Drept la replică

Subsemnata, Carmen-Elena Chirilă, solicit un drept la replică, urmare a publicării pe siteul dumneavoastră a articolului “Președinta interimară a Judecătoriei Bicaz a picat de 2 ori testul psihologic/Ce a postat judecătoarea Chirilă pe Facebook despre pașapoartele biometrice, dosarul electronic al pacientului, drapelul UE și incendiul din Colectiv”.

Față de afirmațiile făcute în articolul dumneavoastră, doresc să fac următoarele precizări:

Din cauza modalităţii de organizare a concursului pentru funcţia managerială/de conducere,  ale cărui furci caudine sunt total diferite faţă de concursul de promovare pe funcţie de execuţie (am promovat acest concurs în anul 2000, deţinând grad de tribunal judeţean), foarte multe posturi pentru funcţii de conducere nu sunt ocupate prin numiri definitive, ci prin delegări succesive.

Rezultatele mele la aceste teste nu reflectă o debilitate mintală a mea, ci niște criterii de selecție impuse de INM în ultimii ani, care favorizează un nou tip de judecător, caracterizat printr-un spirit servil, lipsit de umanitate, redus la nivelul unui robot care nu deranjează sistemul prin “declarații șocante”, ci execută fără crâcnire ordinele primite, indiferent cât de aberante sunt, un judecător pentru care bagajul de cunoștințe și cultură generală reprezintă un balast, fiindu-i necesare doar câteva lozinci globaliste, corect politice pentru a fi considerat un profesionist.

Când una dintre întrebările examenului era “Ce ai face dacă mama ta ar intra în birou? Discuți cu ea sau o dai afară?”, iar răspunsul așteptat de comisie era “O dau afară”, mărturisesc că chiar mă bucur că am picat un asemenea examen, deoarece astfel am trecut examenul moral în fața propriei conștiințe și a jurământului depus la începuturile carierei de a aplica legea cu umanitate și a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului.

Mentalitatea pe care v-o descriu aici îi animează și pe cei care au pus la cale această delațiune de presă și v-au dat informații confidențiale, încălcând Legea 544/2001 și Regulamentul European 679/2016 privind protecția datelor personale. Vă întreb, de vreme ce vă erijați în judecători ai probității morale, cine sunt “sursele juridice” care v-au transmis informația că acel cod dat de INM pentru a-mi proteja intimitatea și demnitatea îmi aparține? Această informație nu putea veni decât din interiorul sistemului, iar cine v-a furnizat-o a încălcat legea. Puteți produce dovada că ați făcut o cerere la INM și această instituție a găsit de cuviință să facă publică o informație pe care inițial a codat-o din proprie inițiativă, tocmai pentru ca un examen banal, fără mari implicații asupra carierei, să nu știrbească reputația celor care îl susțin?  Dacă nu, de unde aveți aceste informații?

La o simplă accesare a siteului CSM se va observa că delegarea pe funcţia de conducere la nivelul ţării constituie o regulă, şi nu o excepţie: numai în data de 15.07.2019, de când datează prelungirea delegării mele pe funcţia de conducere ordinea de zi a cuprins admiterea a încă  9 propuneri de delegare şi 16 prelungiri de delegare https://www.csm1909.ro/ViewFile.ashx?guid=c3826e7d-8bd1-422d-9344-5eba55c306d2|InfoCSM.

Aşadar sunt o persoană publică datorită funcţiei (judecător cu grad de tribunal, la instanţa judeţeană Neamţ, voluntar în Proiectul „Educaţie Juridică în Şcoli” în cadrul Parteneriatului CSM – Ministerul Educaţiei Naţionale, fiind mamă a patru copii am făcut parte din Comitetele de părinţi pentru fiecare dintre aceştia) precum şi luărilor de poziţie de natură civică, socială şi morală în diferite ocazii. Am apărut în presa scrisă, audiovizuală, în paginile online a diverse publicaţii de specialitate juridică şi am pagină de Facebook. De asemenea, am fost prezentă, împreună cu reprezentanţi ai societăţii civile, la dezbateri publice ale unor proiecte de acte normative aflate în faza transparenţei decizionale a consultărilor publice, de importanţă maximă pentru societatea actuală, fiind semnatară a numeroase memorii şi sesizări, alături de personalităţi ale societăţii actuale, documente ce au vizat disfuncţionalităţi de natură socială şi morală.

Toate aceste abordări publice ale mele nu au avut conotaţie politică, nu au promovat o nouă ordine socială sau de deservire a  unor interese materiale sau economice şi nu au încălcat Codul deontologic pentru că o natură ştiinţifică sau culturală şi spirituală şi se subscriu libertăţii de conştiinţă şi de exprimare  permisă şi magistraţilor. Nici un moment nu pot fi apreciate ca manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, sau încălcări ale prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii sau atitudini nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de reprezentanţi ai altor instituţii.

Precizez că delegarea mea pe funcția de execuție la Judecătoria Bicaz (adică de judecător) s-a produs sub mandatul fostului președinte al Tribunalului Neamț, față de care nu se poate spune că aș fi apropiată sau că ar fi susceptibilă de a-mi fi făcut vreun favor.

Consider că asocierea informațiilor despre examenul meu cu postările de pe Facebook nu are nicio noimă în esență și vă reamintesc că Inspecția Judiciară a exonerat de răspundere judecători care stăteau pe Facebook și făceau politică în toată regula, îndemnând la dezordine socială, participând la manifestații publice cu caracter puternic politizat. Și atunci, cu ce drept moral mi se reproșează mie unele luări de poziție? Doar pentru simplu fapt că ceea ce am scris în ele nu cadrează cu gândirea politic corectă pe care o îmbrățișează multă lume din presă? Îmi pare rău, dar profesia mă obligă să gândesc și să îmi formez propriile opinii despre lume și viață, nu să reproduc opiniile formate deja de “formatorii de opinie”.

 Principiile pe care le-am promovat în cariera mea de 25 de ani au fost de responsabilitate, corectitudine, muncă epuizantă, iar luările de poziție ţin de aspecte legate de normalitate, de apărarea unor valori ce privesc chestiuni de creştere armonioasă fizică, psihică şi intelectuală a copiilor (art. 488 şi 487 Cod civil), de aspecte privind un mediu înconjurător securizant, calitatea mea de om suprapunându-se în mod obligatoriu funcţiei publice de judecător pentru că aceasta constituie proprietatea mea intelectuală absolută. Tocmai pentru că această demnitate are o natură complexă, nu se obţine decât prin eforturi personale susţinute şi majore, antrenează pregătirea multidisciplinară, intelectuală şi, mai ales, conştiinţa fiecărei persoane care o practică. Nu am cumpărat-o de undeva, ci este rodul pregătirii mele intense, a nopţilor nedormite, a acceptării interdicţiilor şi incompatibilităţilor, a frustrărilor materiale şi sociale diverse. Acţiunea mea publică nu vizează avantaje sau interese materiale ci, s-a raportat la propria mea personalitate care include în primul rând, conştiinţa.

Reaua-credinţă a autorului articolului de presă rezultă din documentarea tendenţioasă în ceea ce priveşte activitatea mea profesională şi extraprofesională, în calitatea mea de judecător „de scaun” adică pe funcţie de execuţie şi din faptul că nu am fost interpelată anterior pentru precizarea unui punct de vedere.

Cu o zi înainte mi s-a trimis o solicitare de a oferi explicații în temeiul art. 7 al Legii 544/2001 pe temele pe care articolul urma să le abordeze. Fără a mai aștepta vreun punct de vedere din partea mea, articolul a fost publicat în dimineața zilei următoare, în condițiile în care art. 7 al Legii 544/2001 îmi oferea un interval de până la 10 zile pentru a răspunde, nesilindu-mă să răspund instantaneu.

Articolul de faţă încalcă dispoziţiile Constituţionale şi ale Cartei europene privitoare la interzicerea cenzurii şi a nonincriminării delictului de opinie.

Pentru activitatea mea de judecător de 25 de ani, nu mi se aduc acuze de corupţie, de nerespectare a legii, nu mi se reproşează atitudini discriminatorii sau conduită neconformă în activitatea de judecată, ci doar că nu am fost „recomandabilă”, din motivele pe care vi le-am enunțat mai sus, strict pentru postul de manager/conducător, care, în mod paradoxal, are criterii opuse celor pentru accederea în/exercitarea funcţiei de judecător. Comisia de psihologi mi-a atras atenţia chiar că „sunt prea bună” pentru postul de judecător, dar nu deţin abilităţi de conducător/manageriale. Pentru acest lucru nu pot fi stigmatizată public.

Funcţia de judecător este ridicată de însăşi Legea fundamentală la un rang superior, fiindu-i atribuit de plano caracterul de independenţă şi supunere numai legii (art. 124 alin. 3 Constituţia României), ceea ce o diferenţiază în mod clar de statutul unui simplu funcţionar. Statutul judecătorilor şi procurorilor a prevăzut aplicaţia practică a independenţei în dispoziţiile art. 41 al. 1 teza ultimă şi art. 35.

Nu pot să nu observ că acest atac furibund la adresa mea survine pe fundalul socio-politic tulbure din țară, în care se discută, pe de o parte, despre tăierea pensiilor profesionale ale magistraților și personalului auxiliar, soluție livrată publicului ca un panaceu al tuturor problemelor sociale din România, iar pe de altă parte, despre o ordonanță de guvern inițiată de MAI, prin care se încearcă introducerea actelor de identitate biometrice încă de la vârsta de 12 ani.

Având în vedere că referirile la pozițiile mele publice se fac cu insistență pe cele referitoare la actele biometrice, iar articolul în sine încearcă să acrediteze ideea falsă că judecătorii sunt incompetenți și nu merită să primească nici măcar salariu, darămite pensie (pe siteul www.comisar.ro, articolul a fost preluat cu un titlu care punea în discuție dreptul meu la muncă și la pensie), deduc că resortul acestui material de presă este reducerea la tăcere a persoanelor care iau atitudine față de diverse probleme sociale importante, care ne afectează ca cetățeni.

În subsidiar, se urmărește o campanie de demonizare a profesiei de judecător, la care refuz să iau parte și nu vă permit să vă folosiți de activitatea mea pentru a încerca să creați un exemplu negativ pe care să îl aruncați oprobriului public, așa cum faceți la subsolul articolului, unde, contrar prevederilor legale, care vă obligă să mediați comentariile ce se publică, sub sancțiunea legii, dacă lăsați să treacă unele care încalcă legea, permiteți exprimarea sub anonimat a unor opinii care, în virtutea noilor legi ale spațiului public online, sunt susceptibile de a fi sancționate de lege.

În concluzie, vă somez să spuneți public de unde aveți informația legată de codul de participare la examenul INM, în condițiile în care informația era confidențială și putea fi știută doar de cei din sistem și să moderați comentariile de la subsolul articolului, în așa fel încât ele să nu încalce legea referitoare la limitele exercitării libertății de exprimare.

Judecător Carmen-Elena Chirilă