DOCUMENT Proiectul de aviz al Comisiei de la Veneția: Elementele cele mai problematice ale reformei din justiție din 2018 au rămas neschimbate sau chiar au fost agravate/ Ordonanțele de urgență trebuie limitate drastic / Secția specială, un obstacol în lupta anticorupție

Comisia de la Veneția arată în proiectul de aviz în legătură cu OUG 7, care a generat proteste fără precedent ale magistraților în primăvara acestui an, că elementele cele mai problematice ale reformei din justiție din 2018 au rămas neschimbate sau chiar au fost agravate, critică ferm utilizarea ordonanțelor de urgență pentru legiferare și susține că acestea trebuie limitate drastic și apreciază că Secția specială riscă să constituie un obstacol în lupta anticorupție.

În documentul consultat de G4Media.ro, Comisia de la Veneția se referă pe larg la legiferarea prin ordonanțele de urgență, menționând că acest proces a fost aspru criticat atât în România, cât și la nivel internațional.

„Comisia de la Veneția consideră că acest mod de modificare a legilor privind justiția este extrem de problematic”, se arată în proiectul de aviz.

Comisia subliniază că lipsa unor deliberări adecvate constituie o problemă intrinsecă a oricărei proceduri accelerate.

„Comisia de la Veneția este — ca întotdeauna — extrem de critică în ceea ce priveşte adoptarea urgentă a unor acte ale Parlamentului care reglementează aspecte importante ale ordinii juridice, fără consultări obișnuite cu opoziția, cu experții sau cu societatea civilă. Acest mod de legiferare ridică semne de întrebare cu privire la temeinicia rezultatelor reformei. Acest lucru este valabil a fortiori în cazul în care modificările legislative nu sunt adoptate printr-un act al Parlamentului, ci de către guvern, prin ordonanțe «de urgență» care dobândesc forța legii fără nicio discuție în Parlament. În plus, este rezonabil să se presupună că utilizarea excesivă a ordonanțelor de urgență poate conduce la un comportament iresponsabil din partea legiuitorului, care știe că greșelile sale pot fi corectate cu ușurință de către Guvern”, precizează Comisia de la Veneția.

În document se menționează că, după cum au aflat raportorii în timpul vizitei în România, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) nu a
fost consultată înainte de adoptarea OUG 7, iar Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM) a avut mai puțin de două zile să examineze proiectul de ordonanță înainte de adoptarea acesteia. Aceste instituții și-au prezentat obiecțiile Guvernului după adoptarea OUG 7 și, mai puțin de o lună mai târziu, Guvernul a emis OUG nr. 12, care a remediat unele dintre problemele semnalate de părțile interesate relevante.

Comisia arată că aceste exemple nu sunt exhaustive și demonstrează că recugerea la procedurile accelerate — de către
legiuitor și, chiar mai mult, de către Guvern — afectează în mod inevitabil calitatea legislației.

„În al doilea rând, acest mod de a modifica legislația afectează securitatea juridică. Chiar și pentru specialiştii în drept este dificil de înțeles care este situația actuală, cu atât mai puțin pentru cetățenii obișnuiți din România. Anumite aspecte nu sunt avute în vedere doar de cele trei legi ale justiției, ci și de cele cinci OUG consecutive, care au adus modificări fragmentate textelor inițiale și ordonanțelor anterioare. Devine din ce în ce mai dificil de explicat care este situația actuală. În orice caz, însăși noțiunea de status quo devine neclară în contextul românesc, în care Guvernul modifică în mod repetat normele privind funcționarea sistemului judiciar, la intervale scurte de timp. Comisia de la Veneția reamintește că, potrivit principiilor Statului de drept, claritatea, previzibilitatea, consecvența și coerența cadrului legislativ, precum și stabilitatea legislației reprezintă preocupări majore în ceea ce privește orice sistem juridic bazat pe principiile Statului de drept”, se arată în document.

Comisia de la Veneția precizează că „modificările frecvente ale normelor referitoare la instituții și la numirile în funcții de conducere sau la revocările din aceste funcţii, uneori prin legislație, uneori prin ordonanţe de urgenţă ale guvernului, creează impresia că scopul acestor amendamente nu este o reformă sistematică a sistemului, ci o adaptare a normelor la anumiți candidați sau situații”.

Comisia de la Veneția constată cu regret că unele dintre recomandările sale nu au fost abordate. În mod special:
• legea conține în continuare restricții disproporționate în ceea ce privește libertatea de exprimare a judecătorilor și a procurorilor (în privința cărora Comisia de la Veneția a recomandat eliminarea);
• dispozițiile privind răspunderea materială a magistraților nu au fost calificate;
• nu s-a făcut nicio încercare de a preciza mai clar criteriile de „evaluare” a magistraţilor.

Concluziile Comisiei de la Veneția, conform proiectului de aviz:

Comisia de la Veneția constată cu regret că elementele cele mai problematice ale reformei din 2018, identificate în avizul din octombrie 2018, fie au rămas neschimbate, fie au fost agravate. Cele mai importante aspecte ale reformei sistemului judiciar în curs sunt următoarele:

Cel mai îngrijorător, Guvernul continuă să promoveze modificări legislative prin ordonanţe de urgenţă. În vreme ce Constituţia prevede în mod clar că acestea ar trebui să fie măsuri excepţionale, legislația promovată prin OUG, a devenit o rutină. Normele fundamentale ale funcționării instituțiilor-cheie ale statului se schimbă prea repede și prea des, fără o pregătire și fără consultări, ceea ce ridică întrebări legitime cu privire la soliditatea rezultatului și a motivelor reale care stau la baza unora dintre aceste schimbări. Textele juridice rezultate nu sunt clare. Această practică slăbește controlul extern asupra Guvernului, contravine principiului separării puterilor și perturbă securitatea juridică. Comisia de la Veneția invită autoritățile române să limiteze drastic utilizarea OUG-urilor.
În ceea ce privește modificările ulterioare aduse celor trei legi în domeniul justiției, acestea ar trebui să se facă printr-o procedură legislativă normală;

Motivele pentru înfiinţarea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiţie, cu o competență definită vag, rămân neclare. Procurorii pe poziţii înalte din această Secție au fost numiți în cadrul unui regim tranzitoriu care a eliminat de facto aripa procurorilor din cadrul Consiliului Suprem al Magistraturii (CSM) din procesul de luare a deciziilor, care nu este în acord cu conceptul instituțional al CSM.Nu este clar în ce măsură procurorii din cadrul Secţiei și procurorul şef al acesteia se află sub controlul ierarhic integral al procurorului general. Întrucât Secţia nu ar fi în măsură să soluționeze în mod eficace toate cauzele care intră în sfera sa de competență, aceasta riscă să constituie un obstacol în calea luptei împotriva corupției și a criminalității organizate;

Sistemul de numire și revocare a procurorilor din poziţii înalt rămâne, în esență, același, ministrul justiției jucând un rol decisiv în acest proces, fără a contrabalansa competențele președintelui României sau ale CSM. Se recomandă elaborarea unui sistem de numire care să confere Secţiei de procurori a CSM un rol cheie și proactiv în procesul de numire a candidaților în funcții înalte de conducere în cadrul sistemului Ministerului Public;

Este posibil ca procurorii în funcţie să fie îndepărtați din funcție ca urmare a noilor criterii de eligibilitate, alese în mod arbitrar. Comisia de la Veneția îndeamnă autoritățile române să nu aplice noile criterii de eligibilitate procurorilor care erau deja în funcţie la momentul adoptării respectivelor modificări legislative.

PNL a cerut în martie sesizarea Comisiei de la Veneţia în privinţa OUG 7/2019, precum și asupra OUG 90 şi OUG 92 de anul trecut. USR ceruse în ianuarie sesizarea Comisiei de la Veneţia pe tema modificărilor din justiție.

În urma solicitării PNL, Comisia de monitorizare din APCE a avut un vot prin care a solicitat Comisiei de al Veneția o poziție oficială față de OUG 7 și înființarea secției speciale de anchetare a magistraților (SIIJ).