Douăzeci și trei de state ale Uniunii Europene din douăzeci și șapte sunt guvernate de o coaliție

Înainte de a vedea configurația noului Parlament European care va ieși din urne pe 9 iunie, care este profilul politic al Consiliului European, care reunește cei douăzeci și șapte de șefi de stat și de guvern ai Uniunii Europene? Dacă Parlamentul este reînnoit complet la fiecare cinci ani, componența Consiliului se schimbă constant, conform alegerilor naționale. Trei sferturi dintre actualii săi membri nu erau prezenți în urmă cu cinci ani, în iunie 2019. Acest lucru îi face pe francezul Emmanuel Macron (liberal), spaniolul Pedro Sanchez (socialist), ungurul Viktor Orban (național-conservator), danezul Mette Frederiksen (social-democrat), croatul Andrej Plenkovic (conservator) și românul Klaus Iohannis (centru dreapta, cu guvern social-democrat) veteranii acestui cerc care joacă un rol esențial în deciziile comunitare și în direcția politicii UE, potrivit Rador Radio România.

În timp ce votul european ar putea reflecta ascensiunea extremei drepte pe continent, fotografia celor douăzeci și șapte arată un Consiliu în care domină conservatorii (sunt doar patru lideri social-democrați și trei liberali, fără a lua în calcul olandezul demisionar Mark Rutte), cu mulți lideri, dacă nu slăbiți, măcar împovărați de complicațiile vieții politice naționale.

Doar două țări sunt guvernate de reprezentanți ai unui singur partid, cu majoritate absolută în Parlamentul lor. Acestea sunt Grecia, unde partidul conservatorului Kyriakos Mitsotakis este la putere din iunie 2023, și Malta, unde laburista Robert Abela guvernează fără aliați. Toate celelalte guverne cu majoritate absolută în Parlament sunt rezultatul unei coaliții. În Spania, în ciuda unui acord guvernamental cu stânga radicală, Pedro Sanchez are doar o majoritate relativă, ceea ce nu i-a permis să voteze proiectul său de buget și l-a forțat să intre în negocieri politice costisitoare cu separatiștii catalani.

Executivul german și francez, slăbite

Coaliție nu înseamnă neapărat guvern slab sau fragil. Timp de șaisprezece ani, Angela Merkel a asigurat o conducere solidă în Germania în timp ce a fost în coaliție uneori cu social-democrații, alteori cu liberalii. Dar situația actuală a guvernului german al lui Olaf Scholz este diferită. Pe mai multe chestiuni importante, reprezentantul Germaniei la Consiliul UE a trebuit să se abțină, din cauza lipsei de acord între social-democrați, verzi și liberali care alcătuiesc actuala coaliție la putere la Berlin. În calitate de putere economică principală a Uniunii, această situație afectează în mod necesar procesul decizional comunitar.

Mai ales că, din motive puțin diferite, executivul francez este și el slăbit de considerente interne. În urma alegerilor prezidențiale și legislative din 2022, Emmanuel Macron a pierdut majoritatea absolută în Parlament. Chiar dacă nu a fost obligat să formeze o coaliție strict vorbind, datorită rolului de structurare al alegerilor prezidențiale, el are de-a face cu deputați din afara majorității sale.

În sfârșit, în ultimii cinci ani, intrarea partidelor de extremă dreaptă în coalițiile guvernamentale a devenit una obișnuită. Extrema dreaptă este acum la putere, în coaliție, în Finlanda, Slovacia și Croația. La Stockholm, extrema dreaptă nu are miniștri, dar a obținut prezență în ministere și impune tempo-ul guvernului. În Țările de Jos, Partidul pentru Libertate al lui Geert Wilders este într-o poziție puternică de a negocia un guvern care să-l înlocuiască pe cel al veteranului Mark Rutte (liberal).

Toate aceste participări la guvernare reprezintă tot atâtea puncte de sprijin pentru șefii de guvern bine stabiliți, cu majorități solide, precum Viktor Orban, în Ungaria, și Giorgia Meloni, în Italia.

Sursa: LE MONDE / Rador Radio România