Două obiective cheie pentru care România trebuie să lupte la nivel european: condiționarea fondurilor europene de statul de drept și securitatea energetică a estului Europei (Op-ed)

Agenda României în discuțiile din cadrul Consiliului European, care se vor desfășura în această vară, ar trebui să cuprindă un element esențial. Fondurile europene, atât cele acordate prin cadrul financiar multianual, cât și cele din Fondul de Salvare, trebuie să fie condiționate de respectarea statului de drept. Banii contribuabililor europeni nu trebuie să mai finanțeze lideri politici toxici pentru unitatea UE, care exploatează frici printr-un discurs populist. Nu este moral și nu este corect să contribuim cu toții la consolidarea unor regimuri, de multe ori autocratice, unde statul de drept devine, treptat, un concept golit de fond.

Fondul de salvare și bugetul multi-anual al UE vor fi, în această vară, pe masa discuțiilor șefilor de state europene. Ei vor trebui să răspundă rapid acestei întrebări: cum finanțăm economiile europene să-și revină după șocul pandemiei pentru a face față altor amenințări și provocări viitoare?

Reconstrucția economiilor Uniunii Europene post-pandemie va însemna nu numai moștenirea Angelei Merkel (Germania deține pentru următoarele șase luni președinția prin rotație a Consiliului UE), dar este și cel mai important proiect al noii generații de politicieni. Peste 50% din europarlamentarii actualei legislaturi sunt la primul mandat. Ei vor decide la Strasbourg, într-un final, ce vor hotărî în această privință liderii statelor UE. În acest context, este îmbucurător că principiul condiționării accesului național la banii europeni de respectarea statului de drept este susținut de mai mulți europarlamentari români (vezi aici și aici).

Criteriile în baza cărora instituțiile UE vor acorda sutele de miliarde de euro promise economiilor supra-îndatorate de criza provocată de coronavirus trebuie să țină cont nu numai de rentabilitatea proiectelor supuse circuitului birocratic pentru aprobare, ci și de calitatea beneficiarilor care vor gestiona acești bani.

În ceea ce privește alocarea banilor europeni, România ar trebui să țină cu dinții, atât la nivel de Comisie cât și la nivel de Consiliu, de condiționalitatea respectării statului de drept și de finanțarea transparentă a proiectelor care, în baza raportului cost/beneficiu, pot contribui la o economie cu emisii scăzute de carbon.

Miza fondurilor europene pentru susținerea tranziției energetice în Europa de Est

Unul dintre domeniile mult dezbătute și care va suporta transformări profunde în următorii ani este sectorul energetic. România are, aici, o miză economică și strategică uriașă. Țara noastră a reușit să gestioneze anul trecut, când a deținut președinția prin rotație a Consiliului Uniunii Europene, un dosar extrem de complicat: Directiva Gazului. Obiectivul acestei directive este ca infrastructura de transport al gazelor naturale din UE să nu ajungă să fie inundată de gaze naturale dintr-o singură sursă de aprovizionare.

Gazul natural a fost considerat multă vreme de administrațiile de la Bruxelles sursa de energie care va contribui la tranziția de la o energie poluantă la una cu emisii zero net de carbon. Spre exemplu, de aceea a fost construi gazoductul BRUA, care răspunde perfect celor cinci dimensiuni ale Uniunii Energetice.

Acesta este singurul proiect de infrastructură care traversează Carpații de la sud-est la vest și care leagă Sudul de Centrul Uniunii Europene, prin cel mai scurt traseu posibil. Dacă nu am reușit să facem această legătură printr-o autostradă care să traverseze Carpații, iată că, după 30 de ani, reușim cu o conductă de gaze naturale.

BRUA este primul proiect post-decembrist de infrastructură de transport care se construiește în România la standarde moderne și cu finanțare europeană. El va fi coloana vertebrală a sistemului național de transport gaze naturale. Totodată, BRUA răspunde dimensiunilor Uniunii Energetice, îndeplinind un dublu rol: asigură o alternativă solidă la importurile de gaze rusești și contribuie la planurile de decarbonare a statelor din regiune.

Acest proiect european este amenințat, însă, de Ungaria din două direcții: refuză să respecte memorandumul semnat la Budapesta, în anul 2016, unde s-a angajat să prelungească cu flux bidirecțional această conductă până în Austria și anunță că, împreună cu Serbia, va contribui la prelungirea conductei TurkStream din Bulgaria.

Ne vom confrunta astfel cu o nouă realitate: gazele rusești vor inunda această parte a Europei prin Serbia și Ungaria. În plus, este greu de crezut că Bruxelles nu se va implica și peste cinci ani în negocierile cu Rusia pentru prelungirea contractului de tranzit de gaze naturale prin Ucraina. Din păcate, există și în România un curent care pune surprinzător sub semnul întrebării utilitatea BRUA, neînțelegând dimensiunea strategică a acestui proiect pentru țara noastră.

Fără a avea parte de vreun obstacol și beneficiind și de inabilitatea noastră, dovedită în ultimii ani, de a lupta politic pentru astfel de proiecte majore, Ungaria pune în pericol securitatea energetică a României. Budapesta, în acest moment, nu ne permite să avem acces la gazele naturale din hub-ul de la Baumgarten. Nu vom putea, ca atare, să ne diversificăm la capacitate maximă sursele de aprovizionare.

Tot Ungaria va contribui ca decarbonarea Europei Centrale și de Sud-Est să se facă cu gaz rusesc, prin Turk Stream, și își va finanța propriile proiecte care să producă energie curată cu bani europeni.

O Uniune Europeană care își dorește o dezvoltare sustenabilă nu va fi capabilă să se orienteze spre creșterea rezilienței sale, dacă până și demersuri punctuale, precum conducta BRUA, sunt îngreunate de comportamente despotice, care calcă în picioare nu numai proiecte strategice ale UE, dar și statul de drept, în ansamblul său. Nu numai banii contează, ci și pe mâinile cui ajung.

Miza negocierilor la nivel european din această vară este, așadar, uriașă. Cei care conduc, astăzi, destinele României și ne reprezintă interesele în structurile UE trebuie să curețe imaginea țării de reflexele rămase din epoca Dragnea, susținând condiționarea alocării banilor europeni de respectarea statului de drept. Ei au datoria să arate că România este capabilă să ducă la bun sfârșit mari proiecte europene, folosindu-se de toate pârghiile diplomatice posibile.

Cristina Prună este vicepreședinte USR și membru în comisia de Industrii si servicii și comisia de Afaceri europene din Camera Deputaților