Două exemple urâte de dublu discurs la USR

Domnul Claudiu Năsui a ajuns în decembrie 2019 șef la USR București după ce doamna Roxana Wring a demisionat din fruntea organizației, doborâtă de acuzația CNSAS că a colaborat cu fosta Securitate. Atunci, domnul Năsui n-a mai spus că nu crede în decizia administrativă a instituției, nici n-a rupt cămașa de pe el la televizor ca să-i ia apărarea.

Partidul era în opoziție, promitea o altfel de politică și oameni noi.

Ajuns la putere, USR pare să facă politică la fel, fără să mai strâmbe prea tare din nas la ”oamenii vechi”.

Domnul Năsui, de această dată din poziția de ministru al economiei, a căutat să o aducă în poziția de secretar general  pe doamna Florina Prisăcariu, acuzată de colaborare cu Securitatea. Poziția de secretar general este cheie în orice minister: dispecerul prin care trec toate actele.

Doamna Prisăcariu nu are o simplă decizie la CNSAS de colaborare cu fosta Securitate, ci un prim verdict pronunțat de Curtea de Apel București. Nu este nici măcar foarte nouă în politică și nici măcar din USR, ea trecând drept o apropiată a fostului ministru PSD, Eugen Teodorovici.

Domnul Năsui a lăsat pe toată lumea cu gura căscată miercuri seara când, cu o impertinență greu de bănuit la acest tânăr economist altfel bine instruit, s-a uitat senin la Cosmin Prelipceanu de la Digi24 și i-a întors obraznic întrebarea: Și?

Adică ce mare scofală că e securistă? De ce mă plictisiți cu întrebarea asta? Cam asta transmitea domnul Năsui în aroganța lui, în timp ce-i explica moderatorului cât de pregătită este doamna în cauză și câtă nevoie are ministerul de serviciile ei neprețuite. Culmea sfidării a atins-o abia când a spus că nu crede în colaborarea doamnei cu Securitatea cu argumentul cam bizar că nu are încă o sentință definitivă. Ei? V-ați fi așteptat la o asemenea piruetă la USR?

Domnul Năsui se poate lua de mână cu pesediștii. Și ei pun la îndoială sentințele instanțelor din România și își apără ”penalii” până în ziua în care merg la închisoare. Dacă domnul Năsui voia să spună însă că doamna se bucură de prezumția de nevinovăție, atunci să le comunice acest principiu și colegilor de la USR Iași, de exemplu, care solicită imperativ demisia lui Costel Alexe din funcția de președinte al CJ și a primarului Mihai Chirică de la Primărie, după ce au fost puși sub acuzare de procurorii DNA.

De ce-ar crede colegii domnului Năsui în acuzațiile procurorilor DNA din moment ce ministrul nu crede în ceva mult mai solid, respectiv într-o sentință pronunțată de o instanță respectabilă cum este Curtea de Apel București?

Oricum o învârtim, domnul Năsui a oferit un exemplu clasic de dublu discurs. Ferocitatea din opoziție pare că s-a pierdut pe drum după intrarea la guvernare. Generoasa lozincă de campanie s-a adaptat și ea la crâncena realitate românească: La vremuri noi, tot noi.

Principiile au devenit brusc mult mai elastice. Destul de neplăcut să vezi cum USR recurge la relativizare, metodă utilizată fără scrupule de PNL sau PSD atunci când vor să-și apere securiștii sau penalii.

Greu de înțeles și explicat derapajul domnului Năsui. N-are USR suficiente resurse, iar partidul se vede nevoit să apeleze la rezervele de cadre mereu disponibile și gata să-și ofere serviciile sub orice partid? Posibil, dar cum se explică atunci țipetele useriștilor din teritoriu care se plâng că, deși au tras în campanie și patru ani în opoziție, nu-i cheamă nimeni la București pentru a-i promova în funcții?

De neînțeles apoi atitudinea celui mai tânăr ministru din cabinetul Cîțu. Cum Dumnezeu să aperi, la 35 de ani, ca politician, pe cineva condamnat în primă instanță de colaborare cu Securitatea? Cum se face că, dintre toți membri USR PLUS, ai ales să-ți fie mână dreaptă în minister o doamnă care nu are nici cea mai mică legătură nici cu partidul tău, nici cu valorile promovate în campanie? Ce obligații, ce dependențe atât de mari te-au adus în situația de a-ți scuipa în față alegătorii?

Avem apoi cazul domnului Stelian Ion de la ministerul justiției. Domnul Ion, pe când era parlamentar USR de opoziție, înfiera pe bună dreptate abuzul de ordonanțe de urgență și, în mod special, adoptarea Codului Administrativ prin OUG în Guvernarea PSD.

• „Este o promisiune pe care Liviu Dragnea a făcut-o primarilor. Este o batjocură la adresa Parlamentului pentru că legiferarea trebuie făcută în Parlament mai ales pe legi atât de importante cum sunt codurile: Codul civil, Codul penal, Codul administrativ – un act normativ extrem de important. Se urmăreşte adoptarea (Codului administrativ – n.r.) prin OUG pentru a nu mai putea fi supus controlului CCR, ştiindu-se că doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea, Victor Ciorbea care a dormit în post”, a declara domnul Stelian Ion în Mai 2019.

Iată-l pe domnul Stelian Ion avizând, din calitate de ministru al justiției, Ordonanța de Urgență prin care Guvernul Cîțu modifică același Cod Administrativ pentru a putea instala pe criterii politice noua garnitură de prefecți. Nu cumva politizarea funcției de prefect este o modificare suficient de importantă la Codul Administrativ cât să reclame dezbaterile parlamentare cerute cu atâta ardoare de domnul Ion când era parlamentar de opoziție?

Domnul Ion nu mai solicită azi ca legiferarea să fie făcută în Parlament. Dacă l-ar întreba cineva, nici n-ar putea justifica urgența ordonanței pe care a avizat-o în calitate de ministru al justiției altfel decât că partidul său are și el de instalat repejor vreo 14 prefecți. Dar aceasta este numai și numai  urgența coaliției PNL-USR PLUS – UDMR, nu este vreo urgență care să stea în picioare juridic.

Și iată al doilea exemplu de dublu discurs. Ordonanțele de Urgență sunt rele când de ele abuzează PSD ca să mutileze legi, dar parcă nu mai sunt chiar atât de rele dacă te ajută să-ți instalezi repede clientela la putere.

Principiile sunt bune în opoziție, dar ele se diluează treptat odată ce partidele ajung la putere. De la PNL și PSD nu are nimeni mari așteptări, așa au funcționat decenii la rând, aburind alegătorii cu vorbe uitate în secunda doi.

Dar de la USR PLUS așteptările sunt ceva mai mari. Ei singuri și-au setat standarde înalte și au promis că vor face politică altfel. Poate vor evita, totuși, multiplicarea acestor exemple, care nu vor face decât să pună semnul egal între ei și celelalte două partide mari, despre care au spus de atâtea ori în campanie că sunt ”aceeași mizerie”.