Doru Căstăian: O vizită și câteva gânduri despre suprafețe și adâncimi

Dacă aș ajunge (eventual însoțit de reporteri) să ascult la ușa unei săli pentru clasa pregătitoare (ceea ce, ca lucrurile să fie limpezi, nu cred că se va întâmpla vreodată) şi aş auzi-o ţipând la copii pe doamna învăţătoare, probabil că m-aş înfuria, dar mi-ar şi trece prin minte că există cazuri în care ţipatul e justificat şi nu e traumatizant pentru copii (aşa cum există atitudini distructive şi maligne însoţite de politeţe), că ţipatul face parte din inventarul meu etologic de primată (având un grad mic de acceptare în universul nostru cultural şi social, dar fiind practic neeradicabil) şi că există legile lui Murphy care spun că exact insul ăla care nu face de regulă un lucru reprobabil va fi prins cu ocaua mică.

Nu în ultimul rând, mi-ar trece prin minte cele câteva momente din viaţa mea de profesor (nu multe, ce-i drept, dar nici nu am lucrat vreodată cu copii de clasă pregătitoare) în care n-am mai putut şi n-am mai avut alte instrumente în afara unui glas ridicat. Aşadar, există unele situaţii în care ţipatul e de înţeles, acceptabil sau măcar scuzabil şi, de acord, mult mai multe în care el este periculos şi inacceptabil. Ideea e că e imposibil să ştii ascultând la uşă despre ce a fost vorba acolo. Să crezi că un comportament uman (care nu e încă nici ilegal, nici intrinsec imoral) trebuie exclus în orice fel de situaţie ar putea apărea într-o oră de curs, înseamnă să înseamnă să judeci superficial şi să acţionezi plecând de la un clişeu nemestecat.

Trecând peste situaţia concretă pe care am amintit-o (s-a vorbit deja despre caracterul ilegal şi inoportun al descinderii doamnei ministru), îmi propun să vorbesc în acest mic text despre un lucru mai rar adus în discuţie atunci când se discută prestaţia oficialilor: superficialitatea. Nu din interes pur filosofic, ci pentru că eu cred că şi acesta este un motiv serios, dar prea rar luat în serios, pentru care lucrurile nu se transformă semnificativ în educaţia românească.

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Doru Căstăian