Divorț cu strigături sau despărțire de formă? Cazul UDMR – PSD – ALDE și un pericol la orizont

Pentru prima dată în 30 de ani, UDMR a rupt o înțelegere politică și tot în premieră riscă să nu treacă de pragul de 5% necesar intrării în Parlamentul European, însă pe termen lung o eventuală izolare a politicienilor maghiari riscă să-i lege și mai mult de Budapesta lui Viktor Orban.

Kelemen Hunor a folosit joi situația tensionată din Valea Uzului pentru a anunța că UDMR nu va mai susține nicio inițiativă sau măsură a guvernului. Amintim că primăria din Dărmănești a amplasat în cimitirul din Valea Uzului cruci în memoria soldaților români căzuți în cele două războaie într-un loc despre care UDMR susține că ar exista oseminte ale eroilor maghiari.

În principiu, situația tensionată este reală, serioasă și gravă, iar la inflamarea relațiilor inter-etnice au contribuit atât românii, cât și maghiarii. Românii i-au tratat cu dispreț și n-au ținut cont de sensibilitățile exprimate de maghiari, iar aceștia au răspuns printr-un gest urât, acoperind crucile cu pungi de gunoi.

Au existat însă în trecut situații mult mai tensionate, cum s-a întâmplat în cazul liceului maghiar din Târgu Mureș, unde au avut loc proteste zile în șir, iar UDMR n-a mai simțit nevoia să rupă nici un protocol cu PSD. Dimpotrivă, Kelemen Hunor i-a aruncat lui Liviu Dragnea colacul de salvare în Parlament de câte ori a avut nevoie majoritatea PSD-ALDE.

Mâna de ajutor n-a fost întinsă însă niciodată gratis, ci mereu în ultimul moment. Șantajul politic a avut loc în ultima vreme pe față, la vedere, însă fără ca UDMR să obțină mari beneficii pentru comunitate. A rezolvat punctual unele probleme și s-a menținut la guvernarea din umbră, o chestiune mai degrabă profitabilă cel mult pentru clientela liderilor maghiari.

Parlamentarii lor au votat cot la cot cu oamenii lui Dragnea și Tăriceanu mutilarea legilor justiției și, în general, le-au susținut toate demersurile care au dus la slăbirea luptei anti-corupție. Cu voturile esențiale ale maghiarilor din Parlament s-a menținut la putere o coaliție care a dezvoltat o retorică anti-occidentală și anti-UE, foarte asemănătoare cu discursul premierului maghiar Viktor Orban.

A venit însă vremea decontului politic pentru UDMR, care a mizat mereu pe faptul că alegătorii lor nu au de ales și vor trebui să-i voteze dacă doresc să fie reprezentați politic, fie că vorbim de Parlamentul European, fie de cel național.

De această dată, UDMR este pândit de două pericole majore: supramobilizarea alegătorilor români, conjugată cu o slabă mobilizare a alegătorilor maghiari, dezamăgiți de susținerea dată de Kelemen Hunor lui Liviu Dragnea până în ultimul moment.

La o prezență de peste 40% la referendum, UDMR riscă să nu treacă pragul de 5% și să rateze astfel intrarea în Parlamentul European. De exemplu, la parlamentarele din 2016, UDMR a luat 6% la o prezență de 39,4% și o foarte bună mobilizare a alegătorilor maghiari (au votat peste 435 de mii).

Mulți vor spune că UDMR merită să stea o tură pe margine, să plătească în sfârșit pentru jocul duplicitar și pentru compromisul de a susține un partid naționalist, anti-european, anti-justiție și stat de drept, condus de un condamnat penal. Politicienii maghiari n-au cunoscut încă sancțiunea propriului electorat și poate ar fi vremea să afle ce înseamnă totuși să-ți ignori alegătorii.

N-ar fi exclus ca o parte dintre ei să se fi reorientat către partidele românești de opoziție, către PNL, USR sau PLUS. Pentru a evita in extremis un posibil dezastru electoral, Kelemen Hunor s-a grăbit să se rupă simbolic de Liviu Dragnea.

O eventuală izolare politică a UDMR, ratarea intrării în legislativul de la Bruxelles și slăbirea treptată a legăturilor cu Bucureștiul vor avea consecințe ușor de anticipat, una mai periculoasă decât alta pe termen lung.

În cazul unui eșec electoral, liderul Uniunii, Kelemen Hunor, se va vedea obligat să demisioneze. Mai degreabă socialist ca viziune politică, ponderat în discurs și adept al unei linii moderate, Kelemen Hunor este totuși departe de linia dură a radicalilor din UDMR.

Cu toate că la presiunile Budapestei a pus pe masă proiectul autonomiei Ținutului Secuiesc și a devenit sută la sută dependent de Viktor Orban, Kelemen Hunor a temporizat lucrurile de fiecare dată când relația minoritate-majoritate s-a tensionat. Actualul lider UDMR nu este sursă de conflict și tensiune, dimpotrivă.

Foarte probabil că Viktor Orban și-ar dori o figură mai radicală în fruntea UDMR, iar plecarea lui Kelemen Hunor i-ar oferi ocazia să o și instaleze. Apoi, liderul FIDESZ ar prelua rolul simbolic de reprezentant al comunității maghiare din Transilvania, în care guvernul de la Budapesta investește deja tot mai multe fonduri: construiește grădinițe, școli, renovează biserici, finanțează construcția de stadioane și de afaceri private în agricultură.

Pe scurt, Orban se îngrijește de treburile care cad în sarcina guvernului de la București, dar acesta nu s-a dovedit în stare să facă mare lucru nici măcar pentru români.

De aici și până la a reclama pretenții de co-suveranitate asupra maghiarilor din Transilvania n-ar mai fi decât un pas, pe care l-ar putea face în 2020, când se vor împlini o sută de ani de la Trianon. Un moment delicat. Și cum altfel l-ar putea marca Orban, decât pozând în marele apărător al maghiarilor in bazinul Carpatic?

Într-o astfel de atmosferă, dominată de suspiciune și neîncredere reciprocă în creștere, relațiile româno-maghiare se vor degrada rapid, iar ambele părți vor avea doar de pierdut.

PS: N-ar fi deloc exclus ca, în caz de final cu happy-end, PSD și UDMR să-și reia colaborarea. Kelemen Hunor a lăsat suficient loc de întors în declarația de joi. ”Până la soluționarea situației cimitirului din Valea Uzului, protocolul de colaborare între UDMR și coaliția PSD-ALDE rămâne fără obiect”,  spune liderul UDMR în finalul comunicatului, de unde rezultă că protocolul intră din nou în vigoare odată soluționată problema.