării vreunuia dintre cei doi lideri. De asemenea, Richard Nixon a fost foarte aproape de a fi pus sub acuzare, însă a demisionat înainte ca acest lucru să se producă efectiv (Comitetul Juridic al Camerei a aprobat trei articole vizând punerea sa sub acuzare în legătură cu scandalul Watergate). Cu alte cuvinte, până în acest moment, Statele Unite nu şi-au înlăturat niciodată preşedintele cu ajutorul acestui mecanism.

În cadrul procesului din Senat, congresmenii din Camera Reprezentanților acționează ca niște procurori, în timp ce președintele este aparat de avocații săi. El nu trebuie să apară în persoană în fata senatorilor. Procesul din Senat este prezidat de judecătorul șef al Curții Supreme.

Dacă președintele Trump va fi înlăturat din funcție, există două variante: fie vicepreședintele Mike Pence îi va lua locul, fie va fi urmat cursul normal al liniei de succesiune la funcția de lider al Americii.

Interesant de menționat este că, în timp ce Senatul are puterea de a înlătura un președinte din funcție în urma procesului de impeachment, el nu are puterea de a trimite un președinte la închisoare. În acest caz, înlăturarea din funcție este singura pedeapsă pe care o poate primi președintele, care poate însă face obiectul unor acuzații penale separate ulterior (acestea ar putea ele însele să ducă la amenzi usturătoare și chiar detenție).

În plus, un președinte poate continua să guverneze chiar si după ce a fost pus sub acuzare de Camera Reprezentanților. Spre exemplu, după ce Bill Clinton a fost pus sub acuzare pe 19 decembrie 1998, el a rămas președinte pentru încă un an, timp în care a fost achitat în procesul desfășurat în Senat. Analiștii au notat că, în timp ce Clinton a continuat să își exercite atribuțiile, iar procedura de impeachment nu a avut niciun impact juridic sau oficial, moștenirea lui este afectată și acum de procedura declanșată în urma relației pe care a avut-o cu Monica Lewinsky.

În ceea ce privește justificarea pentru punerea sub acuzare a președintelui american, Constituția enumeră „trădarea, luarea de mită sau alte crime și delicte mari,” dar caracterul vag al celei de-a treia opțiuni a provocat probleme în trecut, atât în cazul lui Andrew Johnson, cât și în timpul procedurilor care l-au vizat pe Bill Clinton. Iar analiștii cred că „nimeni nu știe cu adevărat” ce este inclus sau nu în mod specific în definiția largă ce există în Constituția Statelor Unite.

Câteva explicații

* Comentariul vulgar făcut de Rashida Tlaib evidențiază, în primul rând, o mare diviziune care există între aripa de stânga a Partidului Democrat și conducerea sa. De luni de zile, de când discuțiile despre punerea sub acuzare a lui Trump s-au intensificat în spațiul public, comentatorii au remarcat că liderii formațiunii democrate au evitat constant să vorbească în mod serios despre procedura de înlăturare din funcție a lui Trump, afirmând că eforturile contrare echivalează mai mult cu „o bătaie de cap inutilă,” că sunt premature din punct de vedere politic. Mulţi se tem că iniţiativa va diviza şi mai mult stânga americană, iar republicanii îşi vor mobiliza eforturile în faţa unei campanii pe care o percep ca exagerată şi arogantă.

Lucrurile s-au schimbat însă în ultima perioadă, mai ales după apariția pe firmament a unor figuri politice democrate cu discurs radical, apropiat de extrema stângă, gen Rashida Tlaib, Alexandria Ocasio-Cortez sau Ilhan Omar. Acestea vorbesc des despre înlăturarea din funcție a lui Trump și, sfidând liderii propriului partid, susțin că au suportul alegătorilor democrați pentru a declanșa procedura de impeachment. Stilul lor nonconformist și atipic de a pune probleme, similar cumva cu cel al lui Trump, vine în contradicție cu felul de a rezolva problemele pe care îl au „greii” partidului. Dezbaterea din interiorul formațiunii democrate legate de acuzarea lui Trump a devenit dintr-o dată foarte reală. Noile feţe publice ale democraților nu au răbdare să aștepte și nu par să le pese dacă au sau nu aprobarea liderilor formațiunii. Realitatea politică de la Washington e complet diferită față de cea din urmă cu un an.

* În acest context, declanșarea procedurii de impeachment fără existența unor dovezi concrete privind abaterile comise de Trump, așa cum vor politicienii democrați radicali, este considerată o mișcare greșită de către Pelosi și alți lideri ai formațiunii. De altfel, Pelosi a reafirmat recent că „impeachment-ul este o abordare de urmat foarte controversată și nu ar trebui să o declanșăm fără dovezi.”

Adevărul este că, în ciuda depunerii unor articole de punere sub acuzare a lui Trump încă din prima zi de activitate a noului Congres (lucru făcut de congresmanii democrați Brad Sherman și Al Green, care afirmă că Trump l-a destituit ilegal pe șeful FBI, James Comey), în acest moment nu există o bază solidă nici măcar pentru un singur articol de impeachment împotriva republicanului. Până în prezent, cea mai importantă dovadă sunt banii plătiți unor femei înainte de alegeri pentru a le cumpăra tăcerea despre presupusele afaceri pe care le-au avut cu Trump. Aceste acuzații pot fi însă dificil de dovedit de procurori și au apărut înainte ca Trump să ajungă în funcție. Banii oferiți celor două femei (Stormy Daniels si Karen McDougal) nu sunt suficienți pentru punerea sub acuzare a liderului republican.

De asemenea, democrații nu au, cel puțin până acum, nicio dovadă clară să susțină că Trump a comis vreun delict precum obstrucționarea justiției sau colaborarea cu Rusia pentru a câștiga alegerile prezidențiale. Fără un act clar și imputabil, democrații nu au multe opțiuni și vor trebui să aștepte ca procurorul Robert Mueller să furnizeze dovezile mult-așteptate sau ca anchetele declanșate de ei în Congres să indice vreun delict financiar major.

* Liderii democrați, precum Pelosi, se găsesc acum în fața unei opțiuni dificile. Deși simt că înlăturarea lui Trump în acest moment nu are șanse mari de reușită, ei sunt presați nu doar de politicienii democrați radicali, care sunt promovați non-stop de media americană (în marea ei majoritate, liberală și favorabilă democraților), dar și de baza electorală a partidului. Sondajele de opinie realizate la ieșirea de la urne la alegerile din noiembrie trecut au arătat că 77% dintre votanții care s-au declarat democrați au afirmat că vor să-l vadă pe Trump pus sub acuzare.

Un sondaj realizat de CNN luna trecută a indicat că 80% dintre democrați doresc ca președintele republican să fie nu doar pus sub acuzare, ci și înlăturat din funcție (pe de altă parte, sondajele arată că o majoritate a americanilor cred că declanșarea procedurii de impeachment împotriva lui Trump nu ar trebui să fie o prioritate a actualului Congres). G4Media.ro a mai scris despre eforturile unor donatori democrati de a-l pune sub acuzare pe Trump si despre riscurile ca problemele judiciare ale unor colaboratori ai președintelui să îl afecteze pe liderul de la Casa Albă.

Dar analiștii atrag atenția că înlăturarea lui Trump, pe lângă faptul că va fi un eveniment traumatic pentru America, are nevoie de susținerea evidentă a unor republicani. Orice procedură care nu îi va implica și pe senatorii republicani (și e nevoie de susținerea a cel puțin 20 dintre ei) riscă să nu ducă nicăieri.

* Pentru susţinătorii lui Trump, eforturile democraților nu sunt altceva decât parte a campaniei pe care o facţiune dură a liberalilor americani o poartă din noiembrie 2016 cu scopul de a-l îndepărta pe cel care, spun ei, a privat-o pe Hillary Clinton de fotoliul de preşedinte. Iar unul dintre argumentele lor principale este acela că, asa cum văzut, nici măcar liderii Partidului Democrat nu susţin 100% înlăturarea din funcție a lui Trump. Teza republicanilor, conform căreia democrații nu fac altceva decât să încerce să distrugă președinția lui Trump din cauză că îl urăsc personal, prinde tot mai mult contur.

* La fel de bine cum nu este exclus ca preşedintele Trump să iasă întărit în urmă eforturilor democraților. Ideea că preşedintele este în pericol şi riscă să fie destituit ar putea să ajute încă o dată la mobilizarea bazei sale electorale, făcând ca alegătorii republicani sau independenţii care preferă Partidul Republican să iasă în număr cât mai mare la urne la următoarele alegeri. Donald Trump este un preşedinte complet atipic, iar susţinătorii săi nu privesc chestiunile politice şi scandalurile de la Washington așa cum fac analiştii, politicienii și elitele mass-media. Un eventual efort al democraţilor de a-l destitui pe republican ar putea să fie, aşadar, un lucru benefic pentru şansele lui Trump de a fi reales în 2020. La fel s-a întâmplat și în cazul lui Clinton, a cărui popularitate a explodat după procesul din 1998. De ce nu s-ar întâmpla la fel și acum? Democrații vor trebui să fie foarte atenți să nu piardă districtele pro-Trump pe care le-au câștigat la alegerile din 2018, căci altfel șansele lor de a menține controlul Camerei Reprezentanților și după scrutinul viitor se reduc considerabil.

* Care ar fi totuși opțiunile democraților? Comentatorii cred că aceștia ar trebui să se concentreze nu neapărat pe înlăturarea din funcție a lui Trump prin procedura de impeachment (o mișcare extrem de riscantă politic cu mai puțin de doi ani înainte de alegerile pentru Casa Albă și Congres), ci pe înlăturarea lui din funcție prin câștigarea scrutinului din 2020. În caz contrar, afirmă ei, Trump va fi transformat inutil într-un martir, lucru care îi va afecta pe democrați la urne.

Una dintre variante este aceea de a declanșa mai multe investigații legate de presupusele delicte comise de Trump, de campania sa electorală și de administrația sa. Democrații au anunțat de altfel imediat după câștigarea Camerei în alegerile intermediare din noiembrie că vor lansa mai multe anchete împotriva președintelui, de la taxele fiscale, la afacerile sale și ale familiei sale sau ale organizațiilor umanitare înființate de Trump. Ținând cont de declarațiile lor recente, ne așteptăm așadar ca liderul republican să fie ținta unor atacuri legale și politice agresive din partea opoziției democrate în perioada următoare.

O altă opțiune sugerată de comentatori ar fi așa-numită cenzură prezidențială. Cenzura este o mustrare formală adoptată de una sau de ambele camere ale Congresului. Ea nu are drept rezultat înlăturarea din funcție a liderului american, însă, de-a lungul istoriei, s-a dovedit a fi o formă eficientă de umilire publică a președinților (cel puțin 12 dintre ei au fost sancționați în acest fel), mai ales atunci când este implementată într-un mod nepartizan.

Iar democrații, în loc să se grăbească să declanșeze o luptă care va distrage atenția de la mesajul lor progresiv, ar putea orchestra adoptarea mai multor rezoluții de cenzură, una pentru fiecare anchetă care va dezvălui o abatere gravă săvârșită de președintele Trump. Chiar dacă nu este însoțită de nicio pedeapsă concretă, cenzura prezidențială ar fi, cred comentatorii, un simbol important și o declarație către toți americanii și către posteritate că liderul de la Casa Albă a acționat împotriva intereselor națiunii. Dacă însă democrații vor și recurge la această alternativă pragmatică, și vor abandona scenariul procedurii de impeachment – care este, așa cum am văzut, nepopular politic, dificil de realizat și al cărui succes nu este deloc garantat -, rămâne de văzut.

Surse: CNN, ABC News, Newsweek, The Hill, New York Times, Vox, Washington Post, G4Media.ro

Foto: G4Media.ro