DOCUMENTE De ce a cerut DNA sesizarea CCR în procesul lui Dragnea / Procurorii arată că ÎCCJ nu e obligată să înființeze completuri specializate
DNA a cerut luni, în procesul lui Liviu Dragnea, sesizarea CCR pe trei articole de lege (Codul Penal și Legea 78/2000). În urma cererii DNA, instanța a decis să dea un nou termen pe 20 mai pentru ca avocații să aibă timp să-și pregătească apărarea. Procurorii arată că Înalta Curte nu este obligată să înființeze completuri specializate, așa cum susțin avocații lui Dragnea, care vor astfel să reia judecarea procesului de la capăt.
Iată ce scrie în cele două sesizări depuse de procurorul DNA de ședință, Raluca Mirică:
- Sesizarea privind neconstituționalitatea Art. 29 din Legea 78/2000:
Art. 29 din legea 78/2000 prevede că ”pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate”.
Această prevedere are un caracter general și ambiguu, neindicând, în mod clar și de o manieră concretă, în ce constă specializarea completurilor care trebuie să judece faptele de corupție prevăzute în această lege.
Având în vedere acest aspect, textul criticat este neclar, lipsit de previzibilitate și accesibilitate, întrucât legiuitorul nu a definit noțiunea de ”completuri specializate” și nu a stabilit care sunt criteriile conform cărora un complet de judecată devine specializat.
Drept exemplu servesc exact hotărârile colegiilor de conducere ale instanțelor de judecată atașate de apelanta inculpată Șefu Olguța în susținerea motivului de apel vizând nelegala compunere a completului de judecată de la fond.
Astfel, în lipsa unor criterii clare în baza cărora judecătorii să primească o anumită specializare (corupție în situația de față), care apoi să poată conduce la specializarea completului, se poate observa că desemnarea completurilor specializate nu reprezintă decât o chestiune strict administrativă, o formalitate pe care o îndeplinesc colegiile de conducere ale instanțelor de judecată la finalul fiecărui an.
Această formalizate a fost consfințită prin hotărârile CSM nr. 387/22.09.2005 și respectiv 1375/17.12.2015 și a vizat exclusiv completurile specializate de la judecătorii, tribunale și curți de apel.
În ceea ce privește ÎCCJ, aceasta nu avea obligația, ci posibilitatea de a înființa completuri specializate, așa cum rezultă atât din art. 19 alin 3 din legea 304/2004, ”La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la propunerea președintelui sau a vicepreședintelui acesteia, poate aproba înființarea de complete specializate în cadrul secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de numărul și natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secții, precum și de specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora”, cât și din art. 19 indice 1 din regulamentul privind Organizarea și Funcționarea Administrativă a ÎCCJ ”(1) La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere, la propunerea președintelui sau a vicepreședinților Înaltei Curți de Casașie și Justiție, poate aproba înființarea de omplete specializate în cadrul secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de numărul și natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secții, precum și de specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora. (2) Președintele sau vicepreședinții Înaltei Curți de Casație și Justiție propun Colegiului de conducere înființarea de complete specializate pe baza propunerilor formulate pentru fiecare secție de președintele acesteia”.
Prin utilizarea unei sintagme atât de generale precum aceea de ”complet specializat” legiuitorul a creat premisa aplicării aleatorii a normelor de competență pe care le-a adoptat, aspect ce afectează dreptul la un proces echitabil atât al inculpaților, cât și al persoanelor vătămate.
2. Sesizarea privind neconstituționalitatea art. 174 și art. 154 alin (2) Cod penal:
Art. 174 Cod penal prevede că ”prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice”.
Art. 154 alin. 2 teza I prevede că ”termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii.
Prin decizia de recurs în interesul legii nr. 5 din 11 februarie 2019 s-a stabilit că ”în interpretarea și aplicarea prevedrilor art. 174 din Codul penal, cu referire la art. 154 alin (2) teza I din Codul penal că, prin data săvârșirii infracțiunii și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor simple a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp se înțelege momentul apariției primei pagube ori al obținerii primului folos necuvenit”.
Această interpretare dată de ÎCCJ induce o confuzie între infracțiunile simple și infracțiunile prograsive.
Astfel, în cazul unei infracțiuni simple dar cu desfășurare în timp, în urma deciziei mai sus menționate, s-a ajuns la a I se atribui efectele unei infracțiuni progresive.
(…)
Acesta este motivul pentru care consider că nu poate fi primită interpretarea pe care ÎCCJ a dat-o art. 174 Cod penal cu referire la art. 154 alin. 2 teza I Cod penal în sensul că termenul de prescripție începe să curgă de la momentul apariției primei pagube sau primului prejudiciu.
Având în vedere această interpretare dată prin intermediul Deciziei în interesul legii nr. 5 din 11 februarie 2019, textul art. 174 Cod penal devine neclar și lipsit de previzibilitate întrucât nu aceasta a fost voința legiuitorului.
Astfel, prin interpretarea ÎCCJ s-a ajuns ca o infracțiune simplă să aibă aceleași efecte cu o infracțiune progresivă, aspect nepermis în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut acest lucru în mod expres.
Pe de altă parte, prin această interpretare dată de ÎCCJ, aceeași unitate legală de infracțiune – infracțiunea simplă – are efecte diferite raportat la momentul în care începe să curgă termenul de prescripție, după cum este una instantanee sau una cu consecințe ce se produc la diverse intervale de timp.
Lipsa de claritate și de previzibilitate pe care interpretarea dată de recursul în interesul legii nr. 5/2019 afectează implicit și dreptul la un proces echitabil, atât al inculpaților, cât și al persoanelor vătămate.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
48 comentarii