Distrugerea presei: cea mai mare amenințare la adresa securității naționale din România. Monstrul creat de regimul Iohannis – PNL – PSD

Guvernul, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, pregătește o nouă tranșă de bani pentru moguli. Vine campania anti-cutremur, mai vin niște sute de mii de euro să hrănească cel mai mare monstru pe care l-a creat regimul Iohannis – Ciucă – Ciolacu: presa cumpărată și anesteziată. Marea coaliție a reușit să producă cea mai serioasă problemă pentru democrația necoaptă din România. Uciderea presei, adică a spiritului critic, a inimii oricărei democrații. Vedeți în Rusia cum s-a zombificat o populație de 140 de milioane, în absența presei libere. În felul acesta puteți înțelege pericolul iminent.

Până în 2020, presa mainstream, așa imperfectă cum a fost dintotdeauna, reușea cumva să acopere mare parte din realitate. O parte a presei era pro-PSD, alta anti-PSD, o parte era anti-borfași, alta pro-borfași etc. Plus micul segment al presei independente. La finalul zilei, publicul putea compune puzzle-ul societății.

2020 a fost anul în care guvernul și partidele au înțeles că pot cumpăra presa in corpore. Cu bani publici. Cu instrumentele inventate de Liviu Dragnea, care nu a mai apucat însă să le folosească. A făcut-o guvernul Orban sub pretextul campaniei de informare în pandemie și a înțeles rapid că mogulii media (majoritatea pușcăriași cu ani grei de închisoare) răspund mult mai ușor la stimulul „bani” decât la stimulul „dosare”. Experimentul a continuat prin PSD și PNL, care au ajuns să cumpere la propriu presa, mai ales televiziunile, cu zeci de milioane de euro plătiți anual din bugetul statului.

Și a mers. Mogulii au priceput jocul și au acceptat bucuroși banii. Patronii marilor holdinguri au lăsat o parte din arginți și în redacții, să nu aibă cumva ziariștii probleme subite de conștiință.

Autocenzura e aproape totală. Cu excepția câtorva redacții independente care nu iau bani de la partide sau de la guvern, presa s-a transformat în organ de propagandă. O spun deja organismele internaționale precum Comisia Europeană și Consiliul Europei, o spune Reporter fără Frontiere, o spun cele 3-4 ONG-uri care mai funcționează în țară.

Degradarea presei e accelerată și produce scene kafkiene. Invitat azi la Antena 3, ministrul Fondurilor Europene Marcel Boloș nu a fost deranjat nici măcar cu o întrebare despre rateul de moment al guvernului, care riscă să piardă o tranșă de 3 miliarde de euro de la UE pentru că nu și-a respectat promisiunile. Un subiect enorm, de cert interes public. În locul întrebărilor legitime pe această temă, Boloș (pe care unii politicieni îl dau viitor premier) a fost invitat – da, invitat – să ne spună ce face guvernul în caz de cutremur. Cutremurător moment.

Aceste scene se repetă zilnic, de câteva ori pe zi, la trusturile fondate ori controlate de Dan Voiculescu, Zoltan Teszari, Maricel Păcuraru, fugarul Sebastian Ghiță, la posturile publice sau în organe de presă mai mici. În local e dezastru, presa independentă e aproape sugrumată.

Sumele cheltuite de politicieni din bani publici sunt inimaginabile. PSD și PNL cheltuie anual zeci de milioane de euro din subvenția de la bugetul de stat. UDMR cheltuie și ea sume considerabile, ajutată și de București, și de Budapesta. AUR nu plătește nimic din subvenție, dar campaniile de pe rețelele sociale ori de la RTV au și ele costuri. (USR e singurul partid care nu face contracte cu presa la nivel central). Adăugați la asta sute de primării și consilii județene, zeci de ministere, sute de companii de stat, plus câteva zeci de europarlamentari care își cumpără presa în nume propriu.

E un dezastru. Fără presă liberă, țesutul social se destramă, reflexele democratice se atrofiază, creierul societății nu se mai oxigenează. Organismul colectiv intră în moarte clinică pentru că nimeni nu îi mai chestionează/critică/sperie pe politicieni, pe decidenți. Democrația pur și simplu nu poate funcționa fără presă. Uitați-vă la Rusia, la Ungaria, la regimurile autocrate din Asia Centrală: cu cât e mai slabă presa, cu atât e mai distrusă fibra democrației.

Conferințele de presă și talk-show-urile au ajuns jalnice spectacole de propagandă: majoritatea ziariștilor sunt transformați în reportofoane ambulante.

Ziariștii nu mai trimit întrebări către politicieni deoarece patronii lor trimit exclusiv facturi, iar de banii încasați politicienii cumpără un singur produs: liniște. România e sub cea mai sinistră autocenzură după 1989, când oamenii au murit cerând libertatea.

Ultimul raport FreeEx al ActiveWatch rezumă realitatea sumbră: ”Autoritățile și decidenții politici controlează și ocultează agenda publică (…) Comunicarea instituțională și publicarea informațiilor de interes public au fost atent controlate, în timp ce o bună parte din subvențiile PSD și PNL a mers către presă în „cheltuieli pentru presă și propagandă”. În schimb, puținele voci jurnalistice critice cu puterea politică au devenit ținta unor campanii de discreditare, inițiate fie de actori politici, fie de instituții de presă cu o lungă istorie de abateri de la etica profesională”.

Problema cu acest monstru creat de regimul Iohannis – PSD – PNL este că e o fiară mereu nesătulă, care cere tot mai mulți bani. Cele două partide nu mai pot renunța la dependența care funcționează în ambele sensuri, așa că e iluzoriu, nerealist, să credem că PSD și PNL vor desființa acest sistem corupt de cumpărare a tăcerii.

Societatea nu are nici ea cum să schimbe această practică pentru că societatea e prima victimă: e neinformată, dezinformată, manipulată și nu știe încă ce i se întâmplă, cu excepția unei minorități.

Așa că singura soluție vine din exterior: mecanismul statului de drept, prin care Comisia Europeană poate condiționa fondurile europene de respectarea principiilor democratice fundamentale. Bruxelles-ul trebuie să înțeleagă riscul major creat de acest mecanism folosit de PSD și PNL și să ceară desființarea lui. Așa cum Comisia Europeană a insistat prin intermediul MCV pentru reformarea justiției și a forțat puterea coruptă să facă reforme în ciuda propriei voințe, așa trebuie să utilizeze mecanismul statului de drept pentru a forța Bucureștiul să stopeze practica malignă a cumpărării presei.

Nu mai e timp de pierdut. Comisia are instrumentul statului de drept la îndemână, trebuie să îl folosească.

În lipsa unei rezolvări rapide, România riscă să eșueze într-o zonă gri, unde controlul democratic asupra guvernului va fi imposibil de exercitat. O a doua Ungarie, ceva mai disciplinată în chestiuni de securitate, dar la fel de bolnavă. Un organism social putred care va contamina și alte țări din proximitate.

PS: Ce ironie a soartei: Iohannis lasă în urmă o țară mutilată la capitolul democrație, deși el însuși aspiră la o funcție înaltă la nivel european.