Doar 57 de companii din întreaga lume sunt direct legate de 80% din emisiile de gaze cu efect de seră

Doar 57 de producători de petrol, gaze, cărbune și ciment sunt direct legați de 80% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial de la semnarea Acordului de la Paris din 2016 privind clima, arată un studiu citat de The Guardian.

Această cohortă puternică de corporații controlate de stat și de multinaționale deținute de acționari sunt principalii factori determinanți ai crizei climatice, potrivit Carbon Majors Database, care este compilată de cercetători de renume mondial.

Deși guvernele s-au angajat la Paris să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, analiza relevă că majoritatea mega-producătorilor și-au crescut producția de combustibili fosili și emisiile aferente în cei șapte ani de după acel acord, comparativ cu cei șapte ani anteriori.

În baza de date cuprinzând 122 dintre cei mai mari poluatori climatici istorici din lume, cercetătorii au constatat că 65% dintre entitățile de stat și 55% dintre companiile din sectorul privat și-au mărit producția.

În această perioadă, cel mai mare contribuitor la emisii, deținut de investitori, a fost ExxonMobil din Statele Unite, care a fost legat de 3,6 gigatone de CO2 în șapte ani, adică 1,4% din totalul global. La mică distanță s-au situat Shell, BP, Chevron și TotalEnergies, fiecare dintre acestea fiind asociat cu cel puțin 1% din emisiile globale.

Cea mai frapantă tendință, însă, a fost creșterea fulminantă a emisiilor legate de producătorii de stat și cei deținuți de stat, în special în sectorul cărbunelui din Asia.

Această expansiune, care a continuat de atunci, este contrară unui avertisment dur al Agenției Internaționale pentru Energie, care susține că nu se pot deschide noi câmpuri de petrol și gaze dacă se dorește ca lumea să rămână în limitele de siguranță ale încălzirii globale. Cercetătorii în domeniul climei afirmă că temperaturile globale se apropie rapid de ținta inferioară stabilită la Paris, de 1,5 grade Celsius peste nivelul din era preindustrială, ceea ce ar putea avea consecințe grave pentru oameni și pentru restul naturii.

„Este condamnabil din punct de vedere moral ca societățile să continue să extindă explorarea și producția de combustibili pe bază de carbon, în condițiile în care se știe de zeci de ani că produsele lor sunt dăunătoare”, a declarat Richard Heede, care a creat setul de date Carbon Majors în 2013. „Nu dați vina pe consumatorii care au fost forțați să se bazeze pe petrol și gaze din cauza capturării guvernelor de către companiile de petrol și gaze”.

Cercetarea Carbon Majors a contribuit la schimbarea narațiunii cu privire la responsabilitatea pentru criza climatică prin atribuirea emisiilor entităților care profită de pe urma scoaterii combustibililor fosili din pământ, mai degrabă decât persoanelor care ulterior îi ard. Acest studiu a fost citat în procesele privind clima și a stat la baza seriei din 2019 a publicației The Guardian, The Polluters, care a expus cele 20 de companii care se află în spatele unei treimi din toate emisiile de carbon.

Baza de date a fost acum actualizată și a fost relansată joi pe un site web dedicat accesului public, care este găzduit de InfluenceMap.

Acesta include o comparație izbitoare între tendințele emisiilor pe termen lung, care datează din 1854, și evoluțiile mai recente, de la acordul de la Paris din 2016.

Analiza cuprinde 122 de entități legate de 72% din toate emisiile de CO2 provenite de la combustibilii fosili și ciment de la începutul revoluției industriale, ceea ce înseamnă 1.421 gigatone.

În această analiză pe termen lung, producția de cărbune de stat din China reprezintă 14% din emisiile istorice de C02 la nivel mondial, cea mai mare pondere de departe din baza de date. Această proporție este de peste două ori mai mare decât cea a fostei Uniuni Sovietice, care se află pe locul al doilea, și de peste trei ori mai mare decât cea a companiei Saudi Aramco, care se află pe locul al treilea.

Urmează marile companii americane – Chevron (3%) și ExxonMobil (2,8%), urmate de compania rusă Gazprom și de Compania Națională de Petrol din Iran. După acestea se află două firme europene deținute de investitori: BP și Shell (fiecare cu mai mult de 2%) și apoi Coal India.

Ascensiunea Asiei în secolul XXI devine evidentă atunci când înregistrările istorice sunt comparate cu datele din perioada 2016-2022. În această perioadă recentă, ponderea cărbunelui din China sare la peste un sfert din totalul emisiilor de CO2, în timp ce Saudi Aramco urcă la aproape 5%. Top 10 în această epocă modernă este dominat de entitățile de stat din China și Rusia și completat de cele din India și Iran. Capitalismul occidental apare abia pe locul 11, ExxonMobil, cu 1,4%, jumătate din media sa istorică.

Imaginea se poate schimba din nou în viitor. Statele Unite sunt, de departe, cel mai mare producător de petrol și gaze din lume, chiar dacă operațiunile sunt fragmentate între mai multe companii diferite, mai degrabă decât un singur colos de stat. Președintele Biden a acordat licențe pentru mai multe proiecte noi de explorare. Statele din Golf intenționează, de asemenea, să își intensifice producția.

ExxonMobil, Chevron, BP și Shell au toate obiective de emisii nete zero, deși definițiile lor privind acest obiectiv și metodele de realizare a acestuia variază. Multe dintre companiile de pe listă au făcut unele investiții în energie regenerabilă.

Daan Van Acker, manager de program la InfluenceMap, a declarat că multe dintre entitățile din baza de date Carbon Majors se îndreaptă în direcția greșită pentru stabilitatea climatică. „Noua analiză a InfluenceMap arată că acest grup nu încetinește producția, majoritatea entităților crescând producția după acordul de la Paris. Această cercetare oferă o verigă crucială pentru a-i trage la răspundere pe acești giganți energetici cu privire la consecințele activităților lor.”

Heede susține că producătorii de combustibili fosili au obligația morală de a plăti pentru daunele pe care le-au provocat și exacerbat prin tacticile lor de amânare. El citează propunerea făcută de Mia Mottley, prim-ministrul din Barbados, ca societățile de petrol și gaze să contribuie cu cel puțin 10 cenți din fiecare dolar la un fond pentru pierderi și daune.

El a fost încurajat, de asemenea, de acțiunile de responsabilizare a firmelor producătoare de combustibili fosili. Ca exemplu, a citat panourile publicitare care au apărut în Houston, Texas, după uragan, care proclamau: „Știm cine este de vină”, alături de numele companiilor petroliere, sau campania din Vermont pentru crearea unui superfond pentru climă, plătit de poluatori, care ar atenua costurile tot mai mari ale inundațiilor, furtunilor și valurilor de căldură.

„Aceasta este o amenințare la adresa civilizației așa cum o cunoaștem”, a spus el. „Dacă afacerile continuă ca de obicei, nu vom avea o planetă locuibilă pentru copiii și nepoții noștri. Trebuie să reunim voința politică, corporatistă și politică pentru a evita cea mai gravă amenințare pe care o reprezintă schimbările climatice. Putem face acest lucru”.

The Guardian a contactat Exxon, BP, Chevron, Total Energies, Coal India, Saudi Aramco și Gazprom pentru comentarii.

Un purtător de cuvânt al companiei Shell a declarat: „Shell s-a angajat să devină o afacere energetică cu emisii nete zero până în 2050, un obiectiv care credem că sprijină obiectivul mai ambițios al Acordului de la Paris de a limita încălzirea globală la 1,5C peste nivelurile preindustriale. Continuăm să facem progrese bune în ceea ce privește obiectivele noastre climatice, iar până la sfârșitul anului 2023, am realizat peste 60% din obiectivul nostru de a reduce la jumătate emisiile Scope 1 și 2 din operațiunile noastre până în 2030, comparativ cu 2016.”