Doi ani de război în cifre despre refugiați: Serviciile medicale, cursuri de limba română și un loc de muncă sunt principalele nevoi ale ucrainenilor, arată un studiu Salvați Copiii/ 74% au probleme în a-și plăti chiria

Sprijin pentru accesarea serviciilor medicale, cursuri de limbă română şi suport pentru găsirea unui loc de muncă sunt principalele nevoi ale părinţilor ucraineni refugiaţi în România, arată un studiu Salvați Copiii. 49,4% dintre copii sunt înscrişi în sistemul de învăţământ ucrainean, la distanţă, 19% sunt înscrişi în ambele sisteme (ucrainean la distanţă şi românesc), 12% urmează cursuri în şcoli şi grădiniţe din România

– Cei mai mulţi refugiaţi din Ucraina – 74% – spun că au dificultăţi frecvente legate de plata chiriei şi a utilităţilor, 54% de vizite la doctor şi achiziţia de medicamente;

– 37% dintre părinţii ucraineni afirmă că serviciile medicale din România le sunt accesibile, 45% spun că sunt dificil de accesat, 6% că nu au deloc acces;

– 34% dintre copiii ucraineni au nevoie de sprijin pentru învăţarea limbii române;

– 62% dintre refugiaţii intervievaţi nu erau angajaţi la momentul aplicării chestionarului, principalul obstacol fiind cel lingvistic, transmite Agerpres.

Comunicatul Salvați Copiii:

Părinţii copiilor ucraineni care s-au refugiat în România declară că principalele lor nevoi sunt legate de ajutor financiar (23%), sprijin pentru accesarea serviciilor medicale (19%), cursuri de limba română (16%), servicii de afterschool pentru copii (13%) şi sprijin pentru găsirea unui loc de muncă (12%), arată rezultatele anchetei realizate de Salvaţi Copiii România. Dintre nevoile pe care nu le pot acoperi, cele mai frecvente (74%) sunt legate de plata chiriei şi a utilităţilor, 54% sunt legate de vizite la doctor şi achiziţia de medicamente, 43% de îmbrăcăminte şi încălţăminte, 39% sunt legate de articole pentru uz casnic, 32% de mâncare.

Cei mai mulţi dintre părinţii ucraineni, ai căror copii sunt incluşi în programele educaţionale ale Salvaţi Copiii România, menţionează ca prioritate absolută ţinerea în siguranţă a copiilor lor, urmată de accesul la servicii medicale, care de multe ori este dificil şi contra cost, şi la educaţie, menţionând aici şi nevoia de transport gratuit pentru copii. Majoritatea menţionează că nu reuşesc să satisfacă toate nevoile de bază, dar încearcă să asigure copiilor cele necesare, făcând economii: „Economisim în toate, dar suntem recunoscători că trăim în siguranţă.”

„Vorbiţi cu noi şi respectaţi-ne pentru că suntem exact ca voi şi ne este foarte greu” (copil ucrainean, 9 ani)

La întrebarea dacă au fost expuşi unei situaţii de bullying sau agresiune, cele mai multe răspunsuri fac referire la atitudinea proprietarilor de locuinţe, care s-a schimbat odată cu lipsa sprijinului financiar acordat de stat.

Analiza de nevoi a refugiaţilor ucraineni a fost derulată pe parcursul lunii februarie, printr-o analiză cantitativă (chestionar), căreia i-a fost adăugată o parte calitativă, reprezentată prin 22 de focus grupuri ce cuprind trei categorii de vârstă (copii, adolescenţi şi adulţi).

Date din anchetă:

– 93% dintre respondenţi locuiesc în apartamente sau case închiriate, 2,86% în centre de cazare puse la dispoziţie de guvern, 2,39% la persoane private, fără a plăti chirie.

– Doar 10% dintre respondenţi îşi pot acoperi toate nevoile de bază, 26% majoritatea nevoilor, 60% parţial/unele nevoi, 4% nicio nevoie.

– Dintre nevoile pe care nu le pot acoperi, cele mai frecvente (74%) sunt legate de plata chiriei şi a utilităţilor, 54% sunt legate de vizite la doctor şi achiziţia de medicamente, 43% de îmbrăcăminte şi încălţăminte, 39% sunt legate de articole pentru uz casnic, 32% de mâncare.

Educaţie: Jumătate – 49,44% dintre copii sunt înscrişi în sistemul de învăţământ ucrainean, la distanţă, 19% sunt înscrişi în ambele sisteme (ucrainean la distanţă şi românesc), 12% urmează cursuri în şcoli şi grădiniţe din România, 10% urmează o formă de învăţământ de tip ucrainean în România, 8% nu sunt înscrişi în nicio formă de învăţământ.
Pentru copiii care nu sunt înscrişi în sistemul de învăţământ românesc, principala barieră menţionată a fost bariera lingvistică (71%).

Nevoi pe plan educaţional: 34% dintre copii au nevoie de sprijin pentru învăţarea limbii române, 28% necesită echipamente IT, 15% rechizite, 10% programe afterschool.

Accesul la servicii medicale:

– Servicii medicale pentru copii: 37% au răspuns că serviciile medicale sunt accesibile, 45% au răspuns că sunt dificil de accesat, 6% au răspuns ca nu au deloc acces, 10% au menţionat că nu au nevoie de aceste servicii, 2% preferând să nu raspundă;

– Servicii medicale pentru adulţi: 30% au răspuns că serviciile sunt accesibile, 54% au răspuns ca sunt dificil de accesat, 7% au răspuns că nu au deloc acces, pe când 9% au menţionat că nu au nevoie de servicii medicale.

Gradul de angajare a părinţilor

Un procent de 62% dintre refugiaţii intervievaţi nu erau angajaţi la momentul aplicării chestionarului, 17% erau angajaţi cu contract în România, 11% lucrează la distanţă pentru o companie din afara României, 7% sunt angajaţi fără contract de muncă, iar 3% sunt pensionaţi.

Principalele motive pentru care nu lucrează: Lipsa abilităţilor de comunicare în limba romană este cauza pe care o declară cei mai mulţi refugiaţi din Ucraina, ca impediment pentru angajare (65%), urmată de nevoia de îngrijire a unui membru al familiei (adult sau copil) (54%).

Deşi răspunsul la întrebarea dacă vor sa rămână să locuiască în România, în mare parte este „nu” sau „nu ştiu” , cei care confirmă că vor rămâne adaugă ca aceasta este opţiunea copiilor şi faptul că aceştia îşi fac deja studiile aici (copiii demonstrând în acest mod necesitatea lor de integrare). Cei care nu îşi văd viitorul aici menţionează dificultatea de a găsi un loc de muncă şi cea de a învăţa limba română, dorul de casă şi de cei apropiaţi.

Majoritatea nu vor pentru copiii lor abandonarea şcolii online din Ucraina, iar frecventarea paralelă este dificilă, bariera lingvistică fiind şi aici o problemă.

Concluzii generale

În urma desfăşurării acestor focus grupuri, putem observa câteva nevoi importante:

– Facilitarea accesului la educaţie (prin cursuri intensive de limba română, eventual cu burse/ campanii de conştientizare şi acceptare a necesităţii de integrare pentru reducerea riscului de bullying in şcoală (campanii pentru cetăţenii români);

– Crearea unor oportunităţi pentru a facilita accesul la activităţile sportive, pregătirea sportivilor de performanţă;

– Transport gratuit pentru copiii ucraineni, la fel ca şi pentru cei români;

– Facilitarea accesului la serviciile medicale prin informarea medicilor de familie în primul rând (încă nu este cunoscută procedura de înscriere pe platformă pentru a configura statutul de asigurat).

Înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, Emiliia locuia împreună cu fratele său Artem şi cu tatăl lor, Serhîi, într-un orăşel din regiunea Doneţk. Mama lor murise în urmă cu 7 ani.

„Aveam mulţi prieteni acasă, mai ales printre colegii de la şcoală. Făceam multe lucruri împreună îmi e dor de prietenii mei din Ucraina”, ne povesteşte Emiliia.

Tatăl a simţit că copiii lui nu sunt în siguranţă acolo, aşa că a hotărât că trebuie să plece. Decizia de a veni în România a venit oarecum la îndemână, deoarece fratele lui locuia şi lucra la o fabrică de mobilă aproape de Baia Mare, în judeţul Maramureş. „România este vecină cu Ucraina şi noi nu doream să mergem departe de casă. În dimineaţa zilei de 6 aprilie 2022 ne-am luat câteva lucruri şi am pornit devreme”.

Ajunşi la Baia Mare, Serhîi a găsit un loc de muncă la o fabrică din oraş. „Gândurile sunt multe, însă mâinile trebuie să lucreze.” Copiii au continuat şcoala online în Ucraina, însă în acelaşi timp au început să participe la activităţi la Centrul de Consiliere şi Servicii Integrate din Baia Mare, la matematică, la cursuri de limba română şi limba engleză, cursuri de artă şi activităţi recreative multiculturale. „Îmi plac profesorii şi oamenii de aici, îmi place ca mi-am făcut mulţi prieteni la Salvaţi Copiii, îmi place atmosfera mă simt bine la centru” ne spune Emiliia.

În România, de la declanşarea acestei crize (24 februarie 2022), la nivel naţional, au intrat 5.486.365 de cetăţeni ucraineni (date UNHCR, 6 februarie) prin punctele de trecere a frontierei cu Ucraina şi Republica Moldova. Dintre cei care au tranzitat România, 4.460 au solicitat azil.

Până în prezent, Salvaţi Copiii România a oferit sprijin pentru 345.553 de persoane, dintre care 176.547 de copii ucraineni şi 169.006 de adulţi. Salvaţi Copiii a acordat o atenţie deosebită furnizării de servicii directe copiilor, părinţilor şi adulţilor vulnerabili, dezvoltând intervenţii rapide pentru a răspunde situaţiei de urgenţă, dar şi nevoilor de integrare a acestora, prin oferirea de suport material şi financiar, traducere şi consiliere informaţională, suport psiho-social, precum şi îndrumare şi consiliere pentru accesarea drepturilor şi serviciilor disponibile, cum ar fi accesarea sistemului de învăţământ, a serviciilor medicale, a locurilor de muncă şi, de asemenea, accesarea serviciilor de consiliere emoţională.

Organizaţia Salvaţi Copiii este alături de refugiaţii ucraineni, evaluând constant nevoile şi oferind asistenţă umanitară, după caz, la punctele de trecere a frontierei cu Ucraina şi Republica Moldova, în Centrele de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil ale Inspectoratului General pentru Imigrări, în taberele de refugiaţi coordonate de IGSU, în diferite puncte de staţionare, în Centre de Servicii Integrate create de Salvaţi Copiii în mai multe localităţi şi în şcoli partenere.